Managementul bolnavului cardiac cronic. Ce trebuie știut, în 5 pași

Bolile cardiovasculare sunt printre principalele cauze ale decesului în lumea occidentală, iar prevalența lor, combinată cu morbiditatea lor, reprezintă o provocare constantă pentru mai toate sistemele de sănătate. Conform Eurostat, mortalitatea din cauze cardiovasculare, Europa are o rată de 127 de decese la suta de mii de locuitori. Și România se înscrie în trend la acest capitol, mortalitatea prin boli cardiovasculare fiind de 3 ori mai mare decât cea provocată de cancer, situându-se la 60% din totalul deceselor, conform datelor Societății Naționale de Cardiologie.

Tocmai de aceea specialiștii subliniază că eforturilor lumii medicale de a limita fenomenul trebuie să fie circumscrise și de politicile de sănătate pe care autoritățile din România ar trebui să le gândească pe termen lung. Desigur la ora actuală există programe dedicate acestor afecțiuni, dar amploarea fenomenului arată că eforturile trebuie intensificate în această direcție pe prevenție, screening și managementul bolnavului cardiac cronic.

Un element important în reducerea mortalității evitabile este tocmai managementul bolnavului cardiac cronic. Acesta este astăzi un model de lucru integrat în rândul specialiștilor, iar schimbul de informații și de coordonare a diverșilor actori implicați este esențial pentru optimizarea rezultatelor terapeutice și utilizarea rațională a resurselor disponibile. De obicei în echipa multidisciplinară sunt implicați medicul cardiolog, medicul de familie și dacă pacientul are patologii asociate, precum diabetul, de exemplu, și medici alte specialități.

La nivelul medicului de familie se face o evaluare de bază, și vorbim aici de evaluarea inițială  și evaluarea stadiului bolii care se completează cu examinări la medicii de alte specialități, acolo unde există comorbidități, și cu testări paraclinice, de laborator. Medicul de familie are posibilitatea analizării și contabilizării comorbidităților și cunoscând de obicei și familia din care provine pacientul are posibilitatea de a urmări îndeaproape gradul de complianță la indicațiile pe care acesta la primește și la terapia instituită”, a spus Daciana Toma, medic primar medicină de familie, CMI Dr. Daciana Toma

- Articolul continua mai jos-

Pentru managementul bolnavului cardiac, ghidurile terapeutice recomandă o serie de pași.

  1. Identificarea pacientului cardiac cu risc inalt

Pacienții cu cel puțin una dintre următoarele caracteristici sunt considerați având risc înalt cardiovascular:

  • prezența manifestă a bolii
  • insuficiență renală (insuficiență renală severă estimată <60 ml/min și/sau micro/macroalbuminurie evaluată și reconfirmată);
  • diabet zaharat de tip 2;
  • hipertensiune arterială cu diagnostic de hipertrofie ventriculară stângă;

De reținut este faptul că unii pacienți prezintă un risc crescut CV chiar dacă prezintă doar un singur factor de risc extrem de mare, cum ar fi nivelurile de colesterol ≥ 300 mg/dlb sau presiunea arterială sistolică ≥ 180 și/sau presiunea arterială diastolică 110 mmHg.

  1. Reducerea incidenței evenimentelor cardiovasculare
  • Modificarea stilului de viață dăunător; reducerea greutății corporale dacă IMC depășește 25 kg/m².
  • presiune arterială (PA) <140/90 mmHg (<130/80 mmHg dacă sunt prezente diabetul și/sau insuficiența renală și/sau patologie CV cunoscută cu afectarea organului asociat).
  • Colesterol total <175 mg/dl și/sau LDL colesterol <100 mg/dl.
  • Blocantul sistemului renină angiotensină (inhibitorii ACE) ar trebui să fie o parte integrantă din strategia terapeutică la pacienții: a) cu fracție de ejecție VS ≤ 40%; b) diabetici cu hipertensiune arterială și/sau afectare renală; c) hipertensivi cu afectare renală; d) pacienții cu micro-macroalbuminurie.

 

  1. Monitorizarea constantă a factorilor de risc
  2. Monitorizarea și reevaluarea schemei farmacologice sau a dozajului, dacă tabloul clinic o impune.

Alegerea moleculelor trebuie să ia în considerare eficacitatea, tolerabilitatea și costul, pe baza caracteristicilor pacientului.

  1. Terapia non-farmacologică trebuie să cuprindă următoarele măsuri pentru care există dovezi solide privind eficacitatea lor:
  • încetarea fumatului;
  • activitatea fizică: mersul pe jos într-un ritm rapid pentru cel mult 30 de minute zilnic;
  • creșterea consumului de legume și fructe (cu excepția pacienților cu insuficiență renală);
  • consum modest (1-2 porții / săptămână) de pește „gras”;
  • reducerea consumului de sare la hipertensivi și la pacienții cu insuficiență renală cronică (5-6 g).

 

Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, 👇 dă-ne un like. 💖

Articole recomandate

Recomandari