Cardiologul care a învins boala Parkinson și medicul care a îmblânzit boala, cu astfel de titluri a fost făcut cunoscut deja de ceva vreme doctorul târgumureșean Dan Mircea Fărcaș. Medicul consideră însă că, în ce-l privește, mai corectă ar fi afirmația ”Dan Fărcaș este cel care a învățat să conviețuiească cu boala Parkinson” și a reușit ca, în ciuda acestei boli incapacitante, nu doar să fie un prestigios cardiolog și profesor la Universitatea de Medicină și Farmacie (UMF) din Târgu Mureș, ci un adevărat model pentru pacienți și sănătoși deopotrivă.
Prezența lui la lucrările ediției cu numărul XXII a Congresului Științific Internațional Marisiensis organizat în aceste zile la UMF a fost un adevărat eveniment. Dan Mircea Fărcaș este o personalitate de neratat, cu o căldură, pasiune și un umor blând răsplătit de studenți cu aplauze prelungite.
Despre boala Parkinson se știe că este o boală degenerativă, de distrugere lentă şi progresivă a neuronilor. Gesturile pacienților sunt caracteristice, rigide, sacadate şi incontrolabile, manifestă tremor şi instabilitate. În prezent, în România sunt peste 70.000 de bolnavi de Parkinson, aproximativ 2.000 dintre aceștia în județul Mureș, statisticile europene prognozează însă că acest număr se va dubla până în 2030. Aceasta este maladia care a încercat, acum mai bine de două decenii, să-l răpună pe Dan Mircea Fărcaș.
După decenii în care a încercat să nu lase boala să-i invadeze viața, Dan Mircea Fărcaș a experimentat șapte ani numiți de el de reinventare, rodul acestor ani fiind terapia prin acceptare, o terapie – filozofie de viață pe care o de atunci o răspândește cu pasiune.
”Multă vreme am fost învățați că după o anumită vârstă omul este condamnat la degenerare, și că pierdem în fiecare zi câte o căruță de neuroni care nu se mai refac. De fapt, creierul este un organ adaptabil. Exercițiul minții este posibil la orice vârstă, iar vindecarea este de fapt o reprogramare a creierului. Cea mai mare problemă a noastră este că primim creierul fără un manual de utilizare, mulți dintre noi nici măcar nu încearcă să afle la ce este bun acest creier și nu îl folosesc”, consideră medicul.
Deasemeni, suferința este o alegere personală, este de părere dr. Dan Fărcaș. În sprijinul acestei idei vine și definiția recuperării, ca fiind un proces personal de reducere a impactului negativ al bolii.
”Mulți am cunoscut pacienți recuperați după accidente vasculare cerebrale. Dacă mintea lor ar fi spus ”nu pot”, rămâneau la pat. Trebuie să conștientizezi problema pe care vrei să o rezolvi, iar corpul îți va da răspunsurile. Trebuie să îți asculți corpul și să îi dai de ce are nevoie. Poți fi orice îți dorești. Ce am ajuns este rezultanta deciziilor noastre din trecut. Reinventarea este posibilă, iar refacerea este strâns legată de cultivarea virtuților adormite”, subliniază dr. Fărcaș.
Când vorbim despre bolile incapacitante, așa cum este și boala Parkinson, acceptarea bolii nu înseamnă că trebuie să-ți placă de boala ta. Acceptarea este însă doar primul pas pe lungul drum al vindecării, drum care continuă cu schimbarea medicului curant în lipsa unei comunicări eficiente, cu aplicarea terapiilor alternative și complementare, și desigur schimbarea modului de a gândi. Ce simte însă o persoană care este pusă în fața unei astfel de boli?
”Eu am învățat să trăiesc cu boala, iar asta nu este o luptă, ci o conviețuire. Lupta cu boala apare doar în genericele emisiunilor…Jocul vindecării necesită un efort susținut care se face prin voință și prin convingerea că poți reuși. Poți deveni o victimă a bolii dacă te complaci în această postură și vrei doar să fii mângâiat pe cap. Dacă vei spune în fiecare zi că ești terminat, așa va fi, vei fi terminat. Starea etichetată drept boală nu are legătură cu persoana ta. Cea mai mare crimă pe care o poți face este să te resemnezi cu boala ta”, susține cardiologul.
Vorbind despre aceste metode de reinventare a gândirii, medicul vorbește în fapt atât despre propria experiență, cât și de rezultatele unor studii extrem de amănunțite în domeniu, iar acestea vorbesc practic de la sine. Dan Mircea Fărcaș are o carieră exemplară, este medic primar cardiolog, șef al Laboratorului de Explorări Funcţionale Neinvazive din Spitalul Clinic Județean de Mureş din Târgu Mureş, lector titular de curs la disciplina de semiologie medicală și nutriția în bolile cardiovasculare de la Universitatea de Medicină și Farmacie din Târgu-Mureș și, nu în ultimul rând, se mândrește cu o familie frumoasă. Mai mult, în condițiile în care România este plină de posesori de certificate de handicap iluzorii și de pensionari de boală numai buni de pus la sapă, Dan Mircea Fărcaș muncește câte 12 ore pe zi, refuzând până și să-și scoată acel certificat de handicap la care ar avea dreptul. Nu este totul roz, desigur, dar cine se așteaptă la asta?
”Am multe momente grele pe parcursul zilei. Am fluctuații motorii, momente când nu pot merge cu fața… În această situație, ar trebui să disper, dar am înțeles că degeaba mă înverșunez împotriva bolii că îmi agravez starea generală. Așa că iau lucrurile așa cum sunt, și în acele momente grele îmi amintesc de dictonul biblic. Dumnezeu le dă doar celor care pot duce, și dacă mi se arată, înseamnă că pot duce și trebuie să duc. Cu toată lipsa de modestie, menirea mea este să arăt oamenilor că se poate trăi cu o boală invalidantă. Deși nu doresc să fiu un model, doresc prin ceea ce fac în fiecare zi să-i ajut pe oameni să înțeleagă că pot să-și ducă existența exact așa cum i-a lăsat Dumnezeu. Cei care sunt puși în fața unei boli cu potențial invalidant trebuie să lupte și să caute în permanență. Asta este esența, numai tu îți poți găsi calea, asta este filozofia care mă duce mai departe. Metoda mea dă o coloratură umană actului medical, care este unul bilateral. Pacientul vine la doctor ca să primească o soluție, ori dacă el nu conștientizează că tu îi dai alternative degeaba până nu înțelege că el trebuie să se schimbe? Aud: am fost la farmacie, am luat medicamentele și tot mare e tensiunea. Dar gândirea ți-ai schimbat-o, stilul de viață ți l-ai schimbat? Eu îi ofer niște gânduri, niște idei pe care să le ia și să le rumege, cum se spune în popor. Noi nu tratăm boli, tratăm oameni”, declară Dan Fărcaș.
Pentru ca această viziune să ajungă la urechile tuturor, visul medicului este să înființeze un Centru Naţional de Educaţie pentru pacienţii cu boli cronice, care ar fi unicat în România. Au apărut chiar primele speranțe că acesta va fi realizat cu ajutorul autorităților, fără de care un proiect de astfel de magnitudine este imposibil de conceput.
”Acum au început să apară germenii unei colaborări cu autoritățile locale. Cu toată susținerea pacienților, un om de unul singur, fără autorități nu poate crea un proiect de asemenea anvergură. Este proiectul cel mai drag sufletului meu, pentru care sunt dispus să sacrific orice ca să găsesc calea pentru a-l pune pe picioare. În condițiile în care civilizația contemporană se confruntă cu din ce în ce mai multe boli degenerative, un astfel de Centru ar fi extrem de benefic”, opinează medicul mureșean.
Principiile terapiei prin acceptare fac subiectul volumului ”Virtuți adormite”, o mare parte a fondurilor obținute fiind destinate înființării Centrului amintit. Pentru că Dan Fărcaș Omul a ales să trăiască, iar medicul Dan Fărcaș se simte dator să ajute și pe alții să-și accepte bolile ca niște adevărați învingători.