Răspuns scurt: de obicei, nu! Haideți să discutăm subiectul mai pe larg în rândurile care urmează si despre Ergomet fiole.
Printre cel mai frecvent primite întrebări se află aceea despre compatibilitatea maleatului de ergometrină cu procesele lactației și al alăptării. Mamele doresc să știe dacă fiolele care li se dau spre a fi băute în maternitate, sau chiar la câteva zile sau săptămâni post-partum, spre a controla sângerările uterine de după naștere, pot afecta calitatea sau abundența laptelui matern.
Este vorba despre substanța activă numită maleat de ergometrină, care are ca sinonim, ergonovina (folosit mai frecvent în literatura și în resursele on-line de limbă engleză). Denumirea comercială sub care se comercializează în țara noastră este Ergomet, forma de prezentare fiind fiole de 1 ml, care conțin 0,2 mg din substanța activă.
Atenție! A nu se confunda cu ergotamina, o substanță din clasa alcaloizilor peptidici de ergot, medicament folosit în terapia migrenelor cu componenta vasculară, și a cărui administare este considerată riscantă și indezirabilă în alăptare.
Un alt medicament cu nume similar, cu care am întâlnit confuzii este erdosteina, substanța activă din siropuri secretolitice – expectorante „Erdomed”. Și aceasta este compatibilă cu alăptarea.
Ce este maleatul de ergometrină? Scurtă istorie medico-farmaceutică
Este cun medicament din clasa derivaților din ergot. Ergotul este un fung (ciupercă), ce parazitează în mod natural cereale precum secara. Se mai numește popular „cornul secarei”, sau științific Claviceps purpurea. Încă din Antichitate s-a observat că aceia care aveau contact prelungit cu doze mari din această ciupercă parazitară (cultivatorii și exploatatorii de grâne) dezvoltau o toxicitate al cărei simptom dominant era constricția vasculară (ergotism). Evoluția Civilizației și a farmaco-chimiei a adus cu sine extracția, și mai apoi, sinteza de laborator a unor substanțe asemănătoare ca structură și ca funcție cu ergotul.
Ergometrina și-a căpătat numele de la unirea prefixului „ergot” și a sufixului latinesc „metros”, care definește uterul. Este derivatul din ergot cu cel mai mare tropism (afinitate de acțiune) uterin, și are ca utilizare primară în medicină controlul sângerărilor post-partum (de după naștere) și mai rar (mai puțin în țara noastră) ca potențiator al travaliului, prin amplificarea eficienței contracțiilor uterine, în conjuncție cu oxitocina.
Contextul în care este recomandat majorității femeilor este următorul: după naștere, medicul ginecolog-obstetrician constată că uterul nu își atinge involuția firească, iar acest lucru duce la sângerări (lohii) de abundență sau culoare caracteristice. Femeia lăuză primește niște fiole și indicația de a bea conținutul lor.
Forma de prezentare a medicamentului este lichidă: o soluție injectabilă, dar care are efect și dacă este băută. Ergometrina este o substanță potentă, cel mai puțin toxic dintre toți alcaloizii de ergot, care atunci când este injectată intravenos sau intramuscular, poate avea efecte asupra întregului organism, poate induce efecte secundare neplăcute sau chiar periculoase la doze mari sau în administrare prea rapidă sau prelungită, poate trece în laptele matern, și implicit la copilul alăptat. Însă băută, de obicei acționează doar ca tonic uterin, neproducând efecte secundare neplăcute (cum ar fi oscilațiile de tensiune vasculară, fenomene cardiace, greață sau fenomene alergice) și netrecând în laptele matern în doze care să dăuneze copilului.
Despre derivații din ergot se știe că inhibă tranzitoriu (temporar) hormonul producerii de lapte: prolactina. Însă studiile prin care s-a măsurat titrul de prolactină ulterior administrării intravenoase (injectabile) de ergometrină au arătat că efectul asupra cantității de lapte matern este neglijabil la doze și la lungimi ale tratamentelor intermediare. Concluziile au fost că medicamentul administrat mamei nu se regăsește în doze semnificative în laptele matern și nu produce efecte asupra copilului alăptat. Consensul este ca tratamentul cu ergometrină în formă injectabilă să se folosească în doză cât mai mică, pe o perioadă cât mai scurtă și numai la femeile care au risc de hemoragie uterină foarte mare, întrucât poate, teoretic, afecta instalarea unei lactații abundente, în perioada imediat de după naștere. Această precauție nu mai este valabilă la femeile care au deja lactația instalată. Administrarea orala (fiola băută) nu pare să afecteze bunul mers al lactației și alăptării.
Mai degrabă hemoragia uterină netratată la timp poate afecta atât viața și sănătatea femeii, cât și procesul lactației, prin instabilitate hemodinamică. Dacă medicul ginecolog-obstetrician, care a evaluat clinic pacienta, a considerat de cuviință recomandarea acestui tratament, este incorect ca un practician din domeniul consilierii în lactație și alăptare să sugereze femeii să nu își administreze terapia cu ergometrină, sub argumentul incompatibilității cu alăptarea. Literatura care tratează farmacologia lactației dă undă verde acestui tratament, iar neadministrarea lui poate compromite lactația prin menținerea activă a hemoragiilor uterine (hipovolemia „sângele puțin” este principalul compromitător al procesului lactației. Administrarea orală (fiolele băute) sunt cea mai sigură formă de tratament în contextul conservării proceselor de instalare a lactației imediat după naștere.
Autor: Claudia Dobocan. Medic rezident neonatolog, consultant în lactație acreditat IBCLC