După ce ai făcut eforturi considerabile pentru a scăpa de kilogramele în plus – ai redus aportul caloric și ai crescut nivelul de activitate fizică – ai început să observi schimbări pozitive. Te-ai simțit mai energic, iar greutatea a început să scadă. Totuși, la un moment dat, progresul s-a blocat brusc, fără o cauză aparentă. Această oprire a scăderii în greutate, în ciuda menținerii obiceiurilor sănătoase, este cunoscută drept fază de platou.
De ce nu slăbești chiar dacă mănânci puțin?
În unele cazuri, stagnarea poate fi pur fiziologică, dar nu trebuie exclusă nici posibilitatea existenței unor afecțiuni medicale care pot influența procesul de slăbire. Dezechilibrele hormonale (precum hipotiroidismul), rezistența la insulină, sindromul ovarelor polichistice sau alte tulburări metabolice pot împiedica organismul să continue pierderea în greutate, chiar și în condiții optime de dietă și mișcare.
Ce afecțiuni te împiedică să slăbești?
Hipotiroidismul
Una dintre cauzele frecvente ale încetinirii metabolismului este hipotiroidismul, o afecțiune în care glanda tiroidă nu produce suficienți hormoni tiroidieni. Acest deficit duce la o scădere generală a activității metabolice, ceea ce înseamnă că organismul arde mai puține calorii, chiar și în repaus. Persoanele afectate pot resimți oboseală cronică, tulburări de somn, dificultăți de concentrare, senzație de frig și o creștere inexplicabilă în greutate. În lipsa unui tratament adecvat, procesul de slăbire devine aproape imposibil, indiferent de alimentație sau activitate fizică.
Sindromul ovarelor polichistice
SOPC (Sindromul ovarelor polichistice) afectează un număr mare de femei, fiind una dintre cele mai frecvente cauze ale infertilității, dar și ale dezechilibrelor hormonale cronice. Pe lângă cicluri menstruale neregulate, acnee și pilozitate excesivă, femeile care suferă de această afecțiune se confruntă adesea cu rezistență la insulină, ceea ce duce la o predispoziție crescută pentru obezitate abdominală. Dereglarea hormonilor androgeni și influențele asupra funcției tiroidiene fac ca pierderea în greutate să fie deosebit de dificilă, chiar și atunci când se adoptă o dietă controlată și un program de exerciții fizice.
Dezechilibrele hormonale
Transformările hormonale prin care trece organismul în timpul pubertății, sarcinii sau menopauzei pot afecta semnificativ greutatea corporală. În aceste perioade, corpul este supus unor fluctuații hormonale intense, care pot încetini metabolismul, pot favoriza retenția de apă și pot modifica apetitul. Astfel, multe persoane constată o îngrășare aparent inexplicabilă sau dificultăți în slăbire, chiar dacă nu și-au schimbat stilul de viață.
Testosteronul scăzut
La bărbați, scăderea nivelului de testosteron odată cu înaintarea în vârstă nu influențează doar libidoul sau masa musculară, ci afectează și procesul de acumulare a grăsimii, în special în zona abdominală. Un nivel redus al acestui hormon încetinește arderea caloriilor, reduce masa musculară activă și favorizează oboseala. Combinația acestor factori face ca slăbirea să fie mai grea, chiar și în prezența unui regim echilibrat.
Rezistența la insulină
Când organismul dezvoltă rezistență la insulină, celulele nu mai răspund eficient la acest hormon esențial în reglarea glicemiei. Ca urmare, pancreasul produce și mai multă insulină, ceea ce duce la depozitarea accelerată a grăsimilor. Această tulburare metabolică este adesea asociată cu creșterea în greutate, mai ales în zona abdominală, și reprezintă un precursor major pentru diabetul de tip 2.
Diabetul de tip 2
În cazul diabetului zaharat de tip 2, organismul nu mai reușește să regleze eficient nivelul de glucoză din sânge. Pe lângă efectele metabolice proprii bolii, anumite medicamente antidiabetice pot stimula creșterea în greutate. Din această cauză, mulți pacienți cu diabet se confruntă cu dificultăți în procesul de slăbire, chiar și în condiții de disciplină alimentară și efort fizic constant.
Bolile cardiovasculare
Persoanele cu afecțiuni cardiovasculare se confruntă adesea cu un cerc vicios: excesul de greutate afectează inima, iar boala cardiacă limitează efortul fizic, ceea ce întreține obezitatea. În plus, anumite medicamente utilizate în tratamentul hipertensiunii sau insuficienței cardiace pot contribui la retenția de apă și creșterea în greutate. Astfel, procesul de slăbire devine mult mai complicat și necesită supraveghere medicală atentă.
Stresul cronic
Expunerea prelungită la stres, fie din cauze psihologice, fie din suprasolicitare fizică, determină secreția excesivă de cortizol, cunoscut și ca „hormonul stresului”. Cortizolul favorizează acumularea de grăsime, în special în jurul taliei, și crește pofta de alimente bogate în zahăr și grăsimi. În același timp, perturbă somnul și dereglează echilibrul altor hormoni, ceea ce face ca gestionarea greutății să fie o provocare reală.
Sindromul Cushing
Sindromul Cushing este o afecțiune rară, dar serioasă, în care organismul produce prea mult cortizol din cauza unei disfuncții a glandelor suprarenale sau a unui tratament cu corticosteroizi. Această supraproducție de cortizol duce la depozitarea excesivă de grăsime, în special în zonele feței (față „în lună plină”), spatelui (ceafă groasă) și abdomenului, precum și la subțierea membrelor. Simptomele pot fi confundate cu obezitatea simplă, dar evoluția bolii e progresivă și necesită diagnostic și tratament specializat.
Când este momentul să apelezi la un medic?
Dacă, în ciuda unei alimentații echilibrate și a unui program regulat de exerciții fizice, scăderea în greutate stagnează sau este urmată de o creștere inexplicabilă, este recomandat să consulți un medic specialist. De asemenea, semne precum oboseala cronică, tulburările de somn, modificările ciclului menstrual, apariția părului în exces, sau dificultățile de concentrare pot indica existența unor dezechilibre hormonale sau tulburări metabolice. Nu ignora aceste simptome – identificarea din timp a unei posibile afecțiuni poate preveni complicațiile și îți poate readuce controlul asupra sănătății și greutății corporale.
Întrebări frecvente
- Este normal să nu mai slăbesc chiar dacă țin dietă și fac mișcare?
Da, este o situație relativ frecventă, cunoscută sub numele de fază de platou. Poate apărea din cauze fiziologice, dar în multe cazuri poate semnala deseori afecțiuni hormonale sau metabolice ce necesită investigații medicale.
2. Ce analize ar trebui să fac dacă bănuiesc o problemă hormonală?
Investigațiile pot include:
- TSH, FT4, anticorpi tiroidieni (pentru tiroidă)
- Testosteron, estrogeni, LH, FSH, prolactină
- HOMA-IR, glicemie, insulină
- Profil lipidic și cortizol seric
În funcție de simptomatologie, medicul poate recomanda și alte teste.
3. Este posibil să slăbesc după ce încep tratamentul?
Da. Odată ce cauza este identificată și tratată corespunzător, metabolismul se poate echilibra, iar procesul de slăbire devine mult mai eficient. Cu un plan medical și nutrițional corect, rezultatele nu vor întârzia să apară.