Boala Parkinson afectează astăzi aproximativ 6,5 milioane de persoane din întreaga lume. 1,5 milioane dintre aceștia sunt europeni, dintre care aproximativ 73.000 sunt din România.
Numărul acestora este posibil să se dubleze până în 2030, fapt alarmant atât pentru societatea civilă, dar şi pentru întreaga comunitate ştiinţifică medicală mondială din domeniul cercetării neurologice.
La scară mondială, peste 300.000 de persoane sunt diagnosticate anual cu boala Parkinson, înregistrându-se o incidenţă de 10 la 100.000. În Europa sunt peste 1,5 milioane de pacienţi cu Parkinson. În întreaga lume numărul acestora este de aproximativ 6,5 milioane. Dintre aceștia aproximativ 1,7 milioane se află în China. În SUA peste 50.000 de oameni sunt diagnosticaţi, în fiecare an, cu boala Parkinson.
În ultimii ani, vârsta la care este depistată maladia Parkinson a scăzut la 40-50 de ani.
Majoritatea cazurilor se înregistrează la pacienţi a căror vârstă depăşeşte 55 de ani. Unul din 20 de cazuri are debutul înainte de vârsta de 40 de ani. Bărbaţii sunt mai expuşi, statisticile arătând că prevalenţa bolii este de 1,5 bărbaţi la o femeie. În prezent, peste 30 de medicamente destinate bolii Parkinson şi peste 600 de medicamente destinate bolilor neurologice se află în cercetare şi dezvoltare. Tratamentul bolii Parkinson poate fi medicamentos şi/sau chirugical ( implantarea unui dispozitiv pentru stimularea unor zone specifice din creier).
În România, în ceea ce priveşte tratamentul, acesta este decontat de stat. Acesta constă în terapii medicamentoase care pot depăşi suma de 3.000 de lei lunar. Sau în operaţii care le pot îmbunătăţi considerabil calitatea vieţii, dar al căror preţ variază între 30.000 şi 80.000 lei. La nivel european, costul anual total, care cumulează cheltuielile medicale şi sociale, este estimat la aproximativ 14 miliarde euro.
Neurorecuperarea pacienţilor, principala preocupare a specialiştilor
Tulburările de memorie, funcţiei executive, vorbire, percepţie spaţială, atenţie, calcul şi praxie, într-un cuvânt tulburări cognitive, reprezintă consecinţe frecvent întâlnite după o leziune cerebrală dobândită, în particular după un accident vascular cerebral (AVC) sau o leziune cerebrală traumatică (TCC), dar şi ca efect al bolilor Alzeihmer sau Parkinson, rămânând o cauză majoră de dizabilitate. În acest context, atât cercetarea fundamentală, cât şi neurologia clinică urmăresc cu predilecţie îmbunătăţirea substanţială a calităţii vieţii pacientului, acordând un interes crescut pentru ceea ce se numeşte astăzi , neurorecuperare sau neuroreabilitare.
Citește și:
Boala Parkinson, afecțiune ce apare la vârste tot mai tinere și nu poate fi prevenită