„Guvernele cred că pacienții vin la spital ca să le compromită construcția bugetară”, „Pacienții vin la spital pentru că sunt bolnavi!” – Interviu cu Prof. Univ. Dr. Șerban Bubenek, Institutul de Urgență pentru Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. C.C. Iliescu” București.
Abonați-vă la canalul de Youtube Ziar Medical
Care este drumul pacientului cu diagnosticul de insuficiență cardiacă acută, ajuns în Unitatea Primire Urgențe?
În Institutul de Urgență pentru Boli Cardiovasculare,sosirea unui pacient grav în Terapie Intensivă, care are un diagnostic de insuficiență cardiacă acută se face suficient de simplu, pentru că triajul la noi începe în camera de primiri urgențe și toți pacienții care sunt instabili hemodinamic, adică au semne de alterare a perfuziei tisulare periferice, fie clinice, fie sunt hipotensivi, fie au valori ale lactatului mai mari ca 2, ceea ce indică o stare de șoc, sunt trimiși imediat în Terapie Intensivă, astfel încat triajul începe la Camera de primiri Urgențe și nu e obligatoriu să treacă printr-o secție de cardiologie.
Un astfel de pacient ajunge în scurt timp în Terapie Intensivă, în funcție de locurile disponibile, pentru că avem două secții de ATI și avem de asemenea o Unitate de Supraveghere și Tratament Avansat al Pacienților Cardiaci Critici (USTAC) foarte bun, care e capabil să preia astfel de bolnavi, dacă nu sunt și în detresă respiratorie. Dacă sunt în detresă respiratorie, atunci stația lor terminus este Terapia Intensivă.
Cum gestionați situația în care, în UPU ajung mai mulți pacienți cu boală cardiacă gravă, fiind obligatorie internarea lor, iar numărul de paturi este insuficient?
Eu fac parte dintr-o generație care în urmă cu 30 de ani, cand ne-am întors din străinătate, am vrut să aducem acasă tot ceea ce am văzut acolo și să replicăm acest model. De acum 30 de ani, numărul de paturi din Terapie Intensivă și numărul de paturi din USTAC care sunt dedicate pacienților cu suferință cardiacă acută , au fost întotdeauna mai mare de 50.
Astfel încat, la un spital care are 325 de paturi în prezent și este dedicat bolilor cardiovasculare, doar dacă o catastrofă ar face să ajungă 100 de bolnavi într-o zi în institut, ne-ar pune în imposibilitate să avem suficiente locuri pentru astfel de bolnavi.
Dealtfel, suntem singura unitate medicală din Romania care în clipa de față nu refuză în nicio zi să opereze pacienți cu disecții de aortă ori reprotezări valvulare care ajung, cu siguranță din toată țara: din Ardeal, din Dobrogea, Țara Romanească sau Moldova.
Să se știe astăzi, că Institutul de Boli Cardiovasculare “C.C.Iliescu” din București este capabil să gestioneze urgențele majore chirurgicale și cardiologice în orice zi din an.
În ultimii ani se pare că a crescut numărul bolnavilor cu insuficiență cardiacă acută. Cum faceți față suprasolicitărilor?
În ce privește numărul pacienților cu insuficiență cardiacă acută care ajung în spitalul nostru, indiferent de cauză, că este medicală sau chirurgicală, reprezintă cam 25% din volumul de internări.
Tot 25% din volumul de internări per spital îl reprezintă urgențele în fiecare zi. Acest număr a crescut continuu pentru că, deși în anii 2005-2006 se anunța construcția unor mari spitale regionale și deschiderea unor centre de expertiză și tratament în bolile cardiovasculare, în alte județe, din păcate, nu s-a pus în operă nici unul din aceste proiecte. Ci dimpotrivă, s-au mai închis.
De exemplu, Centrul de la Constanța multă vreme nu a funcționat, Centrul de la Spitalul Militar a avut mari probleme, Centrul de Urgență n-a fost niciodată un centru de chirurgie cardiacă, Spitalul Universitar din București nu primește urgențe cardiovasculare.
Iar în alte județe n-au apărut alte centre capabile să trateze complet un pacient cu o suferință cardiacă sau un tablou complicat al bolilor cardiace. Din acest punct de vedere, suntem cu siguranță solicitați.
Deși populația țării a scăzut, paradoxul este creșterea numărului bolilor grave, spitalele în general fiind supraaglomerate. Cum vă explicați această situație?
Deși numărul cetățenilor din Romania a scăzut în ultimii 10-15 ani în mod absolut semnificativ, sunt mulți bolnavi, la fel de mulți sau poate chiar mai mulți. Sigur, explicația este atat demografică cat și medicală.
Explicația demografică simplă este că, din nefericire, au plecat din Romania foarte mulți oameni în putere, între 18 și 40 de ani, care în mod normal n-au nevoie de îngrijiri de sănătate extraordinare. Ei sunt prin definiție categoria de cetățeni sănătoși. A crescut proporția de oameni în varstă, oameni care se apropie de pensie sau oameni care sunt deja pensionari, care au acumulat de-a lungul vieții diverse patologii, inclusiv patologii cardiovasculare și lucrul acesta este de înțeles.
Apoi, sigur că din punct de vedere medical, după ’90, romanii și-au schimbat drastic obiceiurile alimentare. Au avut acces la tot. Asta înseamnă că au avut acces și la multe alimente bogate în colesterol, au devenit mai sedentari, se pare că fumatul nu s-a redus în mod semnificativ în acești 30 de ani, deci iată factori de risc care există în populația așa mică, cum a mai rămas ea în Romania.
Ca și proporție, nu sunt mari schimbări, dar metodele noi de diagnostic fac ca acești pacienți să fie diagnosticați și să fie trimiși spre centre de expertiză cardiovasculară.
Credeți că în următorii ani va scădea numărul cazurilor de boli cardiovasculare, dacă populația va fi mai informată, mai educată din punct de vedere al sănătății?
Nu cred că în următorii ani ne vom confrunta cu o scădere a adresabilității pacienților cu boli cardiovasculare, ba din contră, și cu siguranță e nevoie ca Guvernul, Ministerul Sănătății să ia toate măsurile care se impun pentru deschiderea unor centre noi de expertiză în bolile cardiovasculare.
S-a îmbunătățit relația medic – pacient?
De peste 30 de ani de cand sunt implicat în învățămantul medical, fiecare coleg care sosește în Reanimare poartă o discuție și cu mine. Indiferent că e vorba de infirmiere, asistente sau medici.
Lor le-am explicat întotdeauna și continui să le explic cateva lucruri care orice doctor trebuie să le aibă în minte, dacă își iubește profesia. Primul lucru este că numai guvernele cred că pacienții vin la spital ca să le compromită connstrucția bugetară, adică să consume medicamente.
E clar că pacienții vin la spital pentru că sunt bolnavi. Al doilea lucru este că pacientul care se adresează și cere îngrijiri medicale este un om foarte vulnerabil. El nu se mai poate apăra singur El, în momentul acela are nevoie de un ajutor, care trebuie să vină de la profesioniști.
În acest sens, pacientul are întotdeauna dreptate. În al treilea rand, ceea ce trebuie să facă un cadru medical este să se gandească întotdeauna să se comnporte cu pacientul, așa cum ar dori să se comporte cu el un cadru medical, dacă ar fi bolnav.
Dacă lucrurile acestea sunt apoi dublate de bună creștere de educație și de o empatie, sigur că o relație a noastră cu pacientul nu poate fi decat bună. Cred că educația în general la locul de muncă în special cu cadrele medicale, este singurul lucru care poate schimba paradigma care trebuie adaptată unor vremuri mai normale.
Iulia MUREȘAN