Dr. Șcarăbnîi Tatiana este medic rezident în endocrinologie și și-a început cariera medicală fiind inspirată de modelul tatălui său.
A început studiile medicale în Chișinău, urmând să își extindă experiența în România, unde și-a continuat studiile și rezidențiatul, cu o perioadă semnificativă petrecută în Franța în cadrul programului Erasmus.
În cadrul acestui interviu, dr. Șcarăbnîi Tatiana ne-a împărtășit perspectivele sale despre endocrinologia în România, provocările din timpul pandemiei, oferind și sfaturi pentru tinerii care își doresc să se orienteze spre o carieră medicală.
Când anume a început pasiunea dumneavoastră pentru medicină și cât de mult a contat exemplul tatălui dumneavoastră?
Pasiunea pentru medicină a început din liceu, când toți colegii erau în căutarea unei facultăți și toți prietenii mă întrebau unde îmi doresc să studiez, eu mă gândeam la medicină de atunci. Tatăl meu a fost cel mai bun exemplu pentru mine, de doctor empatic și perseverent. Știam că muncește mult, că a învățat mulți ani și în fiecare zi se perfecționează, dar asta nu m-a speriat niciodată și am știut că medic vreau să fiu și eu
La început, el încerca să mă convingă să îmi aleg altă facultate și când a văzut că eu insistam pe medicină, înainte de a depune actele, a zis să merg la o intervenție cu el, să văd cum se practică medicina cu adevărat. Am fost, am văzut, mi-a plăcut și în următoarele zile am și depus actele la facultatea de medicină din Chișinău.
Povestiți-ne despre drumul dvs. din Chișinău până în București și despre cum ați ajuns să vă continuați studiile în medicină în România.
Studiile în medicină le-am început la Chișinău, primii 3 ani i-am petrecut acolo, la Universitatea de Medicină și Farmacie “Nicolae Testemițanu”. Au fost ani frumoși, pe alocuri dificili, dar am avut noroc de profesori buni, colegi faini și studii de calitate. După primii 3 ani am decis să plec după actualul meu soț, care începea rezidențiatul pe chirurgie toracică la Iași. Așa că am susținut examenul de admitere la facultatea de medicină a UMF “Grigore T. Popa” Iași, am intrat în anul I și am reușit să îmi echivalez practic toți 3 ani de studii efectuate la Chișinău.
A fost o etapă frumoasă, am cunoscut oameni buni și am studiat ultimii 3 ani de medicină acolo, cu o mică pauză de un semestru. Un semestru din anul VI de facultate, când am decis să plec cu Erasmus în Franța, orașul Amiens. După absolvirea facultății la Iași, am realizat că îmi doresc o schimbare și am decis să încep rezidențiatul la București.
Cum a fost experiența dvs. în timpul programului Erasmus în Franța? Cum a influențat această oportunitate perspectiva dvs. asupra medicinei?
Programul Erasmus este o oportunitate foarte bună pentru persoanele care vor să iasă din zona de confort și să acumuleze noi experiențe. Pentru mine Erasmus a rămas o amintire de neuitat, de emoții pozitive, de un bagaj de cunoștințe, de stres pe alocuri, dar în totalitate mi-a plăcut foarte mult.
Datorită acestui program am cunoscut oameni noi, am văzut cum funcționează sistemul medical și universitar francez, am învățat lucruri noi, am interacționat cu studenți din diferite țări.
Am remarcat multe diferențe din domeniul medical, atât din perspectiva facultății de medicină care școlește puțin altfel studenții săi, dar și din perspectiva medicilor care au un program de muncă foarte încărcat, solicitant, dar updatat la cele mai noi standarde europene.
Care a fost motivul pentru care ați ales să vă specializați în endocrinologie ?
Eu am ales specializarea de endocrinologie pentru că mi se pare super interesantă, consulți pacienți cu patologii complexe, trebuie să gândești logic, ai un program de muncă ok, nu ai gărzi și nu în ultimul rând, pentru că mi-aș dori să fac și specialitatea de diabetologie, ca să fiu medicul surorii mele, care are Diabet Zaharat tip I.
Am fost întotdeauna pasionată de un mod sănătos de viață, nutriție și chiar cred că Endocrinologia, Diabetologia , Nutriția și Bolile Metabolice sunt specialitățile perfecte pentru mine, care mă reprezintă.
Cum credeți că se situează endocrinologia din România în peisajul medical european?
Mie personal mi se pare puțin ciudat faptul că în România, Endocrinologia este specialitate separată de Diabetologie, Nutriție și Boli Metabolice, în plus faci 5 ani de rezidențiat versus în Franța, unde faci 3 ani de rezidențiat pe ambele specialități. Oricum, ai șansa să înveți multe în România, dacă ai un coordonator înțelept, care este gata să te îndrume pe calea cea bună a medicinei. Endocrinologia din România este în dezvoltare continuă, sunt mulți medici specialiști de la care poți multe să înveți.
Cum a fost să începeți rezidențiatul în plină pandemie? Ce v-a determinat să mergeți în Franța pentru o perioadă?
Să începi rezidențiatul în pandemie, când toată lumea era speriată și panicată de ce va urma și cum va face față medicina patologiei Covid-19 a fost o provocare. Îmi amintesc și acum cum în fiecare zi urmăream știrile, cum apăreau frecvent noi ghiduri de tratamente, cum pacienții erau panicați și nu știau dacă e mai bine să se prezinte la spital sau nu, pentru că există mereu riscul de a te infecta cu Covid.
Cu părere de rău practic un an de zile am fost mai mult focusată pe Covid versus endocrinologie. Spre finalul pandemiei am decis că trebuie să fac o schimbare și am aplicat pentru un semestru de stagiu la Paris unde am muncit mult, dar am și învățat multe.
Stagiile în străinătate te ajută mult să vezi noi perspective în medicină, să te dezvolți, să ieși din zona de confort, să socializezi și să cunoști oameni noi.
Care sunt cele mai importante învățăminte preluate de la tatăl dumneavoastră?
Tatăl meu întotdeauna a pus accent pe studii, el m-a ajutat și susținut în toate începuturile mele. A fost și este cel mai bun exemplu de medic bun, ce a dat dovadă mereu de perseverență, răbdare și empatie.
De la el am învățat cât de important este să fii un specialist bun, cum să construiești corect un dialog cu pacientul, să comunici eficient, să faci bine o anamneză și să fii empatic.
Cum reușiți să îmbinați cerințele unei cariere medicale în plină dezvoltare cu responsabilitățile familiale? Cum vă gestionați timpul pentru a găsi un echilibru între cele două?
A fi un medic bun este greu, dar foarte frumos, la fel de dificil și frumos este să fii soție, mamă grijulie.
Uneori, cu părere de rău, trebuie să alegi între carieră și familie. Desigur nu este imposibil să le combini, dar trebuie să fii pregătit moral și fizic la multă muncă și perseverență.
La moment sunt în concediu de creștere copil, dar odată cu împlinirea unui anișor a copilașului, am decis că el va merge la creșă pentru ca eu să îmi pot continua studiile, pentru a ajunge un specialist bun.
Care sunt planurile dvs. de viitor în ceea ce privește cariera medicală?
Pe viitor îmi doresc să fiu un specialist bun, un medic empatic, răbdător, deștept, care să le ofere siguranță pacienților. Toate acestea pot fi realizate prin multă muncă, participări la congrese, cursuri și multe ore dedicate studiilor dar și pacienților.
Ce sfaturi și încurajări ați dori să le oferi tinerilor care își încep călătoria în lumea medicală? Care sunt aspectele esențiale pe care le-ați învățat pe parcursul propriei călătorii?
Înainte de a începe medicina trebuie să fii sigur că asta îți dorești, asta te reprezintă și ești gata să înveți toată viața. Medicina înseamnă să iubești oamenii, să îi ajuți, să le fii alături celor bolnavi, vulnerabili, dar pentru asta ai nevoie de multă răbdare, binevoință și dorință.
Pe parcursul propriei călătorii în lumea medicală am realizat că trebuie să ai multă multă răbdare, este o cale lungă, dar atunci când vezi un pacient tratat de tine, care este fericit și mulțumit, inima ți se umple de bucurie și mândrie. Asta vreau, ca fiecare medic să fie mândru de meseria sa și să o profeseze din toată inima.
Citește acum și Interviu dr. Vlădică Miruna: „Endocrinologia și anume hormonii ne influențează tot organismul”
Dacă ți-a plăcut interviul cu Dr. Șcarăbnîi Tatiana, descoperă AICI mai multe articole!
Vizitează-ne și pagina oficială de Facebook sau contul de Youtube!i