Dr. Vlădică Miruna este medic rezident în endocrinologie. În lumina unui domeniu medical vast și complex, aceasta ne-a acordat un interviu despre parcursul său carieristic și despre momentul fericit în care a ajuns medic, în mod oficial.
Dr. Vlădică Miruna ne-a împărtășit detalii despre provocările vieții profesionale, valorile care o ghidează zilnic în îngrijirea pacienților și motivele pentru care a ales endocrinologia.
În primul rând, ce anume v-a determinat să urmați o carieră în medicină?
Mi-am dorit de când eram mică să devin medic, a fost mereu un domeniu care m-a fascinat și m-a atras. Am crescut cu această imagine a unei persoane îmbrăcate în halat alb care se trezește în fiecare dimineață ca să ajute oamenii să se simtă mai bine, iar acum pot să spun că am ajuns să trăiesc acest vis. Decizia de a da la facultatea de medicină a fost una înfricoșătoare, datorită examenului de admitere dificil și a competiției aprige. Iar mai apoi, odată ce am intrat la facultate, am avut de parcurs un drum lung, plin cu obstacole și cu perioade de stres. Însă acum, uitându-mă înapoi pot să spun că a meritat tot efortul depus și că nu aș schimba cu nimic acest parcurs al meu. 
Cine v-a susținut în acest proces și care sunt oamenii sau mentorii cărora le puteți astăzi mulțumi pentru reușita dumneavoastră?
Pentru mine, familia a jucat rolul principal în susținerea mea în tot acest timp. Ei au fost cei care au fost mereu alături de mine pe acest drum lung și în continuare familia este cea care mă motivează și mă susține moral în tot ceea ce fac.
A fost un drum dificil, cu multe suișuri și coborâșuri, foarte mult stres și multe nopți nedormite, emoții la examene și în fața pacienților.
Au fost momente când m-am simțit copleșită de cantitatea de informații pe care trebuia să o învăț și sinceră să fiu, fără ajutorul părinților, a surorii și a bunicii mele, nu știu cum aș fi reușit să trec cu bine peste acele momente grele.
Astfel, doresc să le mulțumesc prin această cale și mă bucur că sunt în continuare alături de mine.
De-a lungul drumului am primit bineînțeles susținere și încurajare atât din partea prietenilor și a cunoștințelor de familie, cât și din partea diferitelor cadre didactice cu care am avut ocazia să lucrez. Această susținere este nelipsită inclusiv în momentul de față, în timpul rezidențiatului, unde am cunoscut numeroși medici care fac o treabă extraordinară zi de zi, de la care am multe de învățat și cu care sunt onorată să pot lucra.
Cum a fost momentul în care ați realizat faptul că sunteți oficial medic?
Anul trecut în luna septembrie la festivitatea de absolvire a facultății am rostit alături de colegii mei jurământul lui Hipocrate, moment în care, în mod oficial, am devenit medic. Momentul a fost unul foarte special și emoționant pentru mine, și în continuare aproape că nu îmi vine să cred că am ajuns până în acest punct. Am simțit un amalgam de emoții, de la fericire și entuziasm pentru această nouă etapă a vieții mele, până la nostalgie față de toate amintirile acumulate pe timpul facultății.
Este și un moment de trezire la realitate și de maturizare oarecum, deoarece cu toții ne-am imaginat cam ce responsabilități ne vor aștepta în viața de medic rezident.
Însă puțini dintre noi au știut cu adevărat ce ne aștepta de fapt o dată cu începerea rezidențiatului.
Cum ați ales să vă specializați în endocrinologie și ce v-a atras în mod special la această ramură?
Pentru mine nu a fost o alegere făcută de la intrarea în facultate, ci a fost vorba de un proces progresiv la care au avut pondere mai mulți factori și care s-a definitivat de fapt abia după aflarea punctajului de la rezidențiat.
Abia atunci am fost ferm hotărâtă să aleg endocrinologia.
Sinceră să fiu, niciun student care intră la facultate nu ar trebui să se simtă pus sub presiune să aleagă deja o ramură medicală, pentru că nu știi niciodată ce-ți rezervă viitorul și ce evenimente pot să îți schimbe radical perspectiva asupra vieții.
Pentru mine au fost mulți factori pe care i-am luat în calcul în momentul alegerii specialității. Am vrut, în primul rând, să îmi placă materia și cazuistica, lucru pe care îl observasem încă din facultate atunci când am făcut stagiul de endocrinologie.
Apoi am vrut o specialitate medicală, nu chirurgicală, unde pot îmbina viața de familie cu profesia de medic. Cel mai mult mi-a plăcut faptul că endocrinologia și anume hormonii influențează tot organismul nostru, iar menținerea lor în echilibru constant este o adevărată provocare pentru medicul endocrinolog.
În această specialitate, ne legăm foarte mult și de afecțiuni ginecologice, afecțiuni cardiologice și afecțiuni gastrointestinale, iar pacienții noștri sunt pacienți majoritar cronici, pe care ajungem să îi urmărim și să ii cunoaștem de-a lungul anilor și cu care ajungem să avem o conexiune aparte.
Fiind în domeniul endocrinologiei, care sunt câteva dintre afecțiunile endocrine comune pe care le tratați sau pe care le studiați în prezent?
Cel mai frecvent pe secție ne confruntăm cu patologii tiroidiene. Majoritar este vorba de afecțiuni inflamatorii de tip tiroidită cronică autoimună sau tiroidită Hashimoto, gușe polinodulare, adică tiroide mărite de volum ce conțin numeroși noduli, și formațiuni nodulare, depistate palpator și/sau ecografic, neînsoțite de o tulburare hormonală.
În cadrul internărilor continue avem de-a face de obicei cu pacienți care suferă de osteoporoză, pusee hipertensive de cauze secundare, afecțiuni ale glandelor paratiroide și formațiuni tumorale la nivel hipofizar și la nivelul glandelor suprarenale.
Bineînțeles că endocrinologia este foarte vastă, avem și cazuri mai rare și interesante din care avem multe de învățat, iar ceea ce am enumerat mai sus este doar o mică parte a acestei specialități.
Endocrinologia este un domeniu care poate avea un impact semnificativ asupra calității vieții pacienților. Care a fost cea mai memorabilă experiență cu care v-ați confruntat până în prezent?
Până în prezent au fost câteva astfel de cazuri „memorabile”, atât din punct de vedere pozitiv cât și negativ. Dintre cazurile pozitive, tot ce pot să spun este că am avut pacienți care în urma tratamentului administrat au revenit la o viață normală, am avut paciente care au putut rămâne însărcinate și a căror calitate a vieții a fost cu mult îmbunătățită.
Din păcate însă, am avut și cazuri negative, unde am fost nevoiți să dăm vești mai puțin bune unor pacienți care sufereau deja de multiple alte comorbidități sau care erau tineri și unde din păcate din cauza lipsei tratamentului corespunzător în țara noastră, nu am putut să rezolvăm problema până la capăt.
Ca în orice ramură medicală, există momente bune și momente mai puțin bune.
Endocrinologia este strâns legată de stilul de viață și dietă. Cum abordați aspectele legate de consilierea pacienților în ceea ce privește schimbările de stil de viață și nutriție?
Nutriția și stilul de viață joacă un rol important atât în endocrinologie cât și în alte specialități, așa cum se poate observa în cazul dietei pacienților dislipidemici în cardiologie sau a dietei pacientului diabetic. În endocrinologie avem ceea ce se cheamă disruptori endocrini, adică substanțe chimice precum metale grele, pesticide sau substanțe regăsite în produsele noastre cosmetice, care sunt responsabile de dezechilibre hormonale și alte probleme de sănătate. De asemenea, există dovezi cum că dieta mediteraneană, ce susține includerea produselor cu efect antioxidant în alimentație, și un stil de viață activ au împreună un rol adjuvant în combaterea manifestărilor întâlnite în sindromul de ovare polichistice.
Și să nu uităm de faptul că dieta corectă este primul pas în algoritmul de tratament al unui pacient diabetic, deoarece o dietă adecvată împreună cu exercițiile fizice constante îmbunătățesc nivelurile glicemiei postprandiale și ameliorează rezistența la insulină.
Toate aceste informații ne arată faptul că un corp bine îngrijit este capabil să ducă orice boală mai ușor și să se recupereze mai repede, iar acestea sunt doar câteva exemple unde am vrut să subliniez rolul nutriției.
Cum reușiți să mențineți un echilibru între viața profesională și cea personală?
În primele luni de rezidențiat, a fost o perioada mai dificilă de adaptare la noul program de muncă și la restul activităților. Însă cu timpul, fiecare își creează propria rutină zilnică. Programul la spital este unul adecvat și îmi permite timp suficient să mă ocup și de viața mea personală. Mă pot adapta în funcție de situație și îmi pot rezerva timp pentru învățat și pentru relaxat.
Care sunt valorile după care vă ghidați în meseria dumneavoastră și cum ați portretiza medicul ideal?
Primele calități ale unui medic ideal care îmi vin în minte sunt empatia și răbdarea. Este important să le acordăm pacienților timpul necesar ca să îi ascultăm, să înțelegem ce problemă au și să îi ghidăm spre o soluție cât mai bună.
Avem nevoie de răbdare pentru a putea asculta problemele fiecărui pacient în parte și pentru a putea să creăm un plan de atac.
Acestea sunt și o parte din valorile după care îmi ghidez carieră de medic. Pe lângă acestea, consider că este important ca medicii să își păstreze curiozitatea și dorința de a acumula constant informații noi despre diverse patologii și tratamente. Este bine să ne croim propriul drum, să mergem să învățăm de la cât mai mulți specialiști și să acumulăm niște aptitudini care ne vor ajuta la patul bolnavului.
Citește acum și Interviu dr. Diana Budescu: „Un medic trebuie să fie mereu acolo pentru aproapele său”
Dacă ți-a plăcut interviul cu dr. Vlădică Miruna, descoperă AICI mai multe articole!
Vizitează-ne și pagina oficială de Facebook sau contul de Youtube!i