Displazia congenitală de șold la bebelus este o anomalie produsă în timpul vieții intrauterine și implică componentele articulației șoldului, afectând 2‰ dintre nou-născuți, preponderent fetițele. Articulația șoldului poate fi comparată cu o bilă (capul femural) ce intră și se mulează perfect într-o jumătate de sferă (cotilul). Pe scurt, capul osului femural, trebuie să fie poziționat într-o cavitate specială a osului coxal (osul cel mai lat al omului și care formează bazinul).
Copiii care se nasc cu displazia congenitală de șold la bebelus nu au capul osului femural (cel mai lung os al sistemului osos uman) intrat în articulație.
Displazia congenitală de șold la bebelus cauze
Cauzele displaziei de șold la bebelus sunt încă necunoscute, apariția afecțiunii fiind pusă pe seama mai multor factori: mecanici, genetici, hormonali etc. Există o teorie acceptată de comunitatea medicală care presupune că schimbările de poziție ale fătului ar putea determina prezența unor forțe mecanice suplimentare și aceasta ar influența apariția displaziei. De asemenea, există posibilitatea ca hormonii materni să traversează bariera placentară și să determine hiperlaxitate ligamentară, iar numărul mare de cazuri prezente în anumite grupuri etnice, precum și caracterul ereditar, acreditează teoria genetică.
Citeste și: Poluarea din interiorul locuințelor îmbolnăvește copiii de astm
Displazia congenitală de șold la bebelus – Semnele displaziei de șold pe care le observă mama
Trebuie reținut că timpul este un element prețios pentru evoluția favorabilă și pentru recuperarea completă a copilului. Diagnosticarea și instituirea tratamentului cât mai precoce sunt esențiale. Capacitatea de vindecare și remodelare a articulației șoldului este maximă în primele 3 luni și de aceea este importantă depistarea bolii (displazia congenitală de șold la bebelus) în prima lună de viață!
Sunt câteva semne pe care mama trebuie să le observe imediat după naștere, atenția și prezența ei de spirit pot veni în ajutorul pediatrului, ușurând punerea diagnosticului.
Depistată și tratată precoce, displazia congenitala de șold la bebelus se vindecă fără sechele ulterioare și copilul se poate integra mai târziu în societate și poate practica sport.
Citeste și: Fractura de șold – ce trebuie să știm despre ea
- limitarea abducției – picioarele se vor depărta cu dificultate, igiena perineală și în schimbarea scutecului realizându-se cu greutate, moment când se aude clacmentul;
- asimetria pliurilor cutanate, pliu supranumerar;
- asimetria pliurilor fesiere;
- clacmentul (zgomot caracteristic, sau semnul lui Ortolani) care poate fi auzit când se încearcă depărtarea picioarelor și apoi aducerea lor la normal, mai cu seamă la înfășare;
- Inegalitatea în lungime a membrelor inferioare (un picior este mai scurt, acela care are displazia).
”Asimetria de pliuri, un pliu supranumerar, unde pe un picior sunt două pliuri,iar pe celălalt sunt trei, alături de devierea de fantă vulvară la fetițe, spre stânga sau spre dreapta,sunt semnele care trebuie să atragă atenția mămicii că e cazul să se adreseze pediatrului ortoped. De asemenea, un alt semn, dar care devine vizibil,din păcate, doar când copilul începe să meargă este asimetria pliurilor fesiere.Rețineți că observarea existenței semnelor de mai sus, chiar și a unuia singur trebuie, să determine mama să se adreseze pediatrului”, spune doctorul pediatru, Dănuț Tufă, CMI Dănuț Tufă.
Manevra Ortolani (Semnul lui Ortolani): Unul dintre criteriile clinice de diagnosticpentru displazia de șold este manevra Ortolani, care constă în așezarea copilului pe spate și flexarea coapselor pe bazin urmată de tragerea spre lateral a acestora, moment în care va auzi clacmentul, dacă există displazie.
Displazia congenitală de șold la bebelus, tratamentul – o reușită care stă în mâinile mamei!
Tratamentul displaziei de șold trebuie instituit cât mai curând posibil. Chiar și în absența oricărei suspiciuni este recomandată o ecografie realizată la 6-8 săptămâni de la naștere,pentru a înlătura definitiv pericolul. Dacă șoldul nu este dislocat la naștere, semnele apar când copilul începe să meargă și de acum încolo, tratamentul devine mai complicat (chirurgical), cu rezultate mai puțin previzibile.
Când displazia congenitală de șold la bebelus este diagnosticată precoce, ea poate fi de obicei corectată utilizând un dispozitiv special (orteză), recomandat doar de medicul pediatru ortoped. Este vorba de o “perniță”specială, cu buret și lamele metalice, prevăzută cu bretele pentru fixare.
Pernița se poziționează între picioarele bebelușului și are menirea de a ține picioarele flexate (poziția de broscuță), forțând astfel capul femural să intre în locașul menit. Este important ca mama să fie riguroasă și să fixeze nou născutului această orteză, menținînd-o tot timpul aproape, (singurele excepții fiind momentul îmbăierii și a schimatului de scutec), astfel osul femural când crește intră direct în cavitate, reducând displazia (luxația se corectează și dispare în doar câteva luni de viață).
În toată această perioadă se instituie un tratament de calciu, dozele fiind stabilite de ortoped. NU este voie să fie lăsat bebelușul să pună piciorul în pământ pentru a nu produce luxația, iar interesul major este ca prin depistarea precoce să rezolvăm displazia congenitală de șold la bebelus, până începe copilul să meargă, evitand astfel intervenșia chirurgicală.