Anemia severă este o formă gravă a anemiei, caracterizată printr-o valoare a hemoglobinei mai mică de 6 g/dL, ceea ce indică o capacitate extrem de redusă a sângelui de a transporta oxigenul către țesuturi. Hemoglobina, proteina din celulele roșii (eritrocite), are rolul esențial de a lega oxigenul și de a-l livra organelor și mușchilor. Atunci când numărul hematiilor scade semnificativ sau concentrația hemoglobinei este prea mică, organismul suferă din lipsa oxigenului – ceea ce poate duce la simptome precum oboseală extremă, amețeli, dificultăți de respirație sau chiar afectarea organelor vitale. Anemia severă nu este doar o simplă lipsă de fier sau vitamine, ci poate avea cauze multiple și factori de risc asociați, cum ar fi sângerările cronice, afecțiunile renale, tulburările autoimune sau chiar bolile hematologice. Fiind adesea trecută cu vederea în formele ușoare, este esențială recunoașterea și tratarea precoce, mai ales când valorile hemoglobinei scad sub pragurile critice care pot pune viața în pericol.
Tipuri de anemie
Anemiile pot fi clasificate în funcție de cauzele care le determină astfel:
Anemia posthemoragică
Această formă de anemie apare ca urmare a unei pierderi masive de sânge, internă sau externă, ceea ce duce la scăderea semnificativă a numărului de globule roșii și a nivelului de hemoglobină. În formele acute severe, se pot instala șocul sau colapsul cardiovascular. Forma cronică apare în urma unor pierderi mici, dar repetate de sânge, care se întind pe perioade îndelungate (luni sau ani). Aceasta conduce la epuizarea rezervelor de fier și la afectarea măduvei osoase. Cauzele frecvente includ sângerări din ulcer duodenal, hemoroizi, colită ulceroasă, cancere gastrice sau colorectale, hematurie și sângerări uterine abundente.
Anemia hemolitică
Această anemie rezultă din distrugerea excesivă a globulelor roșii, cauzată fie de anomalii ale celulelor, fie de prezența anticorpilor în sânge, fie de distrugerea accelerată în splină. Factorii chimici implicați pot fi substanțe toxice precum cloratul de potasiu, benzenul, plumbul, fosforul, sulfamidele, fenacetina, toxinele produse de anumite bacterii (streptococi, stafilococi) sau paraziți (ex. malaria), precum și toxine din ciuperci sau veninuri de șarpe și păianjen. Un exemplu grav este anemia hemolitică apărută în urma transfuziei cu sânge incompatibil.
Anemia aplastică
Este o formă de anemie determinată de incapacitatea măduvei osoase de a produce suficiente globule roșii, numită și hipoplazie sau aplazie medulară. Apare frecvent în cadrul bolilor maligne ale sângelui, precum leucemiile acute și cronice, fiind însoțită de scăderea trombocitelor. Aceasta favorizează apariția hemoragiilor, care agravează anemia.
Talasemia
Talasemiile sunt boli genetice ereditare care afectează sinteza globinei, o componentă a hemoglobinei. Cele mai frecvente forme sunt cele minore, care determină o anemie ușoară, de obicei asimptomatică sau cu simptome slabe, persistând pe tot parcursul vieții. Formele intermediare și majore sunt mai rare, dar grave.
Anemia feriprivă
Aceasta se caracterizează prin deficitul de hemoglobină din globulele roșii datorită lipsei de fier. Apare la persoanele care consumă cantități insuficiente de fier, la cele cu absorbție intestinală deficitară, la femeile gravide sau adolescente (din cauza cererii crescute de fier) sau în situații de utilizare defectuoasă a fierului (în tumori maligne sau infecții).
Anemia feriprivă la copii este cea mai frecventă formă de anemie și apare adesea din cauza unei alimentații sărace în fier sau a creșterii accelerate.
Anemia pernicioasă (megaloblastică)
Este cauzată de lipsa vitaminei B12 și/sau a acidului folic, esențiale pentru maturarea normală a globulelor roșii. Aceasta poate fi datorată aportului insuficient sau unei absorbții deficitare, care apare în afecțiuni gastrice ce scad sinteza factorului intrinsec, o proteină produsă în mucoasa gastrică, necesară pentru absorbția vitaminei B12.
Clasificarea anemiei severe și factorii de risc
Anemiile pot fi ușoare, moderate sau severe, în funcție de concentrația hemoglobinei:
- Anemie ușoară: hemoglobină între 8 și 11 g/dL
- Anemie moderată: hemoglobină între 6 și 8 g/dL
- Anemie severă: hemoglobină sub 6 g/dL
În cazul anemiei severe, simptomele sunt evidente și persistente din cauza deficitului important de globule roșii și/sau hemoglobină. Cauzele pot varia, însă în general includ:
- Producție insuficientă de eritrocite
- Deficit de fier (cea mai frecventă cauză), vitamina B12 sau acid folic
- Tulburări ale măduvei osoase, cum ar fi anemia aplastică sau mielodisplazia
- Deficit de fier (cea mai frecventă cauză), vitamina B12 sau acid folic
- Distrugerea excesivă a globulelor roșii (hemoliză)
- Tulburări ereditare (ex: sferocitoză, talasemie)
- Hemoliză autoimună
- Tulburări ereditare (ex: sferocitoză, talasemie)
- Pierderea excesivă de sânge
- Hemoragii acute sau cronice (de exemplu, hemoroizi, polipoză, ciroză hepatică)
- Hemoragii acute sau cronice (de exemplu, hemoroizi, polipoză, ciroză hepatică)
- Redistribuția eritrocitelor
- În anumite boli cronice, globulele roșii pot fi sequestrate în splină sau fierul poate fi redistribuit anormal.
- În anumite boli cronice, globulele roșii pot fi sequestrate în splină sau fierul poate fi redistribuit anormal.
Mai multe tipuri de anemie pot progresa spre forme severe dacă nu sunt tratate, printre ele anemia feriprivă, anemia megaloblastică (deficit de vitamina B12/acid folic), anemia aplastică, anemia hemolitică și anemia asociată bolilor cronice.
Simptomele anemiei severe
Manifestările sunt în principal legate de hipoxia țesutală (lipsa oxigenului în țesuturi) și de mecanismele de compensare ale organismului. Aceste simptome pot deveni periculoase dacă anemia este gravă.
- Oboseală accentuată și nejustificată, chiar și după activități ușoare
- Dificultăți de respirație la efort mic sau chiar în repaus
- Amețeli și senzație de vertij din cauza oxigenării insuficiente a creierului
- Piele, mucoase și unghii palide, cu extremități reci
Simptome cardiovasculare:
- Tahicardie (ritm cardiac accelerat) ca mecanism compensator pentru deficitul de oxigen
- Hipotensiune ortostatică, cu senzația de leșin la ridicarea bruscă din poziția culcat
- În forme grave, insuficiență cardiacă cu edeme periferice și dificultăți respiratorii nocturne (dispnee paroxistică)
Cum se diagnostichează anemia severă?
Diagnosticul anemiei se stabilește prin analize de sânge, în special prin efectuarea hemoleucogramei complete. Pentru evaluarea anemiei, sunt esențiale următoarele parametri hematologici: numărul globulelor roșii (eritrocite), concentrația hemoglobinei și nivelul hematocritului.
Pentru a determina severitatea anemiei, se urmăresc valorile hemoglobinei, hematocritului și numărul eritrocitelor în sângele periferic.
Conform criteriilor medicale, anemia severă este caracterizată prin valori ale hemoglobinei sub 6 g/dL, hematocrit sub 22%, iar numărul eritrocitelor scade sub 1 milion pe milimetru cub de sânge.
Tratamentul anemiei severe
Anemia severă reprezintă o urgență medicală, dat fiind riscul crescut pentru complicații grave și deces. Tratamentul specific se efectuează de obicei pe cale parenterală și include transfuzia de sânge integral, mase eritrocitare sau alte derivate sanguine.
Pe lângă transfuzie, este importantă corectarea cauzelor anemiei prin suplimentarea cu fier, vitamina B12 sau acid folic, în funcție de deficitul identificat.
- Pentru anemiile severe cauzate de deficitul de fier, se administrează fier pe cale parenterală (sub formă de polimaltozat sau preparate precum Fier Hausmann) sau intravenoasă (cum este fierul elemental, Venofer).
- În cazul deficienței severe de vitamina B12, tratamentul constă în injecții intramusculare cu vitamina B12.
- Pentru deficitul de acid folic, se recomandă administrarea injectabilă, fie intramuscular, fie intravenos.
Adesea, tratamentul etiologic trebuie însoțit de suport medical, printre care se numără oxigenoterapia, recomandată pacienților care prezintă dificultăți respiratorii severe sau dispnee chiar și în repaus.