Artroza articulației coxo-femurale (coxartroza) reprezintă localizarea leziunilor cronice degenerative la nivelul articulației șoldului. Este cunoscută ca și patologia cea mai invalidantă.
Coxartroza este frecventă după vârsta de 50-60 de ani, dar poate exista și sub această vârstă, mai ales la tinerii cu displazii congenitale de dezvoltare a șoldului.
Coxartrozele PRIMARE nu reprezintă în etiologia lor o cauză decelabilă, debutează după vârsta de 60 de ani și sunt însoțite și de artrozele altor articulații. Acestea sunt cauzate de factori care alterează metabolismul cartilajului articular, spre exemplu modificările vasculare locale, modificarea funcției celulelor care contribuie la dezvoltarea cartilajului articular și perturbarea mecanismului sinovial de lubrifiere articulară.
Citeste si: Boala Parkinson – Diagnostic, factori de risc, tratament, medicație
Coxartrozele SECUNDARE sunt cauza asocierii mai multor factori declanșatori ai afecțiunii. Printre aceștia se numără:
– malformațiile congenitale coxo-femurale precum displazia luxantă a șoldului, coxa vara congenitală sau coxa valga congenitală;
– malformațiile coxo-femurale câștigate în urma patologiile osoase;
– tulburări care perturbă cartilajul articular și funcția sinovialei precum coxite infecțioase, coxite reumatismale, sinovite traumatice;
Simptomele clinice ale coxartrozei sunt:
· Durerea mecanică
· Limitarea mișcărilor articulare
· Atitudinea vicioasă a coapsei
DUREREA de tip mecanic este agravată de mersul pe teren accidentat, urcatul pe scări și calmată de repaus. Aceasta este de regulă situată pe fața anterioară a coapsei și se extinde la genunchi.
ATITUDINEA VICIOASĂ este de flexie, adducție și rotație externă a coapsei și apare în fazele de evoluție ale coxartrozei datorită modificărilor suprafețelor articulare și contracțiilor musculare. Această atitudine este mascată prin atitudini compensatorii ale coloanei vertebrale și ale bazinului.
Citeste si: Spondilita anchilozantă, factorii genetici sunt vinovați
Astfel:
– hiperlordoza lombara este compensată de flexia coapsei;
– ridicarea bazinului de partea bolnavă compensează adducția coapsei;
– antepulsia bazinului de aceeași parte compensează rotația externă a coapsei;
LIMITAREA MIȘCĂRILOR articulare se manifestă printr-o jenă funcțională care se accentuează pe parcurs ducând la diminuarea marcată a extensiei, abducției și rotației interne. Bolnavul nu se poate încălța, fiind nevoit să se încalțe pe la spate și nu își poate încurcișa genunchii. În fazele avansate se deplasează cu dificultate, folosind cârje, fiind nevoit să stea mai mult pe loc.
DIAGNOSTICAREA COXARTROZEI
Coxartroza poate fi diagnosticată de un medic practicant numai cu ajutorul radiografiilor. Examinarea ajută la definirea gradului de dezvoltare a bolii și a etiologiei acesteia.
Primul lucru de care trebuie să țineți cont este calificarea medicului: este important pentru diagnosticarea bolilor. Foarte important este examinarea articulațiilor șoldului.
În prezent se folosesc următoarele modalități de diagnosticare:
Examinarea cu raze X. Aceasta permite vizualizarea stării șoldurilor și evidențierea simptomelor.
Examinarea cu ultrasunete. Aceasta examinare este necesară pentru a defini stadiul bolii și pentru a localiza sursa degenerativă-distrofică.
Tomografia pe calculator sau imagistica prin rezonanță magnetică. Cel mai adesea, RMN-ul este preferat datorită absenței radiației X și a vizualizării detaliate. Aparatul permite scanarea pe straturi, aflarea stadiului bolii și descoperirea acesteia în stadiile incipiente ale dezvoltării.
Pacienții trebuie să înțeleagă că coxartroza este o boală progresivă. Chiar dacă se dezvăluie în primele etape și se tratează cu medicamente, nu exista nici o garanție de 100% ca aceasta va fi eliminată pe deplin. În cele mai multe cazuri, boala poate fi întreruptă, dar practica arată că mecanismul de dezvoltare a acesteia reporneste în termen de 5-10 ani.
Cel mai adesea, coxartroza este complicată de distrugerea țesutului osos. Alte complicații ale coxartrozei includ necroza aseptică a capului femural, proeminența acetabulului, distrugerea chisturilor în regiunea acetabulară. În unele cazuri, progresia rapidă a coxartrozei poate duce la o reacție neobișnuită: o distrugere pronunțată a țesutului osos. Această variantă a coxartrozei se numește „articulație analgezică de șold”, deoarece este asociată cu administrarea medicamentelor pentru durere. Cu toate acestea, se poate dezvolta, de asemenea, la pacienții care nu iau deloc sau iau prea puține analgezice.
Coxartroza poate să apară din nou pe fondul gonartrozei contralaterale sau ipsilaterale. Printre complicațiile din structurile periarticulare, cel mai adesea se dezvoltă bursita trohanterică.
Obținerea și menținerea greutății corporale în limitele normale este un obiectiv important. Pacientul poate practica mersul pe jos în ritm alert 30 de minute zilnic, ciclismul, înotul și exercițiile de kinetoterapie pentru menținerea mobilității articulatiei și întărirea grupelor musculare care o stabilizează.
Citeste si: Factorii terapeutici naturali din România – ce trebuie știut despre stațiunile balneare
Va evita mersul pe teren accidentat, statul prelungit în picioare și manipularea de greutăți pe distanțe lungi. În stadiile avansate ale bolii va utiliza un baston pentru sprijin în mers, pe care îl va purta de partea opusă șoldului afectat.
Tratamentele medicamentoase se adresează în special durerii. Se folosește paracetamolul iar în cazurile care nu răspund la acest tratament se utilizează antiinflamatoare non-steroidiene, cu acțiune mai puternică împotriva durerii dar și cu posibile efecte adverse asupra stomacului și/sau cardiovasculare.
O alta linie de tratament o reprezintă preparatele medicamentoase sau suplimentele alimentare cu acțiune lentă asupra articulațiilor. Acestea conțin de obicei combinații de extracte vegetale. Efectul lor se instalează încet, după mai multe săptămâni de administrare, dar este de regulă menținut pentru mai multe luni după întreruperea tratamentului.
Injecțiile intraarticulare reprezintă o alta modalitate de tratament. Pentru articulația șoldului injecțiile se administrează de obicei sub control ecografic. Se utilizează soluții/suspensii de acid hialuronic care lubrifiază articulația și ușurează funcționarea acesteia. Stadiile avansate ale bolii beneficiază de tratament ortopedic chirurgical (protezare).
Tratamentul chirurgical al coxartrozei presupune efectuarea uneia din următoarele operații:
Artroplastie – modelarea suprafețelor articulare. Pentru a efectua această operație, un medic trebuie sa facă o replică a țesutului cartilaginos. Poate fi făcută fie din materiale sintetice, fie cu țesuturile proprii ale pacientului.
Endoprotezare – această operație se face în caz de artroză bilaterală a articulației șoldului. În timpul operației, articulația șoldului este complet înlocuită. Această intervenție chirurgicală nu implică tăierea mușchilor, deci restaurarea de după este relativ rapidă.
Osteotomia – o operație care presupune tăierea oaselor, eliminarea deformărilor și îmbinarea acestora în cel mai avantajos mod. În unele cazuri, mișcarea parțială a articulațiilor poate fi păstrată.
Artrodesia – operațiunea în care suprafețele articulare sunt interconectate rigid cu ajutorul plăcilor și șuruburilor. În acest fel, mișcarea articulației este redusă sau complet eliminată. Se efectuează pentru a restabili cel puțin funcția de sprijin a picioarelor și articulațiilor. Această metodă este utilizată în cazurile în care toate celelalte opțiuni sunt imposibile, de exemplu, dacă nu există contraindicații sau când articulația șoldului este grav deformată.
Autor: RACU ADELINA