Una dintre principalele cauze ale mortalității infantile o reprezintă nașterea prematură . Iar România ocupă un loc fruntaș în rândul țărilor care au rata mortalității infantile foarte crescută.
„Potrivit datelor de la Institutul Național de Statistică, este pentru prima dată în ultimii 25 de ani când rata mortaliății infantile în România nu înregistrează nicio scădere, ramânând la un nivel îngrijorător de mare. În România, 1 din 10 copii se naște prematur și are nevoie de îngrijire specială încă din prima ora de viață”, informează Salvați Copiii într-un comunicat de presă.
Pericolele și riscurile nașterii premarure sunt dictate și variază în funcție de cât de devreme se naște copilul. “Durata normală a sarcinii este de 37-41 săptămâni gestaționale. Generic, prematurul este nou-născutul cu vârstă de gestație sub 37 săptămâni. Prematuritatea a devenit o problemă de sănătate publică din cauza implicațiilor și dizabilităților potențiale pe termen lung. Etiologia prematurității este multifactorială, fiind implicați factori socio-economici, vârsta maternă sub 16 ani sau peste 35 ani, bolile cronice materne, infecțiile, antecedente patologice obstetricale ale mamei, etc. La peste 30% din totalul nașterilor premature cauza este necunoscută. Este foarte important ca fiecare sarcină să fie monitorizată, să fie identificate sarcinile cu risc, iar gravidele cu risc de naștere prematură să fie orientate pentru naștere spre maternități terțiare care au dotările și competențele necesare îngrijirii prematurilor”, susține conf. univ. dr. Manuela Cucerea, șefa Clincii de Neonatologie a Spitalului Clinic Județean de Urgență Tîrgu-Mureș.
Viitoarele mămici sunt mereu atente la evoluția sarcinii, însă cauzele exacte care pot provoca travaliu prematur sau nașterea prematură, sunt deseori necunoscute. Printre factorii cei mai des întâniți, care pot mări riscul apariției unei nașteri premature se numără: fertilizare în vitro, sarcina gemelară, formă anormală a placentei, a colului uterin sau al uterului. Boli cronice precum diabetul și hipertensiunea arterială, dar și problemele legate de greutatea corporală a mamei (supraponderalitatea/subponderalitatea) pot provoca travaliul sau chiar nașterea prematură. Trist este faptul că unele probleme apar din inconștiența sau nepăsarea femeilor însărcinate, care pun viciile mai presus de copilul pe care urmează să îl aducă pe lume. Pentru acestea consumul de droguri, alcool sau fumatul este mult mai important. Unele nu se menajează deloc când vine vorba de violența în familie, evenimente stresante, traumatisme sau vătămare fizică din varii motive.
Și uite așa apar prematurii, ființe nevinovate, în ajutorul cărora vin neonatologii, îngerii păzitori din primele clipe ale vieții, care luptă din greu să le poată oferi șansa la viață acestor copii. “Prematurul ocupă un loc aparte în patologia medicală, atât prin complexitatea patologiei asociate cât și prin prognosticul extrem de variabil al fiecărui caz în parte. Prematuritatea este astfel o cauză semnificativă de morbiditate și mortalitate infantilă. Prematurul este imatur din toate punctele de vedere, toate aparatele și sistemele sunt formate, dar imature. Limita viabilității a fost considerată de către O.M.S la 22 săptămâni gestaționale și greutatea de 500 grame.
În Uniunea Europeană și în România, această limită a fost stabilită la 24 săptămâni de gestație. Mortalitatea este invers proporţională cu vârsta gestațională, nou-născuţii cu greutate sub 1000g fiind răspunzători de mai mult de 50% din decesele neonatale şi de 50% din handicapurile ulterioare. Adaptarea la viața extrauterină a prematurului este un proces complex, constituind o adevărată provocare pentru acesta, dar și pentru medicul neonatolog. Această adaptare este mult mai dificilă pentru un prematur față de cea a nou-născutului la termen. Supraviețuirea este influențată de vârsta de gestație, de complicații dar și de locul nașterii.
Se recomandă ca nașterea unui prematur să aibă loc în centre specializate, preferându-se transferul in utero, uterul matern fiind cel mai bun incubator. Pentru ca șansele de supraviețuire să fie reale, este nevoie de resuscitare promptă şi adecvată în sala de naştere și măsuri de terapie intensivă specifice: asigurarea confortului termic, oxigenoterapie prudentă, ventilaţie asistată, administrare de surfactant, alimentație parenterală. Suportul ventilator este vital, folosirea acestuia trebuie să aducă un beneficiu maxim precum și un risc minim de complicații, de aceea în ultimii ani este preferat suportul ventilator non-invaziv. “ a declarat doamna dr. Manuela Cucerea.
Autor: Carmen Pogăcian