Ei sunt voluntarii care salvează vieți – elevi, studenţi, programatori, judecători, pompieri, corporatişti, oameni cu diverse meserii şi de vârste diferite.
Voluntarii care salvează vieți – un proiect împlinit
Ei sunt cei care au ales să fie parte a proiectului „Există un erou în fiecare dintre voi”. Ei vin în sprijinul specialiştilor de pe echipajele de ambulanţă, reuşind prin intervenţia lor să salveze vieţi.
Voluntari instruiţi de Societatea de Salvare Bucureşti şi Serviciul de Ambulanţă Bucureşti-Ilfov în tehnici de prim ajutor sunt pregătiţi să intervină atunci când primesc o alertă pe telefonul mobil cu numele, vârsta şi locaţia în care se află o persoană pentru care s-a solicitat o ambulanţă sau un echipaj SMURD. De cele mai multe ori, ajung în câteva minute, la timp pentru a efectua manevrele de prim ajutor până la sosirea echipajului specializat.
Voluntarii care salvează vieți – de la condiția de „eroi” la cea de „Oameni” (scris cu majusculă)
„Din ianuarie până în mai, anul acesta, au ajuns voluntarii noştri primii la 13 stopuri cardio-respiratorii, dintre care 5 au fost resuscitate şi pacienţii au plecat la spital cu puls, cu tensiune, este o rată extraordinară. În general, rata de succes a resuscitărilor în prespital, în România, nu depăşeşte 3,8 – 4%”, spune doctorul Cristian Grasu, iniţiatorul proiectului ‘Există un erou în fiecare dintre voi’.
Pentru a fi „erou”, trebuie să te înscrii în proiect, apoi să urmezi cursurile de prim ajutor, pe care să le promovezi cu minimum nota 7, fără restricţii de profesie sau statut social.
Nu există o limită de vârstă pentru a deveni voluntar ‘Există un erou’, însă, din ‘motive birocratice’, cam toţi au peste 14 ani, pentru că este nevoie de un act de identitate, care să arate cine este şi unde poate fi găsit cel care se înscrie în program, explică medicul Cristian Grasu.
„Cel mai frumos fapt este că atât de mulţi participă. Asta îţi dă speranţă că românii au în suflet în continuare omenie, dorinţa de a ajuta”, mărturiseşte acesta.
Voluntarii care salvează vieți – totul începe cu un curs de prim-ajutor
De la sfârşitul anului 2009 şi până în prezent, Societatea de Salvare Bucureşti a predat cursuri de prim ajutor şi de resuscitare la peste o sută de mii de locuitori din Capitală şi judeţul Ilfov.
Odată ce au absolvit cursurile de prim ajutor, voluntarii devin capabili să intervină salvator în orice moment, iar pentru asta nu au nevoie decât de o pereche de mănuşi. Mulţi dintre aceştia au în permanenţă cu ei o trusă de prim ajutor cu apă oxigenată, comprese sterile, mănuşi de unică folosinţă.
„Metoda cea mai răspândită printre cei care fac parte din grupul ‘Exista un erou’ este a oului Kinder: un ou Kinder în care ai mănuşi, mai multe perechi de mănuşi, câte încap. Asta e tot ce îţi trebuie. Ca să faci resuscitare, îţi trebuie două mâini, condiţie fizică, rezistenţă şi mănuşi”, susţine iniţiatorul programului.
El povesteşte despre momentul în care a iniţiat acest proiect, prin 2011 – 2012, şi despre faptul că a fost gândit ca un program menit să creeze exemple pozitive şi care să aducă un beneficiu societăţii.
Voluntarii care salvează vieți – tânărul grav rănit din parcul de joacă
Pe telefon primeşte o alertă: „30M, TC GRAV, Str. Luncşoara,10, părculeţul din spate Mega Lizeanu, se intră din Făinari, a căzut, incons”. Doctorul Cristian Grasu se decide să meargă cu maşina personală. Am ajuns la locul transmis pe alertă în mai puţin de cinci minute.
Într-un părculeţ dintre blocuri, un tânăr stătea întins pe spate, cu picioarele pe o masă de beton şi cu capul pe marginea bordurii. Aproape de locul în care a căzut se vedea o sticlă de vin goală. În jurul capului era sânge. Medicul şi-a pus mănuşi, apoi i-a fixat gulerul în jurul gâtului şi i-a curăţat rana cauzată de lovitură.
În parc, mâncau seminţe două femei, un bărbat şi un copil. Cristian Grasu i-a întrebat dacă ei au apelat la 112 şi de cât timp este căzut tânărul, iar una dintre femei a răspuns: „Nu noi am sunat, o femeie. De vreo oră”. Bărbatul o contrazice: „O jumătate de oră”.
La scurt timp vine şi un echipaj al Poliţiei. „Aaaaa, e drogatul”, spune un poliţist.
Medicul termină de examinat pacientul: plagă tăiată occipitală de 0,5 cm, un hematom epicranian. După mai puţin de zece minute vine şi un echipaj de la SABIF. Echipajul de pe ambulanţă l-a recunoscut pe bărbat, era un „client” mai vechi al lor, cunoscut cu HbC. L-au pus pe targă şi l-au dus la spital.
La final, medicul a turnat o sticlă de apă oxigenată şi o găleată de apă peste balta de sânge rămasă, explicând că este un loc de joacă şi ar fi putut oricând să intre copiii în contact.
Oamenii din parc nu păreau afectaţi de imaginea unui tânăr inconştient şi lovit la cap şi poate că, şi dacă ar fi ştiut să acorde primul ajutor, nimic nu s-ar fi schimbat în atitudinea lor.
Voluntarii care salvează vieți – ei sunt parte a unei comunități
Nu este obligatoriu să ştii să acorzi primul ajutor, spune medicul, însă trebuie să simţi că vrei să faci acest lucru, atât pentru cei dragi, cât şi pentru că eşti parte a unei comunităţi.
‘Noi te învăţăm, dacă vreodată în viaţă vei interveni, va fi foarte bine. Dacă nu vei interveni niciodată, Societatea de Salvare nu o să regrete nicio clipă investiţia pe care a făcut-o în tine, pentru că, oricum, eşti o persoană care ştie. O să ştii şi să vorbeşti la telefon când suni la 112, o să ştii şi să dai relaţii şi poate o să poţi să pui şi mâna să faci ceva’, consideră Cristian Grasu.
Printre problemele pe care le-a întâmpinat acest proiect sunt cele legate de siguranţa datelor cu caracter personal. Pe de-o parte, există datele participanţilor la acest program, care trebuie să fie în siguranţă, pe de altă parte, se lucrează şi cu datele persoanelor care au nevoie de ajutor. De altfel, acesta este şi motivul pentru care pe mesajul de alertă pe care-l primesc voluntarii sunt specificate doar vârsta aproximativă a victimei şi sexul.
Întrebat dacă deranjează pe cineva un astfel de program, Cristian Grasu răspunde: ‘Nu aş vrea să mă exprim deocamdată, dar dacă în 2013 s-a încercat crearea unui program absolut identic ca aplicaţie cu al nostru, dar mult mai restrictiv în ceea ce priveşte organizarea, bănuiesc eu că aceeaşi dorinţă de a lua faţa oricui are o iniţiativă există în continuare. Dar, înainte de a vorbi de rele, eu întotdeauna am preferat să vorbesc de bune. Şi aici, cei care fac parte din program şi au ieşit la alerte ştiu foarte bine că modul în care cel puţin în ultimii doi ani colaborăm cu toate echipajele profesioniste este foarte bun’.
Tot el afirmă că, dacă la începutul programului, echipajele de specialitate care veneau la faţa locului erau reticente atunci când îi întâlneau pe voluntari, în prezent, aceştia au început să înţeleagă rolul ‘eroilor’.
Voluntarii care salvează vieți – eroii nu încap în statistici
Statisticile au arătat utilitatea unui astfel de program, motiv pentru care se doreşte extinderea lui la nivel naţional. Potrivit lui Grasu, ministrul Sănătăţii a semnat protocolul de extindere a ‘Există un erou’ la nivel naţional şi de a permite conectarea aplicaţiei mobile la aplicaţiile de management al urgenţelor la serviciile de ambulanţă judeţene. De instruirea voluntarilor se va ocupa Societatea de Salvare, în conlucrare cu MS.
Voluntarii ‘Există un erou’ şi inimi care mai funcţionează doar ajutate de mâinile lor
Valeriu Panait are 40 de ani, este director de vânzări şi are multe deplasări prin ţară în interes de serviciu. Nu o dată a fost martorul unor accidente rutiere grave şi de fiecare dată a intervenit să ofere ajutorul, însă, la sfârşitul fiecărei intervenţii, îşi punea întrebarea dacă ar fi putut face mai mult sau mai bine. Astfel, în mai 2014, a decis să se înscrie la cursul de Basic Life Support.
Din iunie 2014 şi până în prezent, a intervenit la sute de cazuri, iar în primul an de voluntariat a mers la fiecare caz primit prin aplicaţie, uneori erau 5 – 6 într-o singură zi. Fiind şi el tată, recunoaşte că cel mai mult îl impresionează cazurile în care victimele sunt copii.
‘Unul din cazurile care m-a impresionat este unul despre un copil aflat împreună cu familia într-o maşină implicată într-un accident rutier. Deşi copilul fusese cel mai afectat, era extrem de calm şi încerca să îşi liniştească mama, care nu avea mărci traumatice vizibile, dar făcuse un atac de panică’, povesteşte Valeriu Panait.
Voluntarii care salvează vieți și dezamăgirile lor
Referitor la dezamăgirile pe care le are de când este voluntar, el spune că cel mai mult îl irită cazurile care nu au niciun fel de legătură cu urgenţele. Se declară convins că ar putea fi salvate multe vieţi, dacă atunci când se dă examenul de obţinere a permisului s-ar face şi cursuri de prim ajutor.
‘La cazurile grave, sunt foarte mulţi privitori, foarte mulţi ‘comentatori’, dar foarte puţini care intervin eficient. Până la urmă, ţine de conştiinţa fiecăruia. Unii întorc capul, alţii preferă să ajute’, consideră tânărul.
Tot 40 de ani şi tot director de vânzări este şi Roxana Magdo Botez, şi, la fel ca Valeriu Panait, se declară nemulţumită de situaţiile în care oamenii sună la 112 ‘ca la taxi’.
A decis să fie parte a proiectului ‘Există un erou’ acum mai bine de un an, inspirată de alţi voluntari pe care i-a cunoscut pe Facebook, iar până în prezent a fost la peste 40 de intervenţii.
Voluntarii care salvează vieți – ce i-a impresionat
Trei intervenţii au impresionat-o cel mai mult: ‘Un stop resuscitat, o naştere a unui copil sănătos de către o mamă seropozitivă, cu hepatita B şi C şi sub influenţa drogurilor, un om al străzii cu impresionant de multe studii’.
Tânăra mărturiseşte că fiecare are ‘motivele lui’ pentru care devine ‘erou’: ‘Unii dintre noi – ca să ‘salvăm’ noi pe alţii pentru că ai noştri dragi nu au fost salvaţi. Alţii pur şi simplu pentru că îşi doresc să ajute şi se hrănesc din bucuria de a face bine. Şi sigur că ţine şi de răspunderea civică şi de cea morală. Chiar trebuie să ne preocupăm de cei din jurul nostru. Şi să ne gândim după principiul ‘Mie ce mi-ar plăcea să se întâmple în situaţia x?”.
‘Voluntariatul în ‘Erou’ sau la Ambulanţă este ca mersul în picioarele goale pe o şină de cale ferată unsă cu ulei. Trebuie să ştii foarte sigur de ce eşti acolo şi încotro te îndrepţi. Să îţi cunoşti limitele de acţiune sau, dacă doreşti mai mult, să îţi îndrepţi paşii spre o şcoală medicală’, mărturiseşte Bogdan Avram, un tânăr de 38 de ani, care este programator software şi face voluntariat din 2015.
El a participat la peste 200 de intervenţii, dintre care 6 de stop cardio-respirator.
Despre dezamăgirile sale, tânărul spune: ‘Apar momente de dezamăgire atunci când întâlnim abuzuri. Oameni care au diverse simptome de câteva zile şi brusc decid să apeleze serviciile de urgenţă. Fluxul firesc ar fi fost să se prezinte singuri la o cameră de gardă sau la medicul de familie. Sunt cazuri care ocupă multe echipaje şi, mai rău de atât, uzează mult moralul acestora. Într-o mică proporţie şi voluntarii din ‘Erou’ sunt afectaţi similar’.
Voluntarii care salvează vieți – „Eistă un erou”. Există eroi!
Dan Vornicu are 22 de ani şi este proaspăt inginer în calculatoare şi tehnologia informaţiei şi face voluntariat de doi ani.
‘În urmă cu aproximativ 3 ani, aflându-mă în imediata apropiere a unei intervenţii a ambulanţei pe stradă, ca simplu trecător, am constatat că nu cunosc tehnicile de prim ajutor. Tot atunci s-a aprins în mine o dorinţă de a dobândi aceste cunoştinţe. Navigând pe internet, am descoperit întâmplător programul ‘Există un erou’ şi am aplicat pentru cursul de suport vital de bază’, îşi aminteşte tânărul momentul în care s-a decis să fie voluntar.
A participat la aproximativ 300 de cazuri şi afirmă că multe intervenţii surprind pacienţii în momente dificile, emoţionante, din vieţile lor.
‘Fie că este vorba de o bătrână singură, jenată că s-a împiedicat de bordură, de un copilaş care s-a zgâriat căzând din leagăn, de un biciclist proiectat pe asfalt care se luptă din greu pentru supravieţuire sau de un om a cărui inima mai funcţionează doar ajutată de mâinile mele – toate aceste intervenţii lasă câte o amintire, câte o lecţie’, povesteşte tânărul inginer.
Voluntarii care salvează vieți… după ce suni la 112
Dincolo de dorinţa de a ajuta oamenii pentru care timpul care se scurge de la apelul la 112 şi până la sosirea unui echipaj de specialitate este vital, cei patru voluntari mai au în comun şi faptul că ei consideră necesară o educaţie cu privire la identificarea urgenţelor reale. Fiecare voluntar ştie că, atunci când primeşte o alertă pe aplicaţia ‘Există un erou’, reacţia lui trebuie să fie imediată, căci pentru cei care au nevoie de ajutor secundele fac diferenţa între viaţă şi moarte.