Ce este astmul bronșic? Astmul bronșic este o boală ce se caracterizează prin inflamația cronică a căilor respiratorii și este manifestată prin obstrucționarea reversibilă, totală sau parțială, foarte variată ca durată și intensitate, a căilor aeriene ce alcătuiesc arborele bronșic și prin creșterea secreției de mucus la nivel pulmonar.
Cu alte cuvinte, în urma unor reacții specifice sau din diverse cauze, apare îngustarea drastică și temporară a „tuburilor” care au rolul de a transporta aerul în plămâni, îngreunând în acest fel procesul de respirație. În momentul în care căile respiratorii sunt închise, aerul prezent în plămâni nu mai poate fi expirat și bolnavul simte că se sufocă.
Cât de răspândit este astmul bronsic?
La nivel mondial există aproximativ 300 de milioane de cazuri de astm clinic manifestat, afectând 1-18% din populație în funcție de regiune și ducând la peste 250.000 de decese anuale în întreaga lume. În general, există o distribuție diferită pe sexe, cu o frecvență mai mare la sexul masculin până la vârsta de 10 ani (raport de 3/1) după care aceasta diferență dispare. În România, procentul cazurilor de astm este de 1,5% raportat la populația țării, cu 14,7 decese la 100.000 de astmatici.
Care sunt principalii factori în dezvoltarea astmului?
- factori iritanți (praful de stradă, fumul, gaze toxice, aer rece);
- factori alergici (praful de casă, parfum, polen, par, lână, pene, insecte și acarieni, anumite medicamente, detergenți și cosmetice)
- factori psihici (traume psihice, stres psihic)
- factori infecțioși (infecții virale sau bacteriene)
- efort fizic
- factorul genetic
În funcție de factorii care determină etiologia astmului bronșic, acesta poate fi clasificat astfel:
- astm extrinsec (alergic sau neinfecțios)
- astm intrinsec (nealergic sau infecțios)
- astm mix (alergic și infecțios)
- astm cu etiologie neprecizată
- astm la efort
- astm la aspirină
Când ne gândim la astmul bronșic?
În general, astmul bronșic este diagnosticat la persoanele care prezintă crize respiratorii episodice în care respirația devine dificilă, imposibilitatea eliminării aerului din plămâni și o senzație puternică de constricție, de „strângere” la nivelul pieptului.
De asemenea, se poate asocia foarte frecvent un simptom care poartă denumirea de „wheezing” și se manifestă ca o „respirație șuierătoare”, adică în momentul când bolnavul „dă aerul afară”, expirul este însoțit de un sunet caracteristic.
Wheezing-ul este foarte specific pentru astm și pentru alte boli pulmonare obstructive, însă acesta poate în anumite cazuri să fie absent, astmul manifestându-se doar printr-o tuse seacă, chinuitoare și de lungă durată și care nu dă semne de ameliorare.
Cum se confirmă diagnosticul in astmul bronsic?
În timp ce astmul este o boală destul de răspândită și cunoscută, nu există o definiție universal acceptată care să descrie această boală. Global Initiative for Asthma definește astmul ca fiind o afecțiune inflamatorie cronică a căilor respiratorii, unde mai multe celule și elemente celulare joacă un rol.
Inflamația cronică este asociată cu o hipersensibilitate a căilor respiratorii, care duce la episoade recurente de wheezing, dificultăți de respirație, senzație de apăsare în piept și tuse, mai ales noaptea sau dimineața devreme. Aceste episoade sunt asociate de regulă cu obstrucția răspândită, dar variabilă, a fluxului de aer în plămâni, care adeseori e reversibilă în mod spontan sau în urma tratamentului”.
Însă, în prezent nu exista niciun test cu diagnostic exact bazat pe aceste simptome, acesta putând fi doar „suspectat” în cazul dificultăților de respirație, agravarea acestora ca urmare a efortului fizic, infecțiilor, factorilor alergici sau a poluării și celorlalte semne posibile.
De regulă, medicii consideră testul de spirometrie cel mai acurat mod de a confirma prezența acestei afecțiuni, în cazul copiilor mai mici de 6 ani diagnosticul poate fi dificil de stabilit deoarece sunt prea tineri pentru acest test.
În ce constă testul de spirometrie?
Spirometria este un test simplu, de scurtă durată și nedureros al capacității respiratorii care se bazează pe măsurarea cantității de aer pe care bolnavul o inspiră și o expiră într-o unitate de timp. Acest test se face cu ajutorul unui dispozitiv numit spirometru, în care bolnavul este pus să respire normal și forțat pentru a măsura ventilația. Rezultatul dat de acest dispozitiv se numește spirograma.
Spirometria în perioadele de normalitate a astmului poate să aibă valori normale sau poate să fie doar ușor modificată. Din această cauză, pentru a confirma diagnosticul, se recurge la spirometria cu test bronhodilatator.
Se efectuează inițial o spirometrie și se observă valorile, după care medicul administrează 3-4 pufuri de spray bronhodilatator (ex. Ventolin), iar după 15-20 de minute de așteptare se face o a doua spirometrie și se compară valorile.
Dacă se constată că valorile sunt mult îmbunătățite față de spirometria anterioară și asociind simptomele tipice afecțiunii, medicul poate pune diagnosticul de astm bronșic.
Ce este astmul bronșic: Autor: Fer Laura Antonia