Clujeancă „dintr-o bucată”, recunoscută pentru faptul că nu se teme să spună lucrurilor pe nume, indiferent de problemă, prof. dr. Monica Pop, fostul manager al Spitalului de Urgenţe Oftalmologice din București, dezvăluie, într-un interviu acordat Ziarului Medical, cum s-a reușit ca la “spitalul de ochi” să nu fie nicio infecție nosocomială în ultimii trei ani.
Monica Pop – Asigurările de malpraxis, o șarlatanie
Ziar Medical – De ce credeţi că ne pleacă medicii să muncească în străinătate?
Prof. dr. Monica Pop – Cred că Uniunea Europeană trişează când momeşte acolo, cu salarii bune, medici bine pregătiţi în România, pe banii statului. Ne pleacă medicii pentru că şi presa a avut o vină când a mediatizat doar greşelile, părţile negative ale acestei meserii. Cunosc oameni care şi-au sacrificat viaţa pentru această profesie. Şi mai cred că medicii nu sunt apăraţi. Asigurările de mallpraxis sunt o şarlatanie. Eu plătesc 200 de euro pentru asta şi societăţile de asigurări nu acoperă nimic. Lunar, aceste firme încasează circa 15 milioane de euro. Au fost miniştrii ai sănătăţii care au încercat să schimbe contractele de mallpraxis dar nu s-a reuşit. Medicii români sunt buni. La mine, la Comisia de Disciplină a Colegiului Medicilor Bucureşti, mare parte din reclamaţiile care ajung sunt nefondate.
Ziar Medical – Ați primit vreo ofertă să lucrați în străinătate?
Prof. dr. Monica Pop – În afară de prof. dr. Bogdan Marinescu am fost cel mai vechi director de spital din Capitală. Am condus această unitate medicală, peste 20 de ani şi pot spune, cu mâna pe inimă, că toate guvernele, toţi miniştri, indiferent de culoarea lor politică, m-au ajutat. Vreme de şapte ani am căutat fonduri să renovez spitalul şi după ce le-am obţinut, în şase ani l-am reparat. Îl moştenisem fără fundaţie. Clădirea era un dezastru. Nu aveam microscop operator. Acum avem câte un microscop la fiecare dintre cele nouă mese de operaţie şi pot spune cu mândrie că avem un spital de top. În România se realizează toate tipurile de intervenţii chirurgicale care se fac şi la nivel mondial. Dotarea unui spital depinde şi de manager, nu doar de fonduri. Am primit o ofertă să fac management la un spital din SUA. Americanii au fost impresionaţi de ceea ce am reuşit să fac aici cu bani puţini. Am primit o propunere de angajare de la o clinică privată din străinătate care îmi oferea 12000 de euro pe lună şi nuam acceptat. Fiecare medic primeşte, aproape lunar, oferte din străinătate
Prietenia, cheia succesului managerial
Ziar Medical – Care este secretul unui bun manager?
Prof. dr. Monica Pop – Prietenia. Asta mi-am propus de când am fost numită în funcţie şi am reuşit: să îi împrietenesc pe toţi colegii. Şi ei sunt oameni deosebiţi. Mă sprijină, luăm deciziile împreună, nu dictatorial. Şi, cel mai important, nu impun program. Este aberant să chemi un medic de la ora 08.00 sau să pui cartele magnetice de pontaj. Performanţele lui contează. Poate veni la spital la ce oră crede el că operează mai bine. Aici la ora 21.00 dacă veniţi veţi găsi chirurgi în sala de operaţie. Eu am ales această meserie pentru că este tradiţie de familie, pentru că simţeam chemare şi pentru că nu mă imaginez făcând altceva. Medicina nu se poate face fără pasiune, fără să pui suflet. De aceea cred, cu tărie, că doctorii care cer bani de la bolnavi trebuie spânzuraţi cu picioarele în sus.
Asa arata, zilnic, biroul Prof. dr. Monica Pop. Toti pacientii ei stiu cat de mult iubeste florile. Niciodata nu a primit altceva de la un pacient, decat floriZiar Medical – Medicii români îşi permit specializări în străinătate?
Prof. dr. Monica Pop – Au fost situaţii în care colegii, pe banii lor, au plecat la specializare în străinătate. O societate americană ne-a ajutat cu aparatură medicală şi a sprijinit medicii să plece la specializare. Şi Germania şi Belgia ne-au mai spijinit în vederea perfecţionării profesionale.
Ziar Medical – Cum s-a reușit performanța ca în Spitalul de Oftalmologie să nu fie nicio infecție nosocoamială în ultimii trei ani?
Prof. dr. Monica Pop – La noi sunt interzise, cu desăvârșire, vizitele în spital în secțiile de chirurgie, unde riscul apariției infecțiilor este sporit. Se știe foarte bine că cei care aduc microbii de afară în spitale sunt vizitatorii, dintotdeauna. În oftalmologie, o infecție post-operatorie duce la pierderea vederii și chiar la pierderea ochiului. De asemenea, este interzis accesul cu multe bagaje sau haine de prisos. Pacientul are nevoie de strictul necesar: periuță și pastă de dinți, prosop, papuci, pijama, halat, poșetă sau borsetă. Însă niciun obiect personal nu este permis să fie pus pe pat și, mai ales, pe perna cu față sterilă, pe care pacientul pune capul, cu ochiul operat. De însoțitori cu regim de spitalizare pot beneficia doar nevăzătorii, netransportabilii sau persoanele cu alte dizabilități de ordin fizic sau psihic. Medicul epidemiolog are un rol foarte important. Acest medic ar trebui să fie indispensabil în orice spital. El se ocupă de combaterea infecțiilor intraspitalicești (nosocomiale). El ia, periodic, probe, din saloane, de pe chiuvete, paturi, din sălile de mese, din sălile de operație, de pe mesele chirurgcale, din sălile de pansamente, din camera de gardă și cere, imediat, instituirea de măsuri în cazul în care vreo probă iese pozitivă. Substanțele dezinfectante, utilizate corect, sunt foarte importante. În plus, pacienții și/sau aparținătorii au interdicție de a ieși din spital, nici măcar în curte, cu atât mai mult pe stradă. Nici în spital nu este permis accesul nimănui în ținută de stradă. Când vin la pansamente, pacienții trec întâi pe la garderobă și se îmbracă în ținută de spital și abia apoi urcă la sala de pansamente. Deci se poate! La Spitalul de Urgențe Oftalmologice noi am reușit să nu avem nicio infecție nosocomială în ultimii trei ani. Dar trebuie să înțeleagă și pacienții și aparținătorii lor, lucru cam dificil de realizat în România, țara care nu respectă medicii așa cum ar trebui și nu respectă nici aceste măsuri de igienă, luate exclusiv în interesul lor.
Vezi și Unu din doi oameni de peste 60 de ani, afectat de cataractă