Legea salarizării personalului bugetar a stârnit valuri de întâlniri, comunicate, revoltă, proteste, solidarizări şi ca în orice poveste, amorul a fost scurt şi trist. După trei zile minunea s-a spulberat şi sistemul a fost trădat, ca de fiecare dată, din interior.
Ca şi cum scindarea mişcării sindicale din Sănătate nu era suficientă, s-a încercat şi fisurarea în interiorul fiecărui sindicat, pe paliere profesionale. Nu e nou pentru mentalitatea românească. În loc să se preocupe de angajaţii care nu s-au afiliat niciunei federaţii sindicale şi care nu se ştie cât timp vor putea beneficia de acelaşi tratament din partea angajatorilor precum membrii de sindicat, unii lideri se chinuie să rupă categoria medicilor din interiorul altor sindicate. Manevrele nu prea au efect, dar semnalul pe care îl dau în societate este unul nedemn breslei.
„Ministrul Muncii a construit Legea salarizării pe informaţii eronate”
Conducătorul unei Sindicatului Pro medica, Eleodor Cârstoiu, care pretinde că reprezintă interesele medicilor, ca şi cum restul sindicatelor nu ar face asta, susţinea că a fost singurul medic prezent la negocierile cu reprezentanţii Guvernului şi că ulterior, Sanitas şi Solidaritatea Sanitară au aduc câte un medic acolo. Radu Vasile, vicepreşedintele „Solidarităţii Sanitare” face câteva lămuriri privind istoricul întâlnirilor şi discuţiilor legate de medici în problema legii salariale.
„Acest domn a fost beneficiarul acţiunilor făcute de Federaţia Sindicatului Solidaritatea Sanitară, în special de vicepresedintele Federaţiei pe departamentul medici, dr. Florin Chirculescu, care a trimis o scrisoare deschisă Prim Ministrului. În urma acelei scrisori deschise, a doua zi, spre miezul nospţii, dr. Chirculescu a fost sunat de două sau de trei ori de Prim Ministrul ca să-i explice despre ce era vorba, că nu înţelegea. I-a explicat telefonic, apoi a avut loc prima întîlnire cu Prim Ministrul, care a înţeles că nu e în regulă: noi argumentam că medicul are 35 de ore activitate săptămânală, Prim Ministrul a întrebat-o pe doamna Ministru al Muncii cât lucrează un medic pe săptămână şi ea a zis 40.
L-a întrebat pe Ministrul Sănătăţii, care a spus de cele 35 de ore. Întrebată de unde ştie de 40, Ministrul Muncii a afirmat că aşa a fost informată de la finanţe. Deci, Ministrul Muncii a construit Legea salarizării pe informaţii eronate, de aici au început întâlnirile cu Guvernul pe tema gărzilor impuse medicilor.
Sporul locului de muncă nu e o pomană!
„La următoarea întâlnire au fost chemaţi şi reprezentanţi de la celălalte federaţii, unde a participat inclusiv Sanitas, unde au fost de acord cu propunerile făcute Guvernului. Dar afirmaţiile domnului Cârstoiu de la Promedica este falsă, iar domnia sa ar mai trebui să-şi asume ceva: el a solicitat ca pentru medici să nu se acorde sporuri pentru locul de muncă. Să nu-i dai spor de risc celuu care lucrează în secţii cu risc, UPU, TBC, Terapia Intensivă, Psihiatrie, Bloc Operator, Boli Infecţioase- cei care lucrează cu HIV-Sida?
Sporul acesta nu e o pomană! Nu e un premiu! Aceste locuri de muncă presupun nişte riscuri pe care tu ţi le asumi şi de ele nu poţi să scapi punând un ventilator sau un bec mai mare. Pacienţii sunt purtătorii bolii, iar tu acţionezi printre ei, cu ei, ai contact direct. Deci, tu, medic, vii şi faci asemenea afirmaţie, când noi am solicitat sporurile şi pentru medici şi pentru toate categoriile, aşa cum e normal să o facem?!” se întreba retoric Radu Vasile.
Acelaşi domn Cârstoiu afirma că Ministrul Muncii a fost mereu ferm alături de medici, când aşa cum a afirmat Radu Vasile, aceasta nu ştia nici câte ore lucrează un medic săptămânal. Acum, tot dr. Cârstoiu afirmă că doamna Ministru a spus şi că va demisiona dacă medicii nu vor avea de la 1 martie ceea ce li s-a promis că vor avea din 1 ianuarie. Demagogie? Despre scăderea creşterii în Sănătate, Radu Vasile mai face câteva clarificări.
Dacă se aplică legea, se măresc salariile, dar discriminatoriu
„De-a lungul acestui an am demonstrat pe calcule matematice ce va pierde medicul, asistentul medical, infiermiera, cu calcule punctuale. Legea e făcută, noi am demontat-o. Dacă se aplică legea, se măresc salariile, dar discriminatoriu. Sigur că vor creşte salariile la 12000 de lei la toţi medicii, sunt de acord! Doamna Ministru asta afirmă, că va demisiona dacă nu va fi acest salariu. Dar ce te faci cu cel care va avea patru gărzi obligatorii în cele 12000? Evaluate în bani ele sunt cam 4000 de lei, pe care dacă îi scoatem, rămân 8000 de lei. Dacă îl luăm pe cel din Terapie Intensivă, care la salariul actual are aproape 4000 de lei spor de risc, reducem sporul, aşa cum se prevede, el rămâne cu 4000 de lei. Ce facem? Cu cât rămâne? Asta e realitatea matematică!
„În sănătate, salariul va fi ca avionul”
„Vreţi să vă mai dau un element care în ianuarie nu se discuta”, mă întreabă Radu Vasile. „Din aceşti 12000 lei, 17% erau reţineri. Tot rămânea ceva. Acum se introduc 22,7% care se scad din cei 12000 lei, adică 2500. Deci, de aici pornim cu scăderile. Aşadar, la întrebarea „De ce nu vă convine că vă cresc salariile?” răspunsul nostru este unul singur: Pentru că ne scade salariul net! Deci, cresc salariile, scade venitul.
În sănătate, salariul va fi ca avionul: când stai lângă el e foarte mare. Netul va fi la înălţimea de croazieră: cu cât e mai sus salariul, cu atât va fi mai mic netul”.
Cu viaţa în vârful bisturiului, dar cu salariul la grămadă
Fără să se ţină cont de riscurile diferite ale secţiilor din spitale, legiuitorul a făcut salariul tot o apă şi-un pământ, mai mult apă, căci în momentul în care începi să calculezi, vezi cum structuri imense din salariul promis se scurg pe albiile întortocheate ale contribuţiilor mutate în curtea anagajatului. Nu ştiu, sincer, cine va mai lucra în secţiile cu risc crescut din spitale în condiţiile în care sporul aferent nu va mai face diferenţa. Iar melanjul acesta omogenizant nu se face doar în ceea ce-i priveşte pe medici, categoria cea mai sensibilă, ci şi la asistente medicale, infirmiere şi personal nemedical.
„Nu vor să înţeleagă necesitatea sporurilor pentru că nu au făcut o salarizare diferenţiată. În toată Europa salariul e diferenţiat, medicul dermatolog nu are acelaşi salariu cu chirurgul.
Coborâm palierul. Asistentul medical, infirmierul din Terapie Intensivă sau UPU, cu cel dintr-o secţie mai uşoară, din ambulator poate fi comparat ca uzură? Manopera medicală pe care o face asistentul medical din secţiile cu risc e mult mai dificilă. În principiu, vorbim de bolnavi pe pat, care trebuie spălaţi, schimbaţi, mobilizaţi, altfel fac escare. Diferenţele nu sunt făcute aiurea şi trebuie stimulate prin sporuri.
Nu cerem aberaţii!
O altă anomalie este cea cu personalul nemedical. În corpul legii e stipulat în partea de asistenţă socială, că personalul nemedical are dreptul la sporul locului de muncă a medicalului, dar nu în spitale. În spital, personalul nemedical nu are dreptul la niciun spor legat de locul de muncă. Nu cerem aberaţii ca portarul să aibă spor de Terapie Intensivă, iar Achiziţiile spor de UPU, dar sunt nişte locuri unde e necesar un astfel de spor. De exemplu, spălătoria unde ajunge lenjeria din toate secţiile unui spital. Lenjeria e adusă în saci şi cei de acolo o sortează şi o pun la spălat. Niciodată nu ştii ce bolnavi au stat pe acea lenjerie, o iei, o sortezi, o speli, o dezinfectezi şi o trimiţi înapoi în secţii. Poate fi comparată cu spălătoria de haine din oraş?
Federaţia nostră rămâne consecventă. Noi ştim că legea ne îngrădeşte. Un manager de spital va trebui să aplice de la 1 ianuarie legea asa cum a fost adoptată, nu va putea depăşi cei 30% fond pentru eventuale sporuri” mai spune Radu Vasile cu amărăciune.
Vicepreşedintele Solidarităţii Sanitare pe departamentul medici, dr. Florin Chirculescu, a postat pe pagina sa personală de pe o platformă de socializate o scrisoare deschisă, adresată Prim Ministrului. Aşadar, ideea pe care dr. Eleodor Cârstoiu încearcă să o insinueze, cum că alte sindicate nu reprezintă interesul medicilor nu se susţine.
Iată scrisoarea dr. Chirculescu:
„Bună seara domnule Prim Ministru Tudose,
Nu v-am mai scris de mult – am văzut că sunteți tare ocupat. Nu vă invidiez: azi o chestiune economică, mâine una politică, poimâine una financiară – e clar că vă e greu, cu atât mai mult cu cât lucrați cu o echipă neascultătoare, care NU acționează la unison – parc-ar fi medici, zău așa!
Ah, și dacă tot am adus vorba de medici, să vă spun un lucru bizar: știți că medicii au găsit o cale să acționeze, totuși, la unison? Am să vă spun și de ce vor face așa: pentru că sunt împinși cu spatele la perete. Oh, nu, nu dumneavoastră i-ați înghesuit în perete, că doar eram de față când ați afirmat că problema celor 48 de ore de lucru obligatorii pe săptămână nu are suport legal. Cu toate astea, această prevedere nu e reglementată în proiectul de modificare a Legii 153/2017 (Ordonanța de Urgență, nu altceva), fiindcă, în continuare, nu se prevede EXPLICIT că n-o să lucrăm ca pe vremurile acelea de care speram c-am scăpat.
Mă refer la comunism și la muncă forțată, iertați-mă c-o spun atât de abrupt.
Să vă mai zic și de mutarea contribuțiilor? Ne amintim că erați convins că mutarea contribuțiilor va conduce la creșterea proporțională a salariilor de bază din grila anexă, așa cum se întâmplă în sectorul privat. Iată, însă, că nici acest lucru nu se regăsește în proiectul de modificare a Legii 153.
Și încă ceva, dacă tot m-am pornit: același proiect de modificare a Legii 153 consfințește un lucru straniu din cale afară, și anume aceeași valoare a sporurilor pentru TOȚI angajații dintr-un anume serviciu… Cu tot respectul pentru cei ce lucrează în aceeași echipă, dar mi se pare excesiv de inovator (scuzați asocierea!) să-i dai unui neurochirurg și unui dulgher aceeași sumă de bani, ca spor.
Ce-i de făcut, domnule Prim Ministru? Poate c-ar trebui reluate niște discuții tehnice? Nu de alta, dar riscăm să nu ne mai înțelegem, și asta, din ce pricină? O încălcare a legilor în vigoare, o păcăleală pe care statul i-o aplică angajatului din sănătate, și o absurditate legată de valoarea în sine a muncii. Iertați-mă că v-o reamintesc, dar medicii s-au așezat la aceeași masă: acesta e un lucru rar, iar noi n-am vrea să ne ridicăm prea brusc de la masa cu pricina, prin fe-martie, cum se zice în popor, împreună cu ceilalți angajați din sănătate, pentru că subordonații dumneavoastră nu țin cont de observațiile corecte pe care (culmea!) le-ați făcut la momentul potrivit.
În speranța unei revederi fructuoase,
Florin Chirculescu”
În loc de concluzii
Anul 2018 se arată a fi unul cu scântei. Să ne dea Domnul sănătate, că nu se ştie ce va mai fi în acest sector şi să ne ferească El de accidente, să nu ne trezim că ambulanţele vor aduce pacienţi în regim de urgenţă, iar tărgile vor zăcea în faţa Unităţilor de Primire depopulate din cauza unei legi meschine.
Şi ceva bani la teşcherea, Doamne, ca să nu rămânem neîngropaţi!