Folosită pe scară largă pentru combaterea insomniei și vândută liber în farmacii, melatonina este percepută de mulți ca o soluție sigură și lipsită de riscuri. În realitate, administrarea necorespunzătoare poate deregla ritmul biologic, mai ales în rândul tinerilor. Dr. Bianca Suciu, medic psihiatru, explică pentru Ziar Medical ce este melatonina, când ajută și unde începe pericolul.
Ce este, de fapt, melatonina
Deși extrem de populară, melatonina rămâne insuficient înțeleasă de publicul larg. „Melatonina este un hormon produs în mod natural de organism, în special de glanda pineală, cunoscută și sub denumirea de epifiză, o glandă situată în creier”, explică dr. Bianca Suciu.
Hormonul nu apare întâmplător. „Este derivat dintr-un aminoacid care are o cale comună cu un neuromediator extrem de important, serotonina. Abia ulterior apare produsul final – melatonina”, subliniază medicul.
Rolul său este strâns legat de ritmul circadiac, cunoscut drept ceasul biologic al organismului. „Are o secreție maximă în timpul nopții. Acesta este un detaliu mai puțin cunoscut, dar esențial”, arată dr. Suciu.
Un hormon sigur, dar nu lipsit de capcane
Unul dintre marile avantaje ale melatoninei este profilul său de siguranță, mai ales comparativ cu alte medicamente utilizate pentru somn. „Melatonina nu produce depresie respiratorie, nu induce dependență și nu afectează funcția cognitivă, lucru extrem de important mai ales la pacienții tineri”, explică medicul psihiatru.
Prin comparație, benzodiazepinele, precum alprazolamul sau zolpidemul, „pot induce depresie respiratorie, dau dependență și afectează grav arhitectura fiziologică a somnului”.
Totuși, siguranța melatoninei nu trebuie confundată cu lipsa totală a riscurilor.
Pericolul real, accesul liber și automedicația
Problema majoră nu este substanța în sine, ci modul în care este utilizată. „Riscul nu vine din toxicitatea melatoninei, ci din necunoașterea administrării. Pacienții o iau ‘după ureche’”, avertizează dr. Bianca Suciu.
Pe piață există suplimente cu doze foarte diferite, iar acest lucru poate duce rapid la supradozare involuntară. „Sunt preparate de 5 mg, 10 mg sau chiar 20 mg. E suficient să iei câteva tablete și ajungi la doze foarte mari”, dr. Bianca Suciu
Administrarea incorectă poate avea un efect paradoxal: „În loc să ajute, poate deregla ceasul biologic și ritmul circadian”.
Cazuri extreme și comparația cu alte substanțe
Un caz prezentat în Național Library of Medicine reprezintă cum băiat de 16 ani a ajuns la Urgențe după ce a ingerat intenționat o doză uriașă de melatonină: 900 mg (adică 180 de tablete a câte 5 mg), la care a adăugat și 10 comprimate de alprazolam 0,5 mg. Părinții l-au găsit la aproximativ 6 ore după ingestie într-o stare de somnolență profundă, iar pe drum spre spital a avut două episoade de vărsături.
La prezentarea în serviciul de urgență, adolescentul era extrem de somnolent și minim responsiv, cu scor Glasgow 8/15, însă semnele vitale erau stabile (tensiune, puls, saturație în limite), iar examinarea clinică nu a evidențiat probleme majore. Investigațiile au arătat că nu avea afectare renală sau hepatică, dar avea leucocite crescute și testul rapid urinar a fost pozitiv pentru benzodiazepine.
Medicii au intervenit imediat cu lavaj gastric și au recoltat probe pentru toxicologie. La aproximativ 8 ore după supradoză, analiza a indicat un nivel sanguin de alprazolam de 0,15 mg/L. Ulterior, pacientul a fost monitorizat atent, cu verificarea periodică a funcțiilor vitale.
Evoluția a fost favorabilă: adolescentul și-a recăpătat complet conștiința la 32 de ore după ingestie și a fost transferat într-o secție de psihiatrie pentru evaluare, deoarece gestul a fost considerat o posibilă tentativă suicidară. Evaluarea psihiatrică a sugerat ideație suicidară activă și o posibilă tulburare psihiatrică subiacentă, în contextul unor conflicte familiale importante.
În contextul acestui caz în care un adolescent a ingerat o cantitate extrem de mare de melatonină, combinată cu alprazolam, dr. Suciu subliniază o diferență esențială: „Dacă ar fi să comparăm, melatonina este mult mai sigură decât benzodiazepinele”.
„Melatonina nu induce dependență chimică și nu afectează arhitectura somnului, în timp ce benzodiazepinele vin cu riscuri majore, inclusiv toleranță și dependență”, explică medicul.
Câtă melatonină ar trebui luată
Nu există o doză universal valabilă. „Întotdeauna începem cu doze mici și le titrăm progresiv. Sunt persoane la care 1 mg este suficient, altele au nevoie de 3 mg, iar în unele cazuri se ajunge la doze mai mari, dar doar sub supraveghere medicală”, precizează dr. Suciu.
Important este principiul individualizării: „Dacă există un efect bun la o doză mică, nu are sens să creștem doza și să expunem pacientul la reacții adverse inutile”.
Dependență: mit sau realitate?
Melatonina nu produce dependență fizică, însă poate apărea o formă de dependență psihologică. „Gândul că nu mai avem control asupra somnului fără o tabletă poate crea o dependență psihologică”, explică medicul.
Totuși, oprirea administrării nu afectează producția naturală: „Organismul știe să producă melatonină. Cu asta ne-am născut”.
Când este cu adevărat utilă melatonina
Există situații în care melatonina este o opțiune justificată: „De exemplu, în cazul zborurilor transatlantice și al decalajului de fus orar, melatonina poate ajuta la adaptare și la menținerea funcționalității”, arată dr. Bianca Suciu.
Condiția esențială este una clară: „Să existe o indicație precisă și să știm exact ce efect dorim să obținem. Melatonina nu este un hipnoinductor clasic și nu tratează cauze psihiatice profunde”.
Melatonina nu este nici panaceu, nici pericol major în sine. Este un hormon cu un rol bine definit, relativ sigur, dar care poate deveni problematic atunci când este folosit fără discernământ. „Cheia este informarea, dozarea corectă și, atunci când este cazul, evaluarea medicală”, concluzionează dr. Bianca Suciu.