Ioana Mihăilă este studentă în anul 5 la stomatologie, în cadrul Facultății de Medicină și Farmacie din Oradea. Aceasta ne-a acordat un interviu în care ne-a vorbit despre motivațiile din spatele acestei alegeri și despre eforturile pe care le depune un student pentru a deveni, într-o bună zi, medic stomatolog.
De asemenea, a punctat și cât de prost stă România în privința sănătății orale și a consumului de pastă de dinți, punând accent pe necesitatea campaniilor de creștere a nivelului de educație dentară.
1.În primul rând, ce anume te-a determinat să alegi stomatologia ca profesie și care au fost primii pași în această direcție?
Cred că dorința și înclinația mea spre stomatologie au existat dintotdeauna, deși poate că afirmația mea sună puțin clișeic. Încă de mică îmi plăcea atunci când mama mă ducea la stomatolog. Foarte diferit poate de ceilalți copii de vârsta mea, eu urmăream felul în care doamna doctor îmi vorbea. Cel mai interesant lucru, însă, era aparatura extrem de complicată și diversificată pe care o vedeam cu totul aparte prin ochii de copil de atunci.
Toate acestea m-au făcut să mă îndrăgostesc din prima de această meserie și să-mi doresc să o practic la rândul meu. Mai mult, m-am lovit de mică de probleme precum înghesuirile dentare, probleme ce au dus mai târziu la nevoia de a purta aparat dentar. Am ajuns la Cluj unde am fost consultată și tratată de mai mulți medici rezidenți care mi-au inspirat extrem de multă încredere și siguranță.
Devotamentul și determinarea lor m-au făcut să îmi doresc și mai mult să le urmez exemplul. În acest fel pot spune că s-a conturat dorința mea de a urma acest domeniu.
- Cum ai luat decizia de a studia în cadrul Facultății de Medicină și Farmacie Oradea și în ce mod apreciezi că s-au desfășurat acești primi 4 ani?
Decizia de a urma Facultatea de Medicină și Farmacie din Oradea nu a fost în totalitate a mea, dacă ar fi să îți răspund cu sinceritate absolută. Nu mi-am imaginat vreodată că o să ajung la o facultate din Oradea. Eu mi-am propus să intru la UMF Cluj și m-am pregătit în cursul anilor de liceu pentru admiterea de la Cluj, însă dorințele mele de pe atunci nu s-au concretizat așa cum mi-aș fi dorit. Am ajuns să susțin admiterea la această facultate pentru că mi-am dorit enorm un loc printre studenții de la Medicină Dentară, chiar dacă asta a însemnat să renunț la viața de student la Cluj. Pentru mine a contat mai mult profesia decât locul în care urma să-mi petrec acești 6 ani. De asemenea, decizia mea a fost influențată și de părinți și prieteni, care m-au susținut în tot acest timp și m-au încurajat să particip la admiterea din Oradea.
Astăzi, pot spune că sunt recunoscătoare destinului că a avut grijă de mine și m-a adus în acest loc. Cei 4 ani de studenție m-au maturizat enorm, atât pe plan personal cât și profesional.
Am cunoscut până acum profesori și studenți ce m-au inspirat în alegerile mele, dar am avut parte și de multe dezamăgiri, nopți nedormite și examene stresante. Cu toate acestea, parcursul meu de până acum pot spune că a fost unul destul de lin, deoarece anii de studenție mi-au permis să particip la diverse activități de voluntariat, să îmi desfășor activitatea în calitate de practician într-un cabinet privat, și de asemenea să mă bucur și de o viață socială destul de activă pentru calitatea de „student la medicină”.
- Care au fost cele mai dificile momente cu care te-ai confruntat pe parcursul anilor de studiu și cum le-ai făcut față?
Au fost multe momente dificile pentru mine pe parcursul acestor patru ani, dar cred că în primul an de facultate m-am confruntat cu cele mai grele încercări. Spun asta deoarece a fost anul în care, ca orice student, nu știam cu ce se „mănâncă” această facultate, nu știam foarte bine cum să învăț, pe ce să mă axez, și de multe ori pierdeam timpul cu detalii inutile. Toate acestea, m-au condus la momente în care ajungeam în examene cu jumatate sau sfert de materie învățată, pentru că doar atât reușeam să parcurg, deși mă străduiam foarte mult fiind dintotdeauna o elevă silitoare, aș putea spune.
Pe atunci, mi se părea că avem un volum mult prea mare de informații, iar timpul alocat era nesemnificativ pentru mine.
Cumva, această idee mi-am menținut-o până în prezent, dar acum am ajuns să știu să fac față unor examene mai dificile, deoarece am învățat să îmi selectez informația necesară și să mă axez mai mult pe ce este important pentru meseria mea, și mai puțin pe rezultatele sau media obținută la finalul anului.
Dacă ar fi să povestesc o experiență concretă în acest sens, îmi vine în minte cel mai bine examenul de la Anatomie din anul 1, la care m-am prezentat cu un singur subiect învățat foarte bine din cele trei, spre rușinea mea. Cu toate acestea, am avut extrem de mult noroc, mi-au picat subiecte foarte ușoare și accesibile, iar rezultatul a fost peste măsura așteptărilor mele.
Totuși, nu sfătuiesc nici un student să se bazeze pe acest „noroc” pentru că în anii ce au urmat am avut nevoie de cunoștințele acumulate până atunci, eforturile pe care am fost nevoită să le depun pentru a recupera lipsurile precedente au fost mult mai mari, iar stresul acumulat pot spune că s-a resimțit enorm asupra mea și se resimte și în prezent.
- Cine te-a motivat în tot acest parcurs și ce le-ai transmite persoanelor dragi cu această ocazie?
Motivația mea pe parcursul anilor nu pot să spun că a pornit dintr-un loc sau de la o persoană anume. Mi-am găsit motivație din mai multe situații, dar în principal am ajuns să prind drag de această meserie odată cu intrarea în cabinet în calitate de student practicant.
Faptul că am avut ocazia să văd exact ce implică meseria mea, cum se desfășoară o zi din viața unui medic m-a motivat enorm.
Pe această cale, țin să îi încurajez și să îi sfătuiesc pe toți studenții de la Medicină să își caute un mediu în care să meargă cu drag, să fie prezenți 100% acolo și să urmărească tot ceea ce se întâmplă în jurul lor.
Eu am avut ocazia să dau de niște medici extraordinari, care se ocupă cu profesionalism și determinare de fiecare dintre noi, însă e foarte important să îți faci timp să vezi cazurile lor și mai ales, să pui întrebări atunci când nu înțelegi manopera efectuată.
Evident, toate acestea nu s-ar fi putut întâmpla fără susținerea necondiționată din partea familei mele. Țin să le mulțumesc că mi-au fost și îmi sunt alături în această mică „aventură’ a vieții mele, pe care o ducem împreună în continuare cu bune și cu rele. Îmi doresc să ajung la un moment dat să îi pot susține, la rândul meu, atât financiar cât și emoțional, la fel cum au făcut-o ei.
- Care sunt valorile după care te ghidezi în viitoarea meserie și care crezi că este rolul unui medic stomatolog?
Cele mai importante valori pe care un medic ar trebui să le aibă consider că sunt sinceritatea, loialitatea, autodisciplina, solidaritatea și respectul. Nu cred că poți să practici o astfel de meserie fără empatie față de ceilalți, deoarece este nevoie în permenență de o bună cooperare și comunicare între medic și pacient.
Astfel, este absolut necesar să ai capacitatea de a te pune în locul bolnavului, de a-i înțelege dorințele și de a căuta cea mai bună variantă de tratament, atât din punct de vedere medical, cât și financiar, pentru fiecare caz în parte.
În felul acesta, medicul stomatolog devine un îndrumător al pacientului, prezentându-i toate opțiunile tratamentului său alături de avantajele și dezavantajele lui.
Totuși, medicul nu este în măsură să decidă planul de tratament în locul bolnavului și nu ar trebui să influențeze decizia acestuia.
- Cât de multă atenție apreciezi că acordă românii propriei sănătăți dentare și cum crezi că ar putea fi îmbunătățit acest lucru?
România este pe ultimul loc în Uniunea Europeană la consumul pastei de dinți, în 2011 un studiu INS a constatat următoarele: 37% dintre români se spală zilnic pe dinți, 2% nu se spală deloc pe dinți, iar 48,7% folosesc guma de mestecat în locul pastei de dinți.
Astfel, cred că se înțelege de la sine opinia mea cu privire la nivelul de implicare al românilor în tot ceea ce înseamnă domeniul sănătății dentare. Consider că aceste probleme pe care ajungem să le avem pornesc, în primul și în primul rând, dintr-un nivel foarte scăzut al educației dentare și aici mă refer mai ales la profilaxie, adică la partea de „prevenție”.
Totodată, sunt ferm convinsă că lucrurile ar putea fi schimbate dacă s-ar introduce mai multe programe de prevenție atât în rândul copilașilor, în școli, dar mai ales în rândul adulților. Personal, am participat la mai multe astfel de activități în cadrul Organizației Studenților Stomatologi din Oradea, prin care am încercat să îmbunătățim calitatea și cantitatea informațiilor din domeniul stomatologiei la clasele 0-5 din mediul rural.
Partea mai puțin fericită a acestei situații este că informațiile transmise ar trebui duse mai departe în rândul adulților, care sunt mult mai puțini interesați, nu vor să își aloce timp pentru a afla cum poți preveni apariția unor complicații serioase și preferă să lase lucrurile să avanseze, ajungând în final la extracții dentare multiple sau chiar purtarea unei proteze la vârste mult prea tinere.
Pentru a nu se ajunge aici, cred că adulții ar trebui să se autoeduce, să se informeze cu privire la complicațiile și problemele care pot apărea și să fie conștienți că orice afecțiune, oricât de mică, poate ajunge în timp să ducă la probleme fizionomice, masticatorii, fonetice, dintre cele mai neplăcute.
7.Care sunt planurile tale de viitor pe termen mediu și lung?
În acest moment, mi-am propus să susțin examenul de rezidențiat după terminarea facultății, însă nu sunt ferm convinsă de specializarea pe care aș vrea să o urmez. Cu siguranță, după finalizarea rezidentiatului, mă voi angaja într-o clinică unde sper că voi avea o colaborare frumoasă și de încredere cu colegii mei.
Mi-aș dori să îmi desfășor activitatea pe o perioadă cât mai lungă într-un astfel de mediu. În viitor aș vrea să înființez un cabinet dentar privat unde să pot să tratez cazurile copiilor din medii defavorizate, fără posibilități. Cred că acesta ar fi cel mai mare vis al meu din punct de vedere profesional.
- În încheiere, ce mesaj ai pentru tinerii care își doresc să urmeze o carieră în stomatologie dar se tem de volumul de muncă asociat anilor de studiu?
În final, aș vrea să le transmit posibililor colegi să fie îndrăzneți în alegerile lor și să aibă încredere în potențialul pe care îl au, chiar și atunci când nimeni nu pare să îi susțină. Cu toate că este un volum mare de informație ce trebuie acumulat, iar anii de studiu par a fi interminabili, nu vă descurajați. Atâta timp cât intențiile voastre sunt unele bune și munciți pentru visul pe care îl aveți, nimic nu o să vi se pară prea greu. Obstacole vor fi întotdeauna în calea voastră indiferent de domeniul pe care alegeți să îl urmați, însă satisfacția pe care o veți avea la final cred că este una pe măsura eforturilor depuse.
Citește acum și Dr. Jurchița Daiana: „Prin medicina de familie mă simt cel mai aproape de pacienții mei”.
Dacă ți-a plăcut interviul cu Ioana Mihăilă, descoperă AICI mai multe articole!
Vizitează-ne și pagina oficială de Facebook sau contul de Youtube!