Biologia și patologia celulară – o istorie românească în cercetarea medicală mondială

Biologia și patologia celulară – o istorie românească – Maya Simionescu şi Nicolae Simionescu au fost, poate, cel mai sudat cuplu din istoria cercetării medicale românești. Ei au adus României cel mai puternic pilon în domeniul cercetării: Institutul de Biologie şi Patologie Celulară din București.

Maya Simionescu – academicianul, omul de ştiinţă – a lucrat, cot la cot, frunte lângă frunte, gând inspirat lângă gând inspirat, în același laborator cu unul dintre puținii români cu un premiu Nobel în palmares – şi l-am numit pe George Emil Palade.

Chiar şi după ce profesorul Nicolae Simionescu s-a stins, n-a părăsit nici o secundă “corabia” pe care împreună au imaginat-o, au lansat-o, au condus-o prin vremi…

Biologia și patologia celulară – o istorie românească – “Când Nicolae Simionescu şi cu mine am gândit şi am hotărât să facem asta, urmăriţi fiind de ideea de a înfiinţa un institut de cercetare în România, eram de câteva luni de zile în America, la invitaţia profesorului George Emil Palade, care ne-a selectat dintre toţi cercetătorii pe care i-a văzut când a venit în Romînia. Când noi am văzut cum se face cercetarea adevărată, care este atmosfera, cum este posibil ca tinerii să poată să-şi dovedească inteligenţa, fantezia, am hotărât să facem acest institut la Bucureşti. Nu pentru regim – că nu aveam nimic cu regimul –, nu pentru că nu aveam unde să lucrăm – pentru că am primit în acel timp nişte oferte minunate din America, deci puteam să rămânem acolo şi să ne îndeplinim toate visurile ştiinţifice. Am vrut să facem acest institut la Bucureşti pentru că doream ca tinerii noştri, care sunt foarte talentaţi, să nu mai treacă prin ce am trecut noi, în cei 10-20 de ani de greutăţi. Ştiam că se poate face cercetare de calitate în România. Consideram că dacă am avut şansa – pentru care am muncit mult de tot – de a munci în America atât de bine, trebuia să dam înapoi societăţii. Şi să-i dăm Americii încă doi cercetători în biologie celulară nu ştiu dacă era foarte interesant. America avea o armată minunată de cercetători. Atunci ne-am zis că cel mai minunat lucru era dacă puteam să aducem cercetarea în România”.

- Articolul continua mai jos-
Profesorul Nicolae Simionescu (stânga), profesorul George Emil Palade (centru) şi acad. Maya Simionescu (dreapta), într-unul dintre momentele de maximă tensiune ştiinţifică ale colaborării lor, în Statele Unite

Biologia și patologia celulară – o istorie românească – Puţini au înţeles, la vremea aceea, de ce doi iluştri cercetători, care avuseseră şi şansa de a lucra alături de geniul aureolat de Premiul Nobel, profesorul George Emil Palade, au ales să se întoarcă în România. Pentru visul lor­ însuşi profesorul a considerat că trebuie să se implice, trimiţând lungi scrisori de sprijin în ţară. Era, aparent, împotriva logicii. Dar avea să se dovedească un pas important, un pas necesar, care nu lua seama la nici un regim politic.

Biologia și patologia celulară – o istorie românească – “Anii 1970-1971 nu erau totuşi foarte răi, în România. Ne hotărâsem să dezvoltăm biologia celulară, pentru că ne-am dat seam că aşa puteam impulsiona şi dzvoltarea altor domenii ale cercetării ştiinţifice. Departe de a da ceva lui Ceauşescu, noi voiam să dăm ceva României şi… Ţării Ştiinţei. Şansa noastră a fost că existau nişte oameni, în funcţii importante, cum era profesorul Dorel Burghele, care ne-au ajutat extraordinar. El era interfaţa cu politichia din România. Ideea pe care o promova era «Dacă aţi găsit doi români care să se întoarcă în România după 10 ani în America, dacă tot i-aţi găsit, profitaţi!». Sigur că eram împotriva curentului, toată lumea nu mai ştia cum să plece. Şi noi… ce am avut?… Nu ştiu. Cred că eram determinaţi genetic să facem ceva în România.”

Biologia și patologia celulară – o istorie românească – A fost o luptă colosală pentru obţinerea aprobărilor, a fondurilor necesare. O luptă în care s-au implicat persoane diferite, profesori, oameni politici, ambasadori… În 1979, institutul a fost deschis. “L-am deschis în septembrie ’79 şi în ’80 ne-au tăiat toate fondurile, în afară de salarii. Au zis: treaba lor, să facă ei ce vor. Salvarea noastră a fost tot America, institutul naţional de sănătate. Am început să concurăm pentru accesarea de fonduri. Altfel… închideam a doua zi institutul.”

Biologia și patologia celulară – o istorie românească – Indiferent de regim, de epocă, politicienii nu prea înţeleg rostul investiţiilor în ştiinţă. Excepţie fac acele domenii al căror rezultat e vizibil imediat şi care, prin natura lucrurilor, pot şi să întoarcă imediat beneficii. Dar domeniile acelea nu ar exista fără celelalte, fără cercetarea pură, nealterată. La un simpozion ştiinţific din anii ’80, Nicolae Simionescu spunea: “Republica nu are nevoie de savanţi, dar noi trebuie să mergem înainte!”. (Sigur, din povestea asta este exclusă o anume… “savantă” de tristă amintire). “Acum, privind înapoi, îmi dau seama că institutul, în 1990, era deja bine cunoscut în Europa. Mai mult, în anul 2000 a fost selecţionat ca membru al reţelei UNESCO MCBN (Molecular cell-biology network).”

Despre mentori:

“Pentru mine, George Emil Palade şi Nicolae Simionescu sunt mentorii, modelele mele. Nu am copiat nimic de la ei, dar am luat ce mi s-a potrivit şi am ajustat după mine. Da, sigur, am învăţat mult de la ei, iar influenţa lor este inestimabilă”.

Acad. Maya Simionescu

Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, 👇 dă-ne un like. 💖

Articole recomandate

Recomandari