Sistemul public de sănătate din România are numeroase probleme, iar în acestă perioadă se vorbeşte mult despre posibilitatea declansării grevei generale în sistem. Deşi mişcarea sindicală este scindată, normele metodologice de aplicare a Legii salarizării personalului bugetar nu vor produce efectele dorite de angajaţi, aşa că asistăm la o efervescenţă a activismului sindical, în timp ce activitatea din spitale îşi urmează cursul firesc. Pacienţii sunt, din nefericire mulţi, problemele lor complexe, iar medicii, asustentele medicale şi întreg personalul din sistem îşi desfăşoară activitatea, cu bune şi mai puţin bune, precum e şi societatea de astăzi.
Dar salarizarea nu e singura problemă în jurul căreia se discută azi în Sănătate, iar resursele materiale şi umane sunt aspecte important de care depinde în mare măsură calitatea actului medical, în conformitatea cu aşteptările pacienţilor anului 2017.
Continuăm dialogul nostru cu Conferenţiarul Dr. Alexandru Horaţiu Rotaru, medic primar în specialitatea Chirurgie Orală şi Maxilo-Facială la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj-Napoca.
Este doar o performanţă de imagine
Rep.: Una din bucuriile noastre este atunci când un spital ne comunică achiziţionarea unui dispozitiv nou şi performant. Este de ajuns?
Dr. Horaţiu Rotaru: Să nu uităm că achiziţiile materiale sunt o mică parte din rezolvarea problemei. Dacă dăm bani pe aparate scumpe, ele nu sunt valoroase în sine, dacă nu au în spate un om care ştie să le utilizeze şi nu oricum, ci la adevărata lor performanţă. Dacă eu cumpăr cel mai performant calculator, dar utilizez doar 25 % din ce poate el, pentru că nu am capacităţile profesionale necesare, investiţia mea e inutilă. Aşadar, e vorba de aparate, centre de cercetare, infrastructură care trebuie să aibă în spate resursa umană. Fără ea, degeaba încercăm să fim performanţi, că nu reuşim. Este doar o performanţă de imagine. De aceea oamenii care conduc sistemele sanitare înţelepte, elevate ştiu că în momentul în care îşi propun achiziţionarea unei resurse tehnologice noi trebuie să îşi pregătească oamenii cu ani înainte .
Avem şi noi în ţară centre mari de cercetare, dar ce resursă umană există acolo şi câte aparate stau de ani de zile, perimându-se moral şi fizic fără să fie folosite, pentru că puţini s-au gândit în momentul în care au apelat la resursa de finanţare europeană să trimită în cei trei ani, cât proiectul era la cheie, oameni în cele mai celebre centre mondiale, unde să înveţe utilizarea acelor tehnologii. Mai mult, la întoarcere ei trebuie sa aibă obligaţia ca în următorii ani să pună la punct proiecte şi să utilizeze eficient infrastructura respectivă. Un calculator de ultimă generaţie, este perimat în trei ani, atât fizic, cât şi moral. Aşa e şi cu aparatele.
Sistemul sanitar românesc cu trei variante
Din păcate avem şi o a treia variantă, în care există aparatul de înaltă performanţă, sunt şi specialiştii pregătiţi să-l utilizeze, dar costul material al consumabilelor este prea mare şi investiţia zace aproape nefolosită.
Nu e raţional. În momentul în care cumpăr un aparat, trebuie să prevăd pentru el un număr de consumabile, un număr de intervenţii service, pe care să le permit în perioada de folosire. Dacă nu-mi asigur, ca în orice proiect de cercetare, resursa financiară necesară, obiectivele propuse sunt inutile, iar demersul este sortit eşecului. Se mai întâmplă să cumpărăm o sumedenie de aparate performante, cărora nu le asigurăm plata intervenţiilor de service, iar în momentul când ele ies din garanţie nu se mai pot utiliza. E vorba doar de managementul sistemului sanitar. Aşadar, resursele financiară, umană şi intelectuală trebuie chibzuit utilizate, pentru ca lucrurile să funcţioneze şi protocoalele să poată fi respectate.
Eforturile vin şi din resurse proprii
Rep.: Cum staţi aici cu resursa materială şi umană?
Dr. Horaţiu Rotaru: Nu excelăm, nu strălucim, dar suntem mult mai bine decât în anii precedenţi şi se vede clar că avem suportul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă, lucrurile au mers bine, avem două aparate noi de anestezie, dintr-un program cu Banca Mondială, necesar pentru că stăteam foarte rău cu această resursă. Cum spuneam, avem sprijinul conducerii spitalului şi mulţumesc direcţiunii pentru asta. Nu strălucim, ca în orice spital românesc, dar încercăm prin diverse eforturi să facem ca lucrurile să meargă cât mai bine.
Desigur, eforturile nu vin doar din partea spitalului, ele vin şi din resurse proprii. Trebuie să spun în mod cinstit că toţi medicii primari care lucrăm în această secţie avem cabinetele noastre private, avem bucuria şi posibilitatea ce apare din acest context să mai cumpărăm şi noi una-alta, ce mai avem nevoie, ce ne mai lipseşte la clinică. Aşadar, cu alte cuvinte, ne cumpărăm din banii noştri diverse instrumente, piese, pe care le utilizăm în sistemul public, în beneficiul pacienţilor, pentru că ne simţim datori să facem tot ce putem pentru ca actul medical să fie cât mai bun.
Aparate şi instrumentar de 30000 de euro din sponsorizări
Cel puţin din 2013, de când am venit eu aici, am făcut eforturi comune, ne-am cumpărat inclusiv electrocautere sau aparatură scumpă, a căror costuri le-am împărţit la patru sau la cinci, câţi medici primari am fost la acel moment. Am pus fiecare un cuantul egal de resursă financiară şi am folosit-o la comun ca să mergem mai departe cu ceea ce aveam şi la cabinetele noastre private.
Mai avem diverşi prieteni şi cunoscuţi cu firme şi afaceri înfloritoare în oraş care ne-au mai sponsorizat şi prin intermediul unor asociaţii am cumpărat un osteotom de 15000 de euro, instrumentar de alte 15000 de euro, toate din sponsorizări. Ele sunt fie donate, fie trecute în custodia spitalului, dar le folosim pentru pacienţii din sistemul public.
Aşa am înţeles să ne aducem aportul, în definitiv, nu putem merge după masa la castel şi să venim dimineaţa într-o cocioabă, pentru că această dihotomie nu funcţionează sau dacă funcţionează, o face prost, cel puţin din perspectiva mea. Dacă am accepta să venim aici, ne facem condiţiile propice ca să lucrăm şi să facem performanţă, altfel mergem fiecare unde putem activa şi lăsăm pe alţii.