„Orice proces educațional presupune efort, uneori unul foarte mare, dar răsplata este pe măsură. Îi încurajez pe toți tinerii să învețe și să facă acest efort”, precizează Conf. Dr. Valentin Cernea, prorector al Universității de Medicină și Farmacie (UMF) „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca. Unitate de învățământ superior de prestigiu, UMF Cluj-Napoca are un efectiv de aproape 7000 de studenți, dintre care, aproape 2500 sunt studenți străini care provin din 60 de țări. Potrivit Conf. Dr. Valentin Cernea, calitatea medicului, la sfârșitul celor șase ani de studiu și a rezidențiatului, trebuie să fie una care să servească, în primul rând, comunitatea! Într-un interviu pentru Ziar Medical, prorectorul UMF Cluj-Napoca a făcut o scurtă trecere în revistă a principalelor proiecte și realizări recente ale Universității, dezvăluind orientările din ultimii ani ale studenților în privința liniilor de studiu și oferă detalii despre corelarea sistemului educațional cu piața muncii, respectiv despre exodul tinerilor în străinătate. Cât despre așa numitul fenomen al „fabricilor de diplome”, prorectorul reiterează ideea că scopul real al universităților este acela de a fi în serviciul societății.
Reporter: Care este efectivul actual de studenți al UMF Cluj și câți studenți străini au ales să urmeze cursurile acestei universități?
Conf. Dr. Valentin Cernea, prorector: În acest an universitar sunt înmatriculați, la nivel de licență, 6831 de studenți, dintre care 2513 sunt studenți străini care provin din 60 de țări. Pe lângă învățământul de licență în limba română, universitatea oferă posibilitatea studierii în două limbi străine, engleza și franceza. Și aici, cei mai mulți dintre studenți, sunt, în prezent, din Comunitatea Europeană, mai cu seamă la franceză, unde cred că avem deja în jur de 70% chiar din Franța. Și la linia engleză cei mai mulți provin din Comunitatea Europeană.
Dacă luăm proveniența lor globală, avem studenți străini din 60 de țări. Universitatea noastră este pe locul I ca și comunitate de studenți străini, iar în ceea ce privește linia franceză, suntem cea mai mare comunitate francofonă din Sud-Estul Europei, lucru care pe noi ne încântă! Valorizăm prezența acestor studenți străini pentru că ei contribuie la un mediu mai concurențial, foarte mulți dintre ei sunt de foarte bună calitate, astfel încât consider că este un beneficiu pentru universitate.
Rep.: Care a fost concurența în acest an sau, să spunem, entuziasmul tinerilor de a studia la „Universitatea de Medicină și Farmacie” din Cluj-Napoca?
V.C.: De-a lungul ultimilor ani ne menținem constant ca și concurență; la ciclul de licență, la Medicină, linia română au fost 3,20 pe un loc. Nu pare o concurență foarte mare, dar la felul strict și extrem de profesional în care desfășurăm admiterea, cred că, de fapt, selecționăm tineri de foarte bună calitate care își doresc să facă această profesie.
La Programele de studiu de scurta durata 180 de credite, cred că am avut cea mai mare concurență la Imagistică și Radiologie; este cumva de înțeles fiindcă vorbim despre o specialitate care este în plină dezvoltare în România, atât în sistemul public, cât și în privat. În ultimul an s-a dezvoltat foarte mult această specialitate și sigur că tinerii se orientează și în funcție de ofertele muncii.
Rep.: În ultimii 10 – 15 ani, ce orientări au mai avut tinerii? Unde a fost concurența cea mai mare?
V.C.: Cred că au fost constanți. Cred că la Medicină concurența a fost între 3,5 – 4 pe un loc și în ultimii doi ani la Imagistică s-a înregistrat această creștere a concurenței având în vedere faptul că noi nu dorim să creștem numărul de locuri. Acea linie de studiu are 30 de locuri la buget, anual, și nu dorim să o creștem fiindcă asta ar presupune o scădere a calității procesului educațional pe care nu dorim să ne-o asumăm sub nicio formă. Poate, în viitor, dacă infrastructurile se vor extinde, iar Universitatea va crește, aceasta fiind și tendința, vom mări numărul de locuri. Însă, până acum noi nu am favorizat politica creșterii numărului de locuri pentru că știm bine că la actuala bază materială și nu numai, ca și mărime a corpului academic, raportul acesta este în favoarea calității. Așadar, nu credem că este o politică justă a crește nejustificat numărul de locuri în detrimentul calității și nu avem în vedere să modificăm, pentru moment, aceste politici.
Rep.: Cum priviți fenomenul așa numitelor „fabrici de diplome”?
V.C.: La medicină lucrurile sunt puțin altfel. Pot să accept că, să spunem, calitatea procesului educațional diferă; e o problemă de tradiție, ca și în alte domenii, dar poate mai mult decât în alte domenii… În domeniul medical o tradiție nu o construiești de la o zi la alta. Nu știu dacă m-aș referi la „fabrici de diplome”, întrucât toate universitățile publice sunt acreditate de ARACIS, dar știu, și trebuie să o spunem, că sunt facultăți de medicină a căror calitate ar fi de dorit să crească. Noi ne-am gândit foarte mult la aceste lucruri și ne menținem sistemul actual, chiar dacă, la un moment dat, pare restrictiv, chiar dacă mulți consideră că admiterea ar fi puțin mai grea. Cred că, în esență, calitatea medicului, la sfârșitul celor șase ani și a rezidențiatului, trebuie să fie una care să servească, în primul rând, comunitatea!
În mod evident, scopul universităților nu este de a da de lucru profesorilor, de a se transforma in niște fabrici de diplome, ci de a fi în serviciul societății care, în esență, întreține universitățile, printr-un proces de formare care să satisfacă exigențele societății.
Rep.: Exodul tinerilor în străinătate reprezintă o „amenințare” pentru Universitate?
V.C.: Acesta este un fenomen bine cunoscut, nu cred însă că este doar o problemă a universității. Este o problemă a întregii societăți, nici doar a mediului medical. Pe de altă parte, noi trebuie să înțelegem că, dacă tot ne dorim o societate deschisă, atunci acesta este un fenomen cu care, mai mult sau mai puțin, trebuie să ne obișnuim. Problema este amploarea lui și nu faptul că există. Faptul că cineva își schimbă viața dorind să lucreze în altă țară nu este, în esență, un lucru condamnabil, și nu cred că trebuie sau aproape că nu poate fi oprit. Personal, provin dintr-un sistem în care această mobilitate nici nu era de presupus. Însă, azi cred că nu ne dorim asta.
Însă, întrebarea e ce face societatea românească, în ansamblul ei – prin asta înțelegând tot – mediul profesional, mediul economic, mediul politic – care trebuie să își dea seama că, da, undeva trebuie acționat pentru a asigura o retenție cât mai mare sau suficient de mare acestor tineri în țară. Aici sunt două categorii de motive, pe de o parte, tinerii doresc să lucreze în medii profesionale performante și cumva este de înțeles, și, pe de altă parte, doresc un nivel de viață care să fie cât se poate de ridicat, încă de la începutul carierei. Acest deziderat este maximal și, în esență, nu poate fi atins niciunde. Evident, un tânăr la debut de carieră nu poate să aibă confortul material a cuiva care are în spate 20 de ani de practică. Și, evident, dezvoltarea economică și socială a României care, evident, progresează, nu este deocamdată la nivelul țărilor avansate din lumea Occidentală, incluzând Statele Unite. Aceste două motive concură la un anumit exod al specialiștilor și acestea sunt locurile în care noi trebuie să intervenim. Fără nicio îndoială, există unități sanitare care, probabil, nu sunt la nivelul de dotare tehnică și profesionalism la fel ca în centrele universitare. Pe de altă parte, există spitale județene foarte rezonabil dotate, unde lucrurile se petrec la un nivel excelent de calitate pentru nivelul lor de competență.
Nu în ultimul rând, decizia de a pleca este una subiectivă. Desigur, este un fenomen, care are, în principal, probabil, cauze economice. În mod evident, societatea românească trebuie să înțeleagă faptul că acești oameni trebuie plătiți corespunzător, în același timp, pretinzându-li-se performanță. Și, ca și în alte domenii, salariile în sistemul sanitar nu sunt ceea ce ar trebui să fie.
Rep.: Cum priviți chestiunea corelării sistemului educațional cu piața muncii și cum ar putea fi aceasta optimizată?
V.C.: În esență, un anumit tip de planificare a forței de muncă trebuie să existe. Asta, evident, trebuie să aparțină organismelor centrale; învățământul superior, universitățile produc absolvenți, dar beneficiarul serviciilor acelor absolvenți nu suntem noi. Acesta este Ministerul Sănătății Publice din România. Acestuia trebuie să îi aparțină, în colaborare cu noi, mediul universitar, planificarea forței de muncă și trebuie să își asume această sarcină, oricât ar fi de neplăcută politic, ea trebuie să existe! Pe de altă parte, e greu de rezolvat ca toți absolvenții și rezidenții să își găsească loc de muncă în Cluj-Napoca, București, Iași, Timișoara și în alte orașe de acest fel. Cred că repartizarea, la nivel național, trebuie făcută în funcție de rezultatele la învățătură ale acestor tineri. Nu cred că studenții vor aprecia neapărat ceea ce tocmai am spus. Desigur, universitatea e deschisă, oferă mijloace de învățare pe parcursul întregii vieți, poți să progresezi în carieră, poți fi un medic foarte bun, dar o notă de 7,30 nu îți poate da aceleași drepturi cu o notă de 9,30.
Rep.: UMF Cluj este recunoscută ca o universitate de prestigiu, aflată în topul unităților superioare de învățământ din România. Numiți câteva dintre principalele proiecte și realizări deosebite ale ultimilor ani!
V.C.: Cred că, printre cele mai mari realizări din ultimii ani se numără cele din domeniul cercetării. Universitățile sunt clasificate, în general, și în funcție de performanța lor didactică, dar și în funcție de performanța științifică, respectiv în măsura în care cercetarea în respectiva universitate este de impact, adică este cunoscută, atât în țară, cât și în plan internațional. De asemenea, cercetarea trebuie să fie aplicată; în cazul nostru, rezultatele ei trebuie să ajungă la patul bolnavului, căci, în esență, pacientul este beneficiarul acelor eforturi.
Pot să spun că noi am făcut foarte mari progrese și în ceea ce privește numărul de publicații din mediul academic al Universității, dar și din punct de vedere al impactului acestora în literatura de specialitate. Avem un nou centru de cercetări medicale, MedFuture, situat pe strada Gheorghe Marinescu din Cluj-Napoca, un centru excelent de cercetare deschis pentru toate nivelele; sunt studenți care își fac acolo lucrarea de licență, alții își fac doctoratele, alții au proiecte de cercetare post doctorale. Dincolo de investiția de multe milioane de euro, de echipamentele existente, este important aportul celor implicați, pentru că trebuie să captezi interesul cercetătorilor să lucreze acolo. Este una dintre marile realizări ale Universității: conturarea unui departament de cercetare de sine stătător, dar care să fie la dispoziția întregului corp academic care are interese în diferite domenii.
Apoi, un progres foarte important este felul în care noi ne desfășurăm examenele. În acest an am trecut la un sistem oarecum uniform de examinare a studenților, indiferent de disciplină, catedră, examenul având o componentă scrisă și una orală. A fost foarte bine standardizat, procedura este uniformă la toate disciplinele din Universitate, lucru care contribuie la obiectivitate, care este întotdeauna crescută. Noi încercăm să ducem toate aceste lucruri către un numitor comun, ceea ce conferă studenților un grad sporit de încredere, o altă realizare excelentă. În definitiv, activitatea noastră de zi cu zi susține un învățământ performant. Dacă luăm în considerare cum este apreciată calitatea învățământului în ciclul de licență, adică a studenților care termină, respectiv, după numărul celor care reușesc la concursul național de rezidențiat, întotdeauna ne-am situat pe locul I sau II, cel mai adesea I în sistemul național de rezidențiat. Asta înseamnă că produsul universității în ciclul de licență este performant deoarece confruntarea are loc cu toți studenții din România.
De asemenea, la nivelul liniilor de învățământ în limba franceză și engleză, studenții noștri sunt excelenți și rapid integrați de piața forței de muncă a țărilor în care merg, ulterior, să practice medicina. Universitatea este acreditată, pe linia franceză, de o sumă de organisme ale francofoniei. Cred că suntem pe o poziție de vârf în mediul universitar românesc și cred că tendința se va menține.
Sigur, medicina este un studiu dificil, iar efortul de a intra la facultate este considerabil, însă efortul de a absolvi această facultate nu este unul deloc ușor! Evident, fiecare meserie este importantă în societate, dar cred că medicina are, totuși, ceva special pentru că nu numai cunoștințele clinice te fac să fii un medic bun, ci o sumă de valori etice și morale pe care fiecare dintre noi ni le-am însușit de la mentorii noștri și aceasta este și dificultatea procesului de instruire în medicină. În general, medicii buni au avut mentori excelenți.
Și orice proces educațional presupune efort, uneori foarte mare și nu este întotdeauna plăcut, dar răsplata este pe măsura efortului. Îi încurajez pe toți tinerii să învețe și să facă acest efort! Nu cred că toți absolvenții facultății pot să ajungă profesori universitari sau să ocupe funcții administrative; nu sunt suficiente posturi de rectori, directori câți studenți sunt. Dar fiecare student poate să își îndeplinească misiunea pentru care a venit, de fapt, la această facultate, aceea de a fi în serviciul pacienților! În esență, dincolo de orice funcții și titluri academice, pentru mine, cea mai mare onoare a fost să fiu în serviciul bolnavilor!