Deşi propunerea legislativă privind alăptarea în spaţii publice , aflată în proces de adoptare în Senatul României, răspunde nevoii de protecţie a mamelor şi copiilor lor împotriva oricărei forme de discriminare ori de încălcare a dreptului la hrană al copiilor, inclusiv în spaţii publice, Salvaţi Copiii constată că iniţiatorii proiectului de lege restrâng protecţia la copiii „de până la 24 de luni”, creând premisele unui tratament discriminatoriu, în dezacord cu principiul interesului superior al copilului.
Proiectul de lege sancţionează cu amendă evacuarea dintr-un spaţiu public a mamei şi copilului, interzicerea în orice mod a alăptării sau refuzul de a furniza servicii unei persoane pe motiv că mama îşi hrăneşte copilul la sân. Astfel de reglementări de protecţie a mamei şi copilului în unul dintre momentele esenţiale ale relaţiei mamă-copil, cu beneficii uriaşe pentru sănătatea lor biologică şi emoţională, se aflau de mult timp pe agenda societăţii civile şi a specialiştilor din domeniul medical.
Proiectul de lege, în forma actuală, impune arbitrar o limită de vârstă a copilului protejat împreună cu mama sa împotriva discriminării. Cu toate că, în Expunerea de motive a iniţiativei legislative, se invocă caracterul discriminatoriu al comportamentelor care se opun ori îngrădesc alăptarea copiilor în spaţii publice, reglementările propuse vor avea ca efect, în final, instaurarea unui regim de protecţie exclusiv pentru mamele care au la sân copii mai mici de 2 ani. Articolul 2 al proiectului de lege face referire, în mod repetat şi suspect de precis, la vârsta copilului alăptat, „copil alăptat de până la 24 de luni”, lăsând de înţeles că iniţiatorii scot din sfera de protecţie situaţiile când copiii depăşesc această vârstă.
Gabriela Alexandrescu, Preşedinte Executiv al Organizaţiei Salvaţi Copiii România, explică că stabilirea unei limite de vârstă a copilului („copil de până la 24 de luni”) este contrară principiului interesului superior al copilului: „Păstrarea acestei restrângeri a vârstei copilului (24 de luni) transformă proiectul de lege într-un text juridic discriminatoriu sui generis la adresa mamelor şi copiilor lor. În opinia noastră, nu există nicio raţiune juridică, medicală ori etică pentru includerea acestei limitări. Reamintim iniţiatorilor propunerii legislative că orice reglementare adoptată în domeniul respectării şi promovării drepturilor copilului se subordonează cu prioritate interesului superior al copilului, principiu constituţional, în determinarea căruia trebuie să se aibă în vedere nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educaţie şi sănătate, de securitate şi stabilitate şi apartenenţă la o familie ale copilului, fie de 24 de luni fie mai mare. Concluzia este că această condiţionare legată de vârsta copilului încalcă dreptul la viaţă şi dezvoltare al copilului şi, pe cale de consecinţă, este contrară interesului său superior.”
Recomandarea OMS pentru continuarea alăptării nu se opreşte la vârsta de 2 ani a copilului. Deoarece nu putem presupune existenţa vreunui argument raţional pentru această separare deliberată a copiilor mai mici de 2 ani, protejaţi împotriva discriminării, de ceilalţi copii mai mari, care sunt excluşi, considerăm că iniţiatorii au aplicat fără discernământ recomandarea Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii de a continua alăptarea până la vârsta de doi ani a copilului. De fapt, în toate textele OMS în care este promovată alăptarea ca măsură primordială în asigurarea sănătăţii şi supravieţuirii copilului în primii săi ani de viaţă, se vorbeşte despre alăptarea exclusivă în primele 6 luni de viaţă ale copilului şi continuarea hrănirii la sân până la împlinirea vârstei de 2 ani a copilului şi dincolo de această vârstă. Această recomandare OMS nu poate deveni punct de plecare ori argument în emiterea unei restricţii de vârstă a copilului al cărui drept de a fi hrănit cu lapte matern este fundamental şi niciodată supus vreunei condiţionări arbitrare exterioare fiinţei sale.
Cu excepţia Scoţiei, legislaţiile din Europa şi alte state ale lumii nu impun un prag al vârstei copilului. În Marea Britanie, legea Equality Act 2010 clarifică protecţia împotriva discriminării ori hărţuirii mamelor care-şi alăptează copilul în spaţii publice, indiferent de vârsta acestuia. În proiectul de lege iniţial, fusese introdusă limita de 6 luni a vârstei copilului care beneficia de protecţie în cazul alăptării lui în spaţii publice. Organizaţiile civice ale mamelor şi ale medicilor şi reprezentanţii instituţiilor medicale s-au opus acestei limite, subliniind faptul că politicienii fac o mare confuzie între recomandarea OMS de alăptare exclusivă a copilului până la 6 luni cu protecţia mamei împotriva discriminării care nu ar trebui să fie limitată în niciun fel de vârsta copilului alăptat. De asemenea, legislaţia muncii din Franţa oferă o serie de facilităţi de hrănire a copilului la locul de muncă şi nu face nicio precizare cu privire la vârsta copilului. Curtea Supremă de Justiţie a Canadei a apărat, prin hotărâri judecătoreşti, dreptul mamei de a alăpta în spaţii publice, iar Human Rights Act , adoptat în câteva provincii, interzice discriminarea fără alte precizări privind vârsta copiilor. Legislaţiile din Suedia, Finlanda, Islanda ori Spania nu amintesc de nicio limită de vârstă a copilului alăptat.
Considerăm că trebuie modificat imediat proiectul de lege aflat în procedură legislativă în Senatul României, prin eliminarea pragului de vârstă al copilului. Argumentele prezentate mai sus impun eliminarea din cele 3 texte juridice (art. 2 al proiectului de lege, literele a, b şi c) a sintagmei „de până la 24 de luni”, textul de lege devenind următorul:
Art. 2. Constituie contravenţie şi se sancţionează faptele săvârşite în oricare din următoarele forme:
a) Evacuarea dintr-un spaţiu public a unei mame care are dreptul de a se afla în acel spaţiu şi care alăptează un copil;
b) Interzicerea în orice mod a alăptării în spaţii publice a unui copil;
c) Refuzul furnizării de servicii unei persoane pentru că alăptează un copil, în condiţiile în care persoana are dreptul de a beneficia de serviciul respectiv.
Nu credem că este nevoie de definirea sintagmei „spaţiu public”, conform celor sugerate de Consiliul Legislativ în avizul său consultativ, deoarece înţelesul său comun este circumscris juridic la situaţiile în care mama are „dreptul de a se afla” în acel spaţiu în care are loc alăptarea copilului. Orice definiţie ar putea conţine temeiuri de interpretare în favoarea celor care se vor opune ori vor obstrucţiona dreptul mamei de a-şi hrăni copilul la sân în spaţii publice.
Observaţiile şi recomandările de mai sus au fost trimise următorilor senatori şi deputaţi, iniţiatori ai proiectului de lege: Gorghiu Alina-Ştefania – senator PNL; Dănăilă Leon – senator PNL; Bulai Iulian – deputat USR; Calista Mara-Daniela – deputat PNL; Chichirău Cosette-Paula – deputat USR; Cozmanciuc Corneliu-Mugurel – deputat PNL; Dehelean Silviu – deputat USR; Ghinea Cristian – deputat USR; Pop Rareş-Tudor – deputat USR; Prună Cristina-Mădălina – deputat USR; Raeţchi Ovidiu Alexandru – deputat PNL; Săftoiu Ana Adriana – deputat PNL; Schelean Valeria-Diana – deputat PNL; Trăilă Cristina – deputat PNL; Ungureanu Emanuel-Dumitru – deputat USR; Zainea Cornel – deputat USR.