Medicina românească – o proiecție pentru următoarea sută de ani. Prezent la Forumul Serviciilor și Tehnologiilor Medicale, derulat la jumătatea lunii noiembrie la Cluj Napoca, academicianul Irinel Popescu, președinte al Academiei de Științe Medicale și director al Centrului de Transplant Hepatic din Institutul Clinic Fundeni, a avut amabilitatea să ne ofere un interviu despre prezentul și mai ales despre viitorul pe care îl are medicina românească.
Medicina românească are nevoie de armonie
Ziar Medical – Care sunt concluziile Forumului Serviciilor și Tehnologiilor Medicale de la Cluj Napoca, cât de important este să se întâlnească profesioniștii din domeniul medical, din domeniul cercetării medicale, autoritățile – cele care reglementează, până la urmă, actul medical din punct de vedere administrativ și din punctul de vedere al legislației – și asociațiile de pacienți. Cred că a fost o întâlnire eficientă pentru fiecare dintre participanți… dar, pentru că dv sunteți un om cu o perspectivă totală asupra sistemului medical, aș vrea să vă întreb care credeți că a fost câștigul principal al acestei întâlniri?
Acad. Irinel Popescu – S-au întâlnit toți cei care participă la actul medical așa cum se desfășoară el în spitalul modern: manageri de spital, reprezentanți ai cercetării medicale, și, mai puțin vizibili în această seară dar totuși, au fost în sală și oricum, sunt actori importanți ai sistemului: universitari.
Ceea ce am încercat să spun e că dacă acești trei actori principali din sistemele moderne funcționează în armonie, delimitându-și fiecare atribuțiile, acționând pe sectorul lor de expertiză și în virtutea atribuțiilor pe care le au în mod specific, atunci va rezulta un mod de funcționare armonios și spitalul respectiv va obține rezultate. Știți bine că, uneori, a existat tendința unuia sau altuia dintre acești actori să-și asume un fel de rol suveran, încălcând poate atribuțiile celorlalți și ducând la o funcționare evident defectuoasă.
În seara aceasta au fost prezenți și parlamentari, și reprezentanți ai CNAS, și reprezentanți ai asociațiilor de pacienți. Acesta este marele merit al unei astfel de reuniuni, că îi aduce pe toți în aceeași sală, îi invită pe toți să dezbată aceleași probleme, din perspective diferite, și de aici rezultă o concluzie, care sper să fie utilă tuturor.
Medicina românească în fața unei provocări: transplantul de organe. Ce probleme există?
Ziar Medical – Corolarul muncii dv. îl reprezintă Centrul e Transplant Hepatic de la Institutul Clinic Fundeni și vreau să vă întreb, din perspectiva transplantului de ficat, de exemplu, care sunt problemele care poate că și-ar găsi rezolvarea și într-o întâlnire de acest gen?
Acad. Irinel Popescu – Dacă ne referim la ce s-a discutat în întâlnirea de astăzi, principala problemă ar fi finanțarea. Eu continui să susțin și acum că transplantul hepatic nu este finanțat în acest moment la nivelul la care ar fi necesar. Pe de altă parte, transplantul hepatic are problemele lui specifice, care n-au putut fi abordate aici, în primul rând legate de numărul de donatori. Le-am spus de multe ori la nivel național, au fost mediatizate lucrurile acestea, populația le cunoaște. În ultima vreme, situația a început să se redreseze și eu sper să revină la parametrii din anii 2013-2014.
Noi am reușit să depășim, sper, problema resursei umane; dacă la început transplantul hepatic a fost o etapă de pionierat foarte grea, în care existau puțini specialiști, acum avem echipe care pot să asigure activitate continuă chiar la parametri ridicați. Eu sper că același lucru se întâmplă și în alte domenii.
Transplantul pulmonar a început ca activitate de pionierat la Spitalul Sfânta Maria – în momentul de față cel care girează aceste operații este un medic specialist din Germania, format în România și de origine română, ceea ce arată că acest tip de transplant mai are încă de parcurs drumul pe care noi l-am parcurs deja: de formare a unor echipe stabile, permanente care să funcționeze în România.
Medicina românească și cercetarea
Ziar Medical – În calitate de președinte al Academiei de Științe Medicale, cu siguranță cunoașteți care sunt pașii importanți care se fac în cercetarea medicală în toate centrele de cercetare – și spun asta fie că aceste centre se află în universități sau în spitale, fie că sunt colaborări foarte bune între mediul universitar și cel clinic, în unele dintre orașele din țară. Și aș vrea să vă întreb care sunt, în anul 2018, reușitele cele mai importante de care aveți știință?
Acad. Irinel Popescu – Noi am încercat să le prezentăm în cadrul unei sesiuni a Academiei de Științe Medicale. Unele vin din institute sau unități de cercetare nou înființate. Aici, în Cluj, aveți IMOGEN-ul care e rezultatul unui proiect finanțat cu fonduri europene și în care se desfășoară o activitate interesantă de cercetare; am văzut imagini de embriologie senzaționale prezentate de dl prof Stamatiad și am văzut și alte lucruri interesante din acest institut. Dar Clujul mai are și alte nuclee puternice de cercetare, în universitate, în afara universității.
Iar la nivel național, lucrurile pe care le-am remarcat țin tot de aceste unități nou înființate cu fonduri europene ca Institutul Oncogen de la Timișoara a prof. Virgil Păunescu, Centrul nostru de medicină translațională de pe platforma Fundeni, în care s-au realizat – mai ales în echipe multidisciplinare și cu colaborări internaționale – lucrări interesante.
Vezi și Cercetare în spitale – o sursă de venit importantă – VIDEO
O proiecție pe 100 de ani pentru medicina românească
Ziar Medical – Care sunt perspectivele pe următorii 100 de ani, în medicina românească? Iată, ne apropiem de centenarul Marii Uniri, Institutul Clinic Fundeni are în curând 60 de ani. Vorbim în perioade de timp foarte mari, deja, despre istoria medicinei românești… – ce se va întâmpla în viitor?
Acad. Irinel Popescu – Eu cred că sunt două tendințe care vor deveni din ce în ce mai evidente în viitor. Una dintre ele se cheamă standardizare. Metodele pe care le folosim și în clinică, fără îndoială, și în laboratorul de cercetare, devin, pe măsură ce trece timpul, cam aceleași. Chiar și metodele de învățământ, și practica de zi cu zi – toate devin standard. Și asta-i bine, desigur, pentru că standardul înseamnă că e același pe care îl aplică și colegii din Anglia, și colegii din Statele Unite, și colegii din Japonia. Și a doua tendință – care vine cumva împreună cu prima – ar fi un anumit fenomen de globalizare, fără îndoială. În care și circulația pacienților, dar și a medicilor, a specialiștilor, ar permite, pe de o parte, consolidarea acestor standarde și, pe de altă parte, posibilitatea ca un pacient să sen trateze oriunde în lume sau un medic din sistem să funcționeze oriunde în lume. Cam asta va fi lumea globală de mâine. În sfârșit, în al treilea rând – dar nu în ultimul, ci poate chiar în primul – dezvoltarea accelerată a informaticii și a informatizării sistemului are consecințe radicale, are consecințe de maximă importanță în medicina de mâine. Sistemele informatice vor contribui în mod decisiv la diagnostic – ne vor ajuta să avem un diagnostic mai precis -, vor contribui și la tratament, pentru că roboții de astăzi sunt de fapt sisteme informatice care, utilizând inteligența artificială vor putea să efectueze chiar și acte terapeutice propriu-zise. Cât de îndepărtată sau de apropiată este această perspectivă mi-e greu să vă spun, dar cu siguranță ne îndreptăm către o astfel de medicină.
Medicina românească și tentația Premiului Nobel
Ziar Medical – Aș vrea să vă mai întreb un lucru, vorbind tot despre cercetarea românească, pe când credeți că va putea veni încă un Premiu Nobel pentru medicina românească – acceptând faptul că premiul obținut de George Emil Palade a fost primit de acesta și ca „român din născare” și ca român în sufletul său până în ultima clipă a vieți… Iată, a donat, printr-un act testamentar, Muzeului Național de Istorie a României însemnele Premiului Nobel, ca să fie și să rămână în custodia României pentru totdeauna.
Acad. Irinel Popescu – Vedeți, dacă revin la ideea anterioară cu globalizarea medicinei, e greu de spus că vor mai fi neapărat premii naționale, pe de o parte. Pe de altă parte, iată, George Emil Palade s-a format în România, dar a funcționat la Institutul Rockefeller din New York, unde a și făcut descoperirile pentru care a obținut acest premiu…
Ziar Medical – Și unde a școlit apoi numeroși români, care s-au reîntors în țară…
Acad. Irinel Popescu – Da… familia Simionescu, domnul profesor Nicolae Simionescu și doamna profesor Maia Simionescu, cu care a lucrat și la Rockefeller, dar ulterior, la Universitatea Eyre. Între astfel de lume globală, mândria națională rămâne o componentă importantă și stimulativă. Pe de altă parte, personal aș prefera mai curând o dezvoltare uniformă a întregii cercetări românești care să ajungă la un nivel superior – de unde poate să apară și un premiu pentru români –, dar aș prefera ca întreaga masă de cercetători români să ajungă la nivelul pe care ni-l dorim cu toții, față de un exemplu izolat al unei personalități care, într-o anumită conjunctură, ar putea obține un Premiu Nobel. Atunci când toată cercetarea românească va fi puternică și va ajunge la nivelul sistemelor de cercetare din Occident, în mod cert va apare și un Premiu Nobel.
Ziar Medical – Ce lipsește cercetării românești? O legislație mai bună? Finanțare mai bună?
Acad. Irinel Popescu – Eu cred că întreaga societate românească va trebui să evolueze către un nivel superior pentru că cercetarea este o componentă – și una dintre cele mai sensibile, în care se adună și expertiza celor care o practică, prin gradul lor și capacitățile lor individuale. Dar, sigur, și nivelul de finanțare contează. Ca acestea, puse împreună, să ajungă să parcugă treptele de care vorbeam, asta înseamnă ceva timp și înseamnă pași făcuți în mod solid, pași care odată parcurși nu lasă loc de întoarcere… Deci ăsta este un drum greu de parcurs și care nu are o singură soluție. Dacă mâine finanțarea s-ar dubla, fiți sigură că nu am obține o cercetare mai bună. Un astfel de drum se parcurge încet, în etape care, repet, odată parcurse să nu poată fi date niciodată înapoi.