Anxietatea și stresul sunt reacții normale ale organismului, care ne ajută să facem față situațiilor neprevăzute și să ne adaptăm eficient. Anxietatea este cea mai frecventă boală mintală afectând mai mult de 30% din populație.
Pentru o antilopă anxietatea apare când vede un leu pe câmp. Amigdalele cerebrale ale antilopei, centrul emoțional al creierului, identifică leul drept o amenințare, iar aceasta provoacă secreția de adrenalină în corp. Corpul se pregătește pentru a lupta sau pentru a fugi de amenințare. Anxietatea a evoluat ca o emoție utilă. Ea a ajutat antilopa să fugă, salvându-și viața.
Comparativ cu animalele, omul are alte griji, cum ar fi creditul ipotecar pe 30 de ani. În acest caz, suntem copleșiți de frică, neputință și anxietate. Oamenii nu pot lupta sau fugi de taxe sau de traficul infernal, dar corpul vrea să răspundă exact cum ar face-o corpul antilopei atunci când vede leul. Amigdalele cerebrale ale persoanelor cu anxietate severă sunt foarte sensibile. Ele identifică amenințări în situațiile de zi cu zi și acestea provoacă o reacție în lanț a adrenalinei. Persoanele cu anxietate clinică nu își pot raționaliza sentimentele, pentru că partea logică a creierului nu poate controla amigdalele cerebrale.
Îngrijorarea peste măsură cu privire la locul de muncă, bani, familie sau relații interpersonale afectează calitatea vieții individului care suferă de anxietate. Există grade diferite de afectare, de la forme ușoare, la forme severe. Severitatea constă în izolarea individului de societate, iar formele ușoare le permit oamenilor să se integreze adecvat în comunitate, chiar dacă simt acest stres în mod constant. Pe lângă stresul constant, pot apărea și insomnie, oboseală cronică sau agitație, dificultăți de concentrare, iritabilitate, probleme de aport alimentar (aport insuficient sau excesiv), tensiune și durere musculară.
Există o teorie conform căreia persoanele cu anxietate au mai puțină serotonină, un dezechilibru care, potrivit unor cercetători, ar fi responsabil și de depresie. Adeseori, persoanele cu depresie au anxietate, dar legătură nu este încă suficient înțeleasă.
Anxietatea poate surveni în urma unor experiențe traumatice, deoarece creierul face multe asocieri. Ceea ce poate fi un lucru pozitiv. Dacă ești atacat de un leu care a sărit dintr-un tufiș, acum vei asocial tufișul cu teamă și te vei proteja. Însă, poate fi și un lucru negativ: ca om, dacă îți petreci copilăria văzând pe cineva drag cum e abuzat fizic, dacă ești aruncat în stradă, dacă ești crescut ca refugiat înconjurat de explozii, ești încă un om al cărui creier este învățat să fie vigilent toată viață.
Experimentul Micuțului Albert, demonstrează că fobiile pot fi induse de factori externi. În acest experiment, cercetătorii au luat un copil mic și l-au expus unui șobolan alb, pufos și drăgălaș. Cercetătorii loveau o bară de oțel cu ciocanul, provocând un sunet înfricoșător, de câte ori se apropia șobolanul de copil. Micuțul Albert a ajuns să se teamă, nu doar de un șobolan ci și de alte lucruri: un iepure, haina de blană, masca de Moș Crăciun, deoarece copilul făcea asocieri între lucrurile cu blană și sunetul înfricoșător. Unele persoane cu anxietate, fac și ele la fel. Generalizează exagerat iar lucrurile normale capătă conotații iraționale, înfricoșătoare.
Tipurile de tulburări de anxietate pot fi grupate după genul de temeri implicate.
1. Temeri catastrofice – anxietatea de separare, arahnofobia, glosofobia, ofidiofobia
2. Teama de evaluare – anxietatea socială, mutismul electiv
3. Teama de a pierde controlul – atacurile de panică, agorafobia
4. Teamă de incertitudine – tulburarea de anxietate generalizată, tulburarea obsesiv-compulsivă
Atacurile de panică sunt stări de frică accentuată însoțite de dureri în piept, accelerarea ritmului cardiac și de creșterea frecvenței respiratorii.
Putem defini anxietatea generalizată prin prezența excesivă a stresului persistent, cauzat de motive nerezonabile. Anxietatea este excesivă atunci când este percepută mai intens comparativ cu oamenii din jur, persistentă, atunci când nu există perioade în care dispare și nerezonabilă, când motivul de îngrijorare nu necesită un nivel înalt de atenție. .Nu se cunoaște cauza clară a apariției anxietății generalizate, dar se stipulează că ar fi o combinație între factorii genetici și factorii de mediu. De obicei sunt afectați mai mulți membrii ai unei familii, cu precădere, persoanele de sex feminin.
Criteriile de diagnostic a anxietății generalizate sunt:
Anxietatea excesivă să fie prezența în peste jumătate din zilele ultimelor 6 luni (peste 90 de zile din 180 de zile)
Dificultăți în controlul anxietății (imposibilitatea de a se liniști)
Adulții trebuie să aibă cel puțin 3 simptome pentru diagnostic, iar copiii, cel puțin un simptom
Dificultăți în desfășurarea activității zilnice ( evitarea locului de muncă, absentarea școlară)
Simptomele să nu fie cauzate de medicamente, toxice, boli preexistente (exemplu: hipertiroidismul produce anxietate)
Prezența altei afecțiuni psihiatrice (fobie socială, atacuri de panică)
În cazul în care se suspicionează prezența anxietății, este importantă prezentarea la medicul de familie sau la medicul psihiatru. Tratamentul constă în ședințe de psihoterapie cognitiv- comportamentală, psihodinamică și medicație. Dintre clasele de medicamente se numără benzodiazepinele și antidepresivele. Ședințele de psihoterapie sunt mai eficiente pe termen lung, decât medicația. Reacțiile adverse ale medicamentelor le limitează eficiența.
Psihoterapie cognitiv – comportamentală
Oamenii sunt ajutați să identifice și să evite gândurile ce le oferă anxietate și să învețe cum să reacționeze diferit față de cum o făceau înainte, în situațiile care le provoacă disconfort. În general, pacienții sunt încurajați să își examineze viață pentru a identifica obiceiuri care le mențin starea de stres continuu. Pe parcursul acestor ședințe, indivizii vor fi încurajați să încerce și diverse tehnici de relaxare (exemplu: meditație, yoga).
Psihoterapia psihodinamica
Acest tip de terapie pornește de la premise că anxietatea este declanșată de evenimente emoționale puternice, conflicte sau experiențe traumatice. Această terapie explorează și rezolvă conflictele interioare.
În concluzie, anxietatea ne ajută să ne protejăm și să ne adaptăm situațiilor stresante, însă prezența ei continuă ne scade semnificativ calitatea vieții. Ea se poate moșteni, dar ea poate fi și dobândită. Persoanelor cu anxietate li se recomandă psihoterapia asociată cu medicație.
Autor: Ioana Muresan