Învățământul postliceal sanitar s-a dezvoltat mult și în forme diferite, o dată ce am trecut pragul anului 1990. Cum a evoluat școala de asistenți medicali și, mai ales, cum se prezintă ea astăzi aflăm de la un specialist atât al domeniului sănătății, cât și al celui educațional. Dl Vasile Sprințăroiu asistent medical generalist licențiat, profesor de nursing în cadrul Școlii postliceale medicale „Carol Davila” din Onești și vicepreședinte la Ordinul Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România – OAMGMAMR – Filiala Bacău.
„Se vorbește mult despre profesia de asistent medical pentru că fiecare dintre noi ajungem la un moment dat sa fim beneficiarii unui serviciu medical. Apelăm la un serviciu de sănătate, mai devreme sau mai târziu. Se vorbește însă din două perspective: din perspectiva profesionistului și din cea a beneficiarului acestor servicii medicale, mai ales că pacienții ne percep nu întotdeauna judecându-ne după calitatea manevrelor medicale, ci și după modul cum interacționăm cu pacienții”, ține să spună din capul locului Vasile Sprințăroiu.
„În școala de asistenți medicali noi îi pregătim pe viitorii noștri colegi”
Ce înseamnă asta? Că este obligatoriu ca în profese să existe cele două componente: adică pregătirea profesională și comunicarea cu pacientul. Iar cele două se învață, deopotrivă, și în școala de asistenți medicali a mileniului al treilea. „Suntem coștienți de lucrul acesta și, în pregătirea viitorilor asistenți medicali, a viitorilor noștru colegi, ținem foarte mult cont de cele două aspecte, astfel că noi nu pregătim doar niște buni executanți, buni meseriași, niște indivizi care să furnizeze cu acuratețe niște tehnici, ci pregătim și din punct de vedere al comunicării cu pacientul – pentru că în tratarea pacienților este foarte importantă și această componentă emoțională. Se spune că, uneori, 50% din vindecare este dată de psihic”, subliniază Vasile Sprințăroiu.
Dacă vorbim, în cazul profesionistului din sănătatate, de două perspective din care să-și abordeze munca, pentru Vasile Sprințăroiu există și o a treia dimensiune, o a treia manieră de responsabilizare. „Faptul că eu activez în cele două zone – educație și sănătate – mă face să port și valorile profesionale, de responsabilitate, de comunicare în echipă, de siguranță a pacientului, să le port, deci, cu mine, în școală. Adică, pe lângă abilitățile și cunoștințele pe care le dobândesc elevii noștri, la terminare trebuie să fie conștienți și de ceea ce se așteaptă de la ei. Adică să pună practica profesională în concordanță cu valorile promovate de noi”.
Vezi și Conf dr Cosmin Puia, despre chirurgia metastazelor hepatice
Află tot ce trebuie să știi despre transplantul de ficat și prof dr Irinel Popescu