Alergia la praf este cunoscută drept reacția alergică la acarienii care populează praful de casă. Simptomele alergiei la praf sunt comune cu cele caracteristice rinitei alergice, cel mai frecvent acestea fiind strănutul și secrețiile nazale apoase. Unele persoane pot experimenta chiar simptome ce fac parte din tabloul clinic al astmului, precum wheezing(respirație șuierătoare) și dificultate în timpul respirației.
Acarienii sunt organisme înrudite cu căpușele și păianjenii, însă spre deosebire de aceștia, ei nu pot fi observați cu ochiul liber întrucât sunt microscopici. Hrana acarienilor constă în celule epiteliale descuamate, iar mediile în care preferă să se dezvolte sunt locurile calde și cu umiditate crescută. În majoritatea caselor ei se pot găsi în covoare, mochete, jucării de pluș care nu sunt aerisite și curățate periodic.
Alergia la praf poate fi ținută sub control prin asigurarea unei igiene corespunzătoare a locuinței, iar medicul va decide dacă tratamentul medicamentos este necesar pentru gestionarea simptomelor.
Alergia la praf – Simptome
Simptomele cele mai comune-cauzate de inflamația nazală produsă de inhalarea prafului cu acarieni-includ:
- Strănut
- Secreții nazale apoase
- Senzație de mâncărime la nivelul ochilor, ochi înroșiți
- Congestie nazală
- Tuse
- Senzație de presiune sau durere a pielii feței
- Piele tumefiată în jurul ochilor
Dacă expunerea prelungită la acarienii din praf contribuie la apariția astmului, pot să apară și probleme precum:
- Dificultăți respiratorii
- Dureri în piept
- Expirație însoțită de șuier
- Somn cu întreruperi datorate tusei sau senzației de lipsă de aer
Alergia la praf se poate manifesta atât sub forme ușoare, cât și severe, iar uneori poate fi dificil să o diferențiem de o răceală. Însă dacă simptomele precum strănutul și secrețiile nazale apoase persistă mai mult de o săptămână, cel mai probabil avem de-a face cu o alergie. În cazul în care ne confruntăm cu dificultăți respiratorii la eforturi minime și congestie nazală ce se agravează de la o zi la alta, este important să solicităm cât mai urgent ajutor medical.
Alergia la praf – Cauze
Alergiile apar în momentul în care sistemul imun reacționează la particule străine organismului, precum polen, păr de animale sau acarieni. Corpul uman produce anumite proteine numite anticorpi, a căror rol este acela de a asigura protecția împotriva unor agenți străini (antigeni) ce ar putea cauza inflamație sau îmbolnăvire. În momentul în care o persoană este alergicăla o anumită substanță, corpul acesteia este programat să producă anticorpi împotriva substanței în cauză, chiar dacă ea nu este dăunătoare organismului. Expunerea prelungităla un anumit alergen poate preceda inflamația cronică, care va facilita instalarea astmului.
Alergia la praf – Factori de risc
Următorii factori de risc contribuie la apariția alergiei la praf:
- Istoric familial în cuprinsul căruia se găsesc persoane cu alergii. Dacă unii membri ai familiei noastre sunt afectați de diverse tipuri de alergii, este mult mai probabil ca noi să dezvoltăm alergie la praf.
- Expunerea prelungită la acarieni. O expunere de lungă durată la aceste microorganisme crește riscul instalării alergiei la acarienii din praf.
- Vârstele extreme. Copiii și bătrânii sunt mai predispuși la a dezvolta această formă de alergie.
Alergia la praf – Complicații
În cazul în care sunteți deja alergic la praf, expunerea îndelungată la acarieni se poate complica cu:
- Infecții ale sinusurilor. Inflamațiamucoaseinazaleși a structurilorînvecinatecauzată de inhalareaprafuluipoate duce la obstrucții ale sinusurilorparanazale(cavitățiaflateînvecinătateanasului). Persistențainflamațieila acestnivel conduce la infecții ale sinusurilor, numitesinuzite.
- Astm. Persoanele cu aceastaafecțiunesuntmaisensibile la prafși cu câtsuntmaiexpuse la acarieni, cu atâtcrizele de astmvor fi mai dese, necesitând o atentăsupravegheremedicală.
Diagnostic
Medicul alergolog poate suspecta prezența unei alergii la praf pe baza simptomelor cu care vă prezentați la cabinetul medical și în urma unei discuții legate de condițiile locuinței dumneavoastră. Pentru confirmarea diagnosticului, medicul poate să vă solicite permisiunea de a vă inspecta cavitatea nazală, întrucât în situația în care sunteți alergic la particule ce se răspândesc prin intermediul aerului, septul nazal va avea un aspect congestionat. În situația în care aveți un animal de companie cu blană, cauza alergiei poate fi mai dificil de determinat, în special dacăanimalul doarme în patul dumneavoastră.Totuși, există câteva teste de laborator care împreună cu examenul clinic contribuie la formularea unui diagnostic.
- Testul alergologic cutanat. În cadrul acestui test medicul alergolog va expune o zonă limitată din pielea dumneavoastră (cel mai adesea o porțiune restrânsă de pe antebraț) la o substanță specifică. În cazul în care sunteți alergic la aceasta, după 15 minute de la contact, pielea dumneavoastră se va înroși și este probabil să aveți o senzație de mâncărime în zona în care a fost aplicat alergenul. De cele mai multe ori roșeața și mâncărimea dispar în decurs de 30 de minute.
- Analize de sânge. Testul alergologic cutanat nu este indicat persoanelor cu afecțiuni ale pielii sau care folosesc medicamente ce se aplică pe piele, motiv pentru care în aceste situații se recomandă efectuarea unor analize de sânge pentru depistarea alergenilor. În plus, prin intermediul analizelor de sânge poate fi apreciat și gradul de sensibilitate la o anumită substanță cu potențial alergen.
Tratament
Înainte de a urma un tratament, este importantă reducerea expunerii la factorii ce au declanșat alergia. Având un contact limitat cu agentul cauzator al reacției alergice, în mod automat simptomele dumneavoastră se vor manifesta cu o intensitate diminuată. Întrucât eliminarea completă a prafului din mediul nostru de viață este imposibilă, medicul poate prescrie următoarele tipuri de medicamente acelor pacienți care au o sensibilitate crescută la particulele de praf:
Antihistaminice. Această clasă de medicamente este folosită pentru a diminua eliberarea de substanțe chimice ce însoțește răspunsul imun. Rezultatul se exprimă sub forma reducerii secrețiilor nazale, a senzației de mâncărime de la nivelul ochilor și a frecvenței episoadelor de strănut.
Corticosteroizii. Folosiți sub formă de spray nazal, corticosteroizii reduc inflamația și atenuează simptomatologia alergică.
Decongestionantele nazale. Utile în reducerea tumefierii de la nivelul mucoasei nazale, aceste medicamente facilitează accesul aerului prin nări. Decongestionantele orale pot crește presiunea arterială, de aceea este indicat să consultăm medicul înainte de administrarea lor. De asemenea, utilizarea decongestionantelor sub formă de spray impune prudență, întrucât folosirea acestora mai mult de trei zile la rând poate înrăutăți congestia nazală.
Autor: Babliuc Ioana, Medici Pentru Tine
“Medici Pentru Tine” este un proiect dedicat comunității, un proiect în cadrul căruia studenți și cadre medicale lucrează împreună pentru a oferi publicului larg informații medicale corecte și complete.