Asociaţia Down – Centrul Educaţional Raluca (DownCER ) a luat ființă în anul 2010 din inițiativa unor părinți ai unei tinere cu acest sindrom; este o poveste emoționantă despre lupta unor oameni pentru fiica lor care a devenit un manifest pentru incluziune socială și o dovadă că aceste persoane au talente extraordinare care merita și trebuie să fie puse în valoare.
Asociația îmbină activitățile unui centru de zi educaţional cu cele ale unui centru de pregătire profesională. Centrul integrează educațional, social și cultural persoane cu sindrom Down, cu vârsta de peste 18 ani, care după absolvirea unei forme de educație, de obicei școli speciale, nu mai sunt cuprinși în programe de integrare socială și profesională. Este un centru de zi acreditat de Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice. Asociația Down Centrul Educațional Raluca promovează şi susţine dezvoltarea persoanelor cu dizabilităţi, în special a tinerilor şi adulţilor cu sindrom Down şi a familiilor lor, prin crearea şi aplicarea unor servicii corespunzătoare care să le permită atingerea potenţialului lor maxim într-o societate care să-i respecte şi să-i aprecieze.
„Această asociație a luat ființă pentru fiica mea, Raluca! În urmă cu aproximativ opt ani Raluca a rămas pe dinafară… Nu am putut să accept o viață searbădă petrecută între cei patru pereți ai camerei, chiar dacă în camera aceea și în restul casei avea tot ceea ce își dorea sau tot ceea ce avea nevoie. Însă exista singurătate. Și, pe zi ce trecea, o vedeam prăbușindu-se. I-am spus soțului meu că ar trebui să facem ceva și m-am gândit multe nopți ce s-ar putea face. Așadar, am considerat că singura soluție este să facem o asociație. Soțul meu, care e preot, a spus că nu avem bani, însă eu, economist de profesie, mi-am făcut „temele”, abia apoi am venit cu această sugestie. Banii pe care îi aveam strânși ne ajungeau pentru a acoperi costurile pentru un an. Dacă vom putea merge mai departe, mi-am spus, dacă Dumnezeu vrea asta, o vom face, dacă nu, timp de un am i-am oferit fericire și companie Ralucăi”, a declarat, pentru Ziar Medical, Adriana Avram, președinta Asociației Down – Centrul Educațional Raluca și „mama acestor îngeri”, așa cum se autointitulează.
Așa a pornit la drum Asociaţia Down – Centrul Educaţional Raluca. În 1 octombrie 2010 a fost prima zi de activitate și marchează acest lucru de fiecare dată.
„Am început timid cu tot felul de activități, mai mult legate de socializare și îndeletniciri diverse. În 2011 a fost prima noastră ieșire la activități mai mari, deja am văzut potențialul lor sportiv, am început să ne antrenăm și noi mai mult. În 2012, primăvara, am fost într-o tabără în Retezat, unde organizatorii au pregătit o petrecere surpriză pentru concurenții sportivi, pentru a le scoate în evidență talentele. Ne-am dat seama că au foarte mult talent care merită scos în față”, a adăugat Adriana Avram.
În 2013 a avut loc prima ediție a Festivalului Național „Flori de Speranță”. Timp de doi ani, acesta s-a desfășurat ca un spectacol, după care a fost transformat în concurs de frumusețe. Acesta avea să marcheze „o nouă eră” din punct de vedere al imaginii sindromului Down în România.
„La început lumea nu era neapărat preocupată de imagine, dar a înțeles că la Cluj se pune foarte mare accent pe asta și, pentru una dintre asociațiile din țară, am avut ținute făcute de Adina Buzatu. Mi s-a spus că am adus eleganță și rafinament în sindromul Down pentru că, de ce să nu recunoaștem, înainte nu se preocupau foarte mult de acest aspect. Nu își imaginau că fetele ar putea să umble pe tocuri, sau că bărbații ar putea să aibă cravată, papion sau un costum elegant. Însă în acest moment, toți sunt extrem de preocupați de ceea ce înseamnă acel festival și sunt încântați de ținutele cu care vin la eveniment. În acest an am avut o surpriză extraordinară care ne-a umplut sufletul de bucurie la cele mai înalte cote; este vorba de talentul lor vizibil, de ținutele lor și de atitudinea lor. Deja vorbeam de profesioniști, despre modele. A fost, zic eu, cel mai grozav eveniment, cea mai frumoasă reușită, și m-am gândit ’aici este o puzderie de talent, juriul poate să ofere 14 premii, dar ce facem cu restul?’ Astfel am făcut premii speciale pentru restul și am oferit premii în bani.
Am pornit cu 500 lei premiul mare și premiile speciale au fost de 100 lei. S-au dat aproximativ 27 de premii și mențiuni. Ei se bucură imens când primesc premii, sunt atât de fericiți. Apoi facem un soi de ”tabără”. Ar fi de menționat și excursiile tematice la mare dar și Campionatul Național de Pescuit, ieșirile în natură unde pescuim și suntem din nou premiați și primim medalii, iar seara se încheie cu o petrecere de rămas bun care este minunată. Iar acești oameni știu să se distreze! Sunt oameni obișnuiți și atunci de ce să îi ținem la distanță? Aceasta este partea frumoasă a activității, dar se întâmplă să văd și partea cealaltă. Cert este că sunt foarte multe acțiuni și sunt fericită că am reușit să mobilizăm întreaga Românie în acțiunile noastre”, a explicat președinta Asociației Down – Centrul Educațional Raluca.
Potrivit Adrianei Avram, la capitolul educație ar mai fi lucruri de învățat. Însă percepțiile se schimbă în timp, iar cei mai receptivi sunt tinerii.
„Avem mult de lucru încă la nivel de percepție și la prejudecăți avem de progresat. Dar sunt foarte mulți oameni extraordinari care încep să îi înțeleagă și care se bucură de reușitele lor, oameni care sunt alături de ei. Dacă sunt direcționați în această parte atunci socializează foarte bine. Anul acesta am introdus secțiuni noi în cadrul concursului pentru incluziune, în sprijinul acestuia am avut secțiunea Miss/Mister Incluziune, categoria de vârstă 6-12 ani și respectiv, 14-18 ani. La început păreau speriați elevii de școală de masă, după care s-au legat prietenii, au făcut schimb de păreri, de idei, iar părinții lor ne-au spus că am crezut că venim la un spectacol caritabil nu ne-am imaginat că vor primi premii copii noștri și că este un eveniment la un astfel de nivel. Cei mici comunică și interacționează cu aceste persoane dacă sunt pregătiți și educați în acest sens. Noi, din păcate, nu avem încă timpul necesar ca să ne schimbăm. Oamenii nu sunt neapărat rău intenționați, eu îndrăznesc să cred că anii în care România nu avea persoane cu nevoi speciale, acestea fiind închise în centre de plasament, au fost mulți și timpul trebuie să treacă pentru ca lumea să îi perceapă altfel. Dar se poate cu inițiativă și cu foarte multă muncă! Noi avem 12 tineri în formație și tragem de ei și nu este ușor, dar aleg să alerg de dimineața până seara pentru ca ei să fie fericiți”, a mai adăugat Adriana Avram.