Hipertiroidismul este o patologie a sistemului endocrin, care desemnează o producție excesivă de hormoni tiroidieni în organism. Hiperactivitatea glandei tiroide apare atunci când aceasta produce și eliberează în fluxul sanguin un exces de hormoni, exagerând astfel rata metabolismului.
Glanda tiroidă este cea mai mare glandă a sistemului endocrin uman, fiind situată în regiunea antero-laterală a gâtului, în fața traheei. Este alcătuită din doi lobi, uniți printr-un istm. La exterior, aceasta este învelită de o capsulă fibroasă din care pornesc septe ce delimitează pseudolobi, la rândul lor alcătuiți din vezicule, numite acini sau foliculi. În interiorul acestor foliculi se găsește coloidul proteic, care conține tiroglobulina – precursorul hormonilor tiroidieni (T4 sau tiroxina și T3 sau triiodotironina). Iodul, o componentă principală a hormonilor, este transportat activ din fluidul extracelular în celulele foliculare.
Secreția hormonilor tiroidieni este însă stimulată și controlată prin intermediul unui alt hormon numit TSH, care este secretat de către glanda hipofiză.
Tiroida, împreună cu hormonii pe care îi secretă, joacă un rol extrem de important în buna funcționare a organismului:
- Stimulează metabolismul general
- Influențează termoreglarea organismului
- Stimulează la copii dezvoltarea armonioasă a scheletului și a sistemului nervos.
Care sunt cauzele apariției hipertiroidismului?
Cauzele care duc la apariția hipertiroidismului sunt multiple, cele mai frecvente fiind:
- Boala Basedow Graves (cea mai frecventă cauză)
- Adenom toxic;
- Gușa multinodulară;
- Tiroidite;
- Medicamentos: iodul, amiodarona, interferon, litiu;
- Alte cauze mai rare: adenom hipofizar secretant de TSH, hipertiroidia de sarcina, cauze genetice.
Care sunt simptomele hiperfuncției tiroidiene?
Producția crescută de hormoni tiroidieni poate provoca o serie de simptome supărătoare pentru persoana afectată, determinând manifestări în cadrul diferitelor sisteme ale organismului:
- Pierdere în greutate (chiar dacă alimentația este normală), intoleranța la căldură, transpirații abundente;
- La nivel cardiovascular, determină apariția tahicardiei (un puls mai mare de 100 bătăi/minut), a tulburărilor de ritm cardiac și a hipertensiunii arteriale:
- Afectare neuropsihică cu apariția oboselii, nervozității și a tremurăturilor la nivelul extremităților;
- Scaune frecvente;
- Tegumentele calde, umede, unghii casante;
- Păr fin și casant;
- Slăbiciune musculară, resimțită în special la nivelul brațelor și a coapselor;
- La femei, hipertiroidismul poate determina tulburări de ciclu menstual și infertilitate, iar la bărbați, diminuarea potenței și apariția ginecomastiei (mărirea în volum a tesutului glandular mamar la persoanele de gen masculin)
- Exoftalmie (proeminența anormală a unuia sau a ambilor globi oculari în raport cu orbita), aceasta manifestare fiind specifică bolii Basedow, mai ales în stadiile avansate.
Este important ca simptomele hiperfuncției tiroidiene să nu fie ignorate și netratate, pentru a evita complicațiile pe care aceasta stare patologică le determină. Netratat, hipertiroidismul poate duce la apariția aritmiilor cardiace severe, la creșterea periculoasă a tensiunii arteriale, la apariția unui atac cerebral sau chiar a insuficienței cardiace. În plus, în cazul femeilor aflate la menopauză, hiperfuncția tiroidiană crește riscul de osteoporoză (patologie caracterizată prinscăderea masei osoase, deteriorarea arhitecturii ţesutului osos, creşterea fragilităţii osoase şi exagerarea riscului de fractură).
Prezența simptomelor enumerate mai sus este sugestivă, însă nu este suficientă pentru a pune diagnosticul pozitiv de hipertiroidism. Este importantă prezentarea la medic atunci când sunt sesizate aceste modificări, pentru efectuarea unui consult de specialitate și pentru efectuarea analizelor de sânge și imagistice recomandate.
Care sunt persoanele la risc pentru a dezvolta această disfuncție tiroidiană?
- Persoanele care au antecedente familiale de hipertiroidism;
- Persoanele de sex feminin (patologia fiind mai frecventă la femei);
- Femeile cu sarcini recente;
- Persoanele cu vârstă de peste 60 de ani;
- Persoanele care suferă de o afecțiune autoimună;
- Persoanele fumătoare;
- Persoanele care au un aport crescut de iod în alimentație;
- Pacienții cărora li se administrează medicamente cu un conținut crescut de iod, fapt care poate interfera cu producția hormonilor tiroidieni;
- Persoanele care au suferit un traumatism la nivelul glandei tiroide (inclusiv cel chirurgical).
Cum se pune diagnosticul de hipertiroidism?
Disfuncțiile tiroidiene sunt confirmate de către medic prin efectuarea unui examen obiectiv amănunțit și prin solicitarea unor analize cu scop diagnostic:
- TSH și FT4: caracteristic pentru hiperfuncția tiroidiană este un nivel anormal de scăzut al TSH-ului și un nivel ridicat de FT4;
- Se vor solicita și teste care verifică prezența anticorpilor TRAb (anticorpi anti-receptor TSH), carecteristică pentru boala Basedow-Graves;
- TPO și anticorpi anti-tireoglobulină: deseori prezenți cu valori crescute, sunt markeri de autoimunitate tiroidiană; nu sunt specifici bolii Basedow, apar și în tiroiditele autoimune;
- Ecografia tiroidiană: măsoară dimensiunile exacte ale glandei tiroide, arătând modificările de structură caracteristice acestei patologii; de asemenea, evidențiază circulația crescută a sângelui la nivelul tiroidei și este o unealtă utilă în descoperirea eventualilor noduli care pot coexista cu boala Basedow – Graves;
- Scintigrafia tiroidiană: poate evidenția zonele de la nivelul glandei în care activitatea este intensă sau redusă.
- CT (computer tomografia): se utilizează mai ales pentru oftalmopatia din cadrul bolii Basedow-Graves.
Care este tratamentul hipertiroidismului?
Scopul tratamentului acestei patologii este să împiedice tiroida să funcționeze în exces.
Pe lângă îndemnul la abordarea unui stil de viață sănătos (evitarea efortului și stresului psihic, regim alimentar diversificat, oprirea fumatului și a consumului de alcool), exista în prezent următoarele modalități de tratament;
- Iod radioactiv: distruge o parte semnificativă din glanda tiroidă, reducând astfel producția de hormoni; cea mai frecventă complicație apărută în urma tratamentului cu iod radioactiv este apariția hipotiroidiei.
- Tratament medicamentos: antitiroidiene de sinteză în asociere cu medicamentele betablocante pentru ameliorarea manifestărilor cardiace.
- Tratament chirurgical, urmat de tratament cu hormoni de substituție.
Concluzii: Ce trebuie să sțim despre hipertiroidism?
Hipertiroidismul este o stare patologică caracterizată prin secreția excesivă a hormonilor tiroidieni de către glanda tiroidă.
Este de obicei determinat de o afecțiune tiroidiană preexistentă, însă poate fi provocat și de anumite medicamente sau de aport excesiv de iod.
Cea mai frecventă cauză a hipertiroidismului este boala Basedow-Graves.
Hiperfuncția tiroidiană este o afecțiune complexă, cu afectarea întregului organism, cele mai frecvente simptome fiind pierderea în greutate, tahicardia și palpitațiile, oboseala, tulburările neuropsihice și manifestările musculo-scheletale.
Diagnosticul clinic este confirmat prin dozarea hormonilor tiroidieni și a TSH-ului.
Exista mai multe opțiuni de tratament: medicamentos, chirurgical sau terapia cu iod radioactiv.
Autor: Milici Martha