Intestin iritabil? Nu ignora semnalul roșu!

Intestin iritabil?

Sindromul de colon iritabil reprezintă o afecțiune digestivă cu caracter cronic, care se manifestă prin tulburări ale tranzitului intestinal și disconfort abdominal. Printre simptomele frecvent întâlnite se numără durerile și crampele abdominale, balonarea, senzația de distensie, acumularea excesivă de gaze, diareea sau, dimpotrivă, constipația. În multe cazuri, episoadele de constipație alternează cu cele de diaree, însoțite de senzația de evacuare incompletă, prezența mucusului în scaun ori stări de greață. Apariția și intensitatea acestor manifestări sunt adesea influențate de alimentele consumate.

Afecțiunea este definită printr-o perturbare funcțională și persistentă a intestinului, în care durerile abdominale și modificările de tranzit se repetă în timp, fără a exista o cauză organică evidentă. Pe lângă simptomele digestive, stresul și factorii emoționali joacă un rol important, deoarece dezechilibrul nervos poate accentua sensibilitatea colonului. Astfel, sindromul de intestin iritabil (SII) – denumit și colon iritabil – este recunoscut ca o tulburare gastrointestinală funcțională ce îmbină manifestările fizice cu influențele psihologice.

Din ce cauze apare sindromul intestinului iritabil?

Apariția sindromului de colon iritabil (SII) nu poate fi atribuită unei singure cauze. Mecanismele care duc la dezvoltarea acestei tulburări digestive sunt complexe și, de multe ori, nu sunt complet înțelese. Se consideră că boala are o origine multifactorială, fiind rezultatul interacțiunii dintre factori biologici, psihologici și de mediu.

Principalele mecanisme și factori implicați includ:

- Articolul continua mai jos-

• Hipersensibilitatea viscerală – intestinul reacționează exagerat la stimuli normali, ceea ce produce durere și disconfort abdominal.
  
• Alterarea comunicării creier–intestin – semnalele nervoase dintre sistemul nervos central și tractul digestiv sunt dereglate, determinând reacții necorespunzătoare la procesele digestive obișnuite.
  
• Tulburări de motilitate intestinală – contracțiile musculare din peretele intestinal pot fi excesive și prelungite, ducând la diaree și balonare, sau dimpotrivă, prea slabe, favorizând constipația și scaunele uscate.
  
• Factori psihosociali – stresul, anxietatea, depresia, atacurile de panică sau traumele emoționale pot influența apariția și agravarea simptomelor. Expunerea la stres încă din copilărie este un factor de risc recunoscut.
  
• Inflamația intestinală – în unele cazuri, sindromul apare după infecții digestive severe (de exemplu, cauzate de Salmonella, E. coli, rotavirus sau norovirus), fiind denumit și colon iritabil post-infecțios.
  
• Disbioza intestinală – modificările compoziției microbiomului pot contribui la apariția simptomelor, pacienții cu SII prezentând adesea o floră intestinală diferită față de persoanele sănătoase.
  
• Suprapopularea bacteriană a intestinului subțire – poate produce gaze, balonare și tulburări de tranzit.
  
• Factori genetici – predispoziția familială sugerează o componentă ereditară.
  
• Factori alimentari – intoleranțele, alergiile alimentare sau malabsorbția anumitor carbohidrați pot declanșa sau accentua simptomele.
  

Care sunt simptomele sindromului de intestin iritabil?

Manifestarea principală a sindromului de colon iritabil este durerea abdominală recurentă, care apare de regulă cel puțin o dată pe săptămână în ultimele trei luni și este însoțită de două sau mai multe dintre următoarele situații:

• durerea se ameliorează sau se corelează cu actul defecației;
  
• apar modificări în frecvența scaunelor;
  
• se schimbă consistența sau aspectul materiilor fecale.
  

Pentru stabilirea diagnosticului, aceste criterii trebuie să fie prezente în ultimele trei luni, iar debutul simptomelor să fi avut loc cu minimum șase luni înainte.

Pe lângă acestea, există și semne asociate care nu intră în criteriile de diagnostic, dar susțin existența bolii:

• balonare și distensie abdominală;
  
• senzația imperioasă de defecație sau dificultăți la eliminarea scaunului;
  
• scaune cu mucus;
  
• tenesme rectale (contracții spastice la nivel anal);
  
• simptome extraintestinale, precum dureri lombare, manifestări urologice sau ginecologice.
  

Tipuri de sindrom de intestin iritabil

În funcție de predominanța simptomelor, se disting patru forme clinice:

1. SII cu constipație predominantă – peste 25% dintre scaune sunt tari (tip 1–2 pe scala Bristol), iar mai puțin de 25% sunt moi sau apoase.
   
2. SII cu diaree predominantă – peste 25% dintre scaune sunt moi sau apoase (tip 6–7 pe scala Bristol), iar mai puțin de 25% sunt tari.
   
3. SII mixt – există alternanță între constipație și diaree, ambele depășind pragul de 25% din scaune.
   
4. SII nespecific – modificările de consistență ale scaunelor nu respectă niciunul dintre criteriile de mai sus.

Cum diagnosticăm sindromul de colon iritabil?

1. Diagnostic clinic

Evaluarea simptomelor se face conform criteriilor ROMA, care includ:

• apariția durerii abdominale legate de actul defecației;
  
• declanșarea durerii în funcție de modificarea frecvenței scaunelor;
  
• apariția disconfortului abdominal atunci când se schimbă consistența materiilor fecale;
  
• balonare și distensie abdominală;
  
• prezența mucusului în scaun.
  

2. Evaluare inițială

Medicul gastroenterolog sau internist colectează informații despre debutul și evoluția simptomelor, legătura lor cu tranzitul intestinal, istoricul familial de boli digestive (inclusiv cancere), precum și istoricul medical personal: boli asociate, tratamente urmate, infecții digestive anterioare, intoleranțe alimentare sau utilizarea de antibiotice și antiinflamatoare. Factorii de stil de viață, regimul alimentar și nivelul de stres sunt de asemenea importanți.

La examenul clinic, medicul poate evalua abdomenul și, dacă este cazul, efectua un tușeu rectal, mai ales la pacienții cu constipație sau simptome ano-rectale.

3. Diagnostic paraclinic

• Teste de laborator:
  
  • amilază și lipază pancreatică, elastaza fecală (în special la pacienți cu diaree);
    
  • testul de hemoragii oculte (pentru depistarea sângerărilor digestive);
    
  • calprotectina și lactoferina fecală (markeri ai inflamației intestinale);
    
  • anticorpi anti-transglutaminază tisulară și anti-gliadină (pentru excluderea bolii celiace);
    
  • test genetic de intoleranță la lactoză.
    
• Explorări imagistice:
  
  • ecografia abdominală (prima opțiune, utilă pentru evaluarea organelor abdominale și excluderea altor patologii);
    
  • radiografia abdominală simplă, indicată în suspiciunea de ocluzie intestinală la constipație severă.
    
• Investigații endoscopice:
  
  • sigmoidoscopia sau colonoscopia cu biopsie, efectuate doar în prezența semnelor de alarmă (sângerări, pierdere în greutate neexplicată, anemie, febră sau debut brusc la vârste înaintate).

Cum tratăm sindromul de intestin iritabil?

Obiectivul principal al terapiei este reducerea durerii și a disconfortului abdominal, precum și corectarea tulburărilor de tranzit intestinal (constipație, diaree sau alternanța acestora).

Măsuri dietetice și de stil de viață

• Alimentație adaptată simptomelor:
  
  • în constipație: consum crescut de fibre (psyllium, celuloză, legume și fructe);
    
  • în diaree: se evită fructele dulci, lactatele și îndulcitorii artificiali;
    
  • pentru balonare: reducerea alimentelor flatulogene (varză, conopidă, mazăre, fasole uscată, băuturi carbogazoase).
    
• Regim echilibrat și variat: se recomandă mese regulate, porții moderate și evitarea dietelor extrem restrictive.
  
• Alimente de evitat: lapte integral, dulciuri concentrate, condimente picante, grăsimi, alcool, cafea, gluten (doar dacă există intoleranță confirmată).
  
• Activitate fizică și renunțarea la fumat: sportul regulat stimulează motilitatea intestinală, reduce stresul și îmbunătățește digestia.
  

Tratament medicamentos

Medicația este adaptată profilului clinic al pacientului:

• Antispastice (blocante ale canalelor de calciu, antimuscarinice, ulei de mentă) – relaxează musculatura intestinală și reduc crampele.
  
• Antidiareice (opioide, antagoniști 5-HT3, fixatori de acizi biliari) – utile în episoadele cu diaree frecventă.
  
• Laxative: de volum (tărâțe, psyllium), osmotice (lactuloză, PEG) sau prokinetice – indicate în constipația cronică.
  
• Antidepresive și anxiolitice – utilizate în forme rezistente, pentru reglarea conexiunii intestin-creier.
  
• Probiotice (Bifidobacterium, Lactobacillus) – reechilibrează flora intestinală și ameliorează simptomele.
  
• Antibiotice non-absorbabile – folosite pentru corectarea disbiozei intestinale.
  

Terapie psihologică

Stresul și factorii emoționali influențează semnificativ evoluția bolii. Intervențiile recomandate includ:

• terapia cognitiv-comportamentală;
  
• hipnoza;
  
• meditația, yoga și alte tehnici de relaxare.
  

Prevenție și recomandări practice

Pentru reducerea simptomelor și prevenirea recurențelor este indicat:

• menținerea unui stil de viață echilibrat și evitarea sedentarismului;
  
• respectarea unui program regulat de mese;
  
• consumul a minimum 2 litri de lichide necarbogazoase pe zi;
  
• limitarea alcoolului, cafelei și renunțarea la fumat;
  
• creșterea treptată a aportului de fibre în caz de constipație;
  
• identificarea și controlul factorilor de stres prin psihoterapie sau tehnici de relaxare;
  
• administrarea medicației doar la recomandarea medicului, deoarece unele tratamente (antibiotice, antiinflamatoare, antidepresive) pot agrava simptomele.

Printr-o combinație între adaptarea dietei, stilul de viață echilibrat, tratamentul medicamentos și suportul psihologic, majoritatea pacienților pot reduce semnificativ simptomele și pot îmbunătăți calitatea vieții.

Nu ignora semnalele pe care ți le transmite organismul: consultația la medicul gastroenterolog este primul pas spre un management eficient al bolii. Cu informațiile potrivite și cu abordarea corectă, poți să recâștigi confortul digestiv și să reduci impactul intestinului iritabil asupra vieții tale de zi cu zi.