Atacul de panică şi tulburarea de panică fac parte din grupul tulburărilor anxioase. Atacul de panică reprezintă un răspuns specific la o situație care implică frica, iar mai multe atacuri recurente constituie tulburarea de panică.
Atacul de panică – Prevalenţă
Atacurile de panică sunt frecvente în rândul populaţiei, prevalenţa lor situându-se în jurul a 11% în decursul unui an. Din acest procent, majoritatea persoanelor nu necesită tratament, fiind puţine cazurile ce evoluează spre tulburare de panică. Tulburarea de panică afectează 2-3% din populaţie într-un an.
Atacul de panică – Factori de risc
Caracterul nevrotic, tendinţa de a trăi emoţii negative şi sensibilitatea anxioasă reprezintă factori de risc pentru declanşarea atacurilor de panică.Majoritatea pacienţilor se confruntă cu factori de stres în lunile ce preced primul atac de panică, cum ar fi existenţa episoadelor depresive sau a unor afecţiuni sau decese în rândul membrilor familiilor acestora.Totodată, consumul de alcool sau de substanţe ilicite, precum şi al unor medicamente pot fi incriminate. Tulburările anxioase sunt, de asemenea comorbide cu depresia majoră dar şi cu alte tulburări psihice, precum tulburarea bipolară, tulburarea cu deficit de atenţie şi hiperactivitate, tulburările algice şi tulburările de somn.
Atacul de panică – Semne şi simptome
Atacul de panică reprezintă instalarea bruscă a unei stări intense de disconfort sau frică, de scurtă durată, însoţită de simptome somatice şi cognitive, precum: paloare, palpitaţii, tahicardie,senzatie de sufocare iminenta, greata, transpiraţii, tensiune musculară, tremor, ameţeli, disconfort abdominal, neliniste uneori pina la agitatie psiho-motorie, frica de a pierde controlul, parestezii, dureri toracice sau abdominale, uneori nesistematizate.
Atacul de panică – Criterii de diagnostic
Tulburarea de panică constă în apariţia unor atacuri de panică imprevizibile, recurente, ce pot surveni fie pe fondul unei stări de calm, fie pe fondul unei stări anxioase.
Criteriile de diagnostic implică următoarele condiţii, timp de cel puţin o lună:
- Preocupare sau îngrijorare persistentă privind apariţia unui nou atac de panică sau a consecinţelor acestuia (de ex. pierderea controlului, apariţia unui infarct)
- O schimbare semnificativ dezadaptativă a comportamentului provocată de atac, cum ar fi adoptarea unei conduite evitante.
Atacul de panică – Prognostic si tratament
Tulburarea de panică apare, de obicei, în timpul adolescenţei târzii sau la vârsta adultă, mai rar în timpul adolescenţei timpurii sau a vieţii de mijloc, fiind considerată o boală a tinerilor. Unele studii arată corelația factorilor psihosociali cu apariţia tulburării de panică, insai în majoritatea cazurilor nu pot fi identificați acești factori predispozanti.
Această afecțiune este o tulburare cronică în general, fiind foarte variabilă simptomatic de la un pacient la altul. Cu toate acestea, circa 30% până la 40% dintre pacienţi nu mai prezintă simptome la o monitorizare pe termen lung; aproximativ 50% au simptome ușoare care nu interferează cu activitatea globală; însă din păcate aproximativ 10%-20% prezintă o simptomatologie severă cu afectarea importantă a calității vieții, iar după 2-3 atacuri severe cei afectați devin îngrijorați în legătură cu starea lor de sănătate.
Frecvenţa şi severitatea atacurilor poate fluctua considerabil, de la atacuri multiple zilnice la mai puţin de un atac o dată pe lună, iar administrarea excesivă de cafeină sau nicotină poate exacerba simptomele.
Depresia poate complica tabloul clinic apărând pînă la 80% dintre pacienţi, după cum se estimează în diverse studii. Deşi pacienţii afectați nu au tendinţa de a vorbi despre ideaţia suicidară, aceştia prezintă risc crescut de sinucidere comparativ cu populația generală. Alcoolul şi dependenţa de alte substanţe sunt de asemenea comorbidități. Pacienţii cu bună funcţionare premorbidă şi simptome de scurtă durată tind să aibă prognostic bun pe termen lung.
Variantele de tratament de primă linie pentru tulburarea de panică includ clase de antidepresive şi benzodiazepine. Terapia cognitiv – comportamentală si terapia familiala sunt de asemenea benefice pentru mulţi pacienţi combinate cu tratamentul farmacologic.
Pentru un tratament corect, pacienții trebuie îndrumați către asistență specializată pentru a preveni agravarea simptomatologiei, apariția interferentelelor psihosociale și ocupaționale sau prescrierea unui tratament incorect cu consecințele nefaste pe termen lung (de ex. luarea necontrolată de benzodiazepine cu dezvoltarea ulterioară a toleranței și reapariția simptomelor anxioase etc.).
Atacul de panică, un articol de Dr. Bogdan Petrescu, Medic primar psihiatru, Clinica Psihiatrie, Spitalul Universitar de Urgență Medical Central ”Carol Davila”.