Responsabilitatea pentru contracepție a fost, în general, pe umerii femeilor încă de la dezvoltarea pilulelor anticoncepționale în anii 1950, iar vasectomia a fost singura opțiune realistă pentru bărbați, pe lângă metodele fizice precum prezervativele. Crearea unei pilule contraceptive echivalente pentru bărbați s-a dovedit a fi dificilă, din cauza problemelor legate de reversibilitate și siguranță. Cererea publicului pentru o alternativă masculină este ridicată, iar sondajele indică faptul că majoritatea bărbaților ar prefera să aibă un control mai mare asupra contracepției.
Context
Ciclul reproductiv feminin depinde de nivelurile hormonale care pot fi manipulate pentru a stagna într-o anumită fază, dar o pilulă contraceptivă masculină ar trebui să oprească producția de spermatozoizi, să împiedice eliminarea acestora din corp, să îi incapaciteze astfel încât să nu poată fertiliza un ovul sau să facă fertilizarea imposibilă prin alte mecanisme non-hormonale.
În ultimele decenii, au fost realizate mai multe încercări pionierate pentru a atinge aceste obiective, deși majoritatea au implicat injecții regulate, mai degrabă decât administrarea sub formă de pilulă, ceea ce este inconvenient pentru utilizarea pe termen lung și pe scară largă. În continuare, vom explora câteva dintre cele mai proeminente și promițătoare exemple de contraceptive masculine aflate în investigare și vom discuta perspectivele pentru dezvoltarea unei pilule contraceptive pentru bărbați.
Metode hormonale de contracepție masculină
Producția de spermatozoizi și testosteron are loc în testicule prin intermediul celulelor Sertoli și Leydig, ambele fiind stimulate de diverse hormoni proveniți din hipotalamus și glandele pituitare. Testosteronul circulant la nivel ridicat inhibă producția de hormon eliberator de gonadotropină și gonadotropine din hipotalamus și glanda pituitară, formând un ciclu de feedback negativ care menține nivelurile hormonale și producția de spermatozoizi relativ constante. Administrarea de inhibitori ai receptorilor de androgeni care blochează producția de hormoni în hipotalamus și glanda pituitară poate, prin urmare, să suprime sinteza de spermatozoizi și testosteron în testicule, acționând astfel ca un contraceptiv.
Cu toate acestea, testosteronul este implicat în diverse funcții corporale, iar persoanele cu niveluri scăzute de testosteron suferă de pierderea masei musculare, libidou scăzut și depresie frecventă. Co-administrarea unor medicamente sintetice precum progestinul poate susține acțiunile periferice ale testosteronului, atenuând astfel efectele secundare negative ale inhibitorilor androgenici exogeni.
Studiile de eficacitate utilizând administrarea combinată de inhibitori de androgeni și progestin au fost realizate sub forma unei injecții lunare, a unui implant subdermic și a unui gel transdermic combinat cu pilulă, demonstrând o eficacitate bună în reducerea nivelului de spermatozoizi la mai puțin de 1 milion pe mililitru în majoritatea participanților.
Metode non-hormonale de contracepție masculină
Mai multe metode non-hormonale de contracepție masculină sunt, de asemenea, în explorare, vizând inhibarea producției de spermatozoizi prin celulele Sertoli sau Leydig, dezactivarea directă a spermatozoizilor, blocarea canalelor deferente sau alte căi similare.
Una dintre aceste metode presupune injectarea unui polimer în fiecare canal deferent, care blochează fizic trecerea spermatozoizilor și induce, de asemenea, o reducere locală a pH-ului, perturbând polaritatea capului spermatozoizilor. Procedura poate fi inversată prin injectarea de bicarbonat de sodiu pentru a dizolva dopul, restabilind funcția normală a spermatozoizilor. Această procedură a fost explorată în India în ultimele decenii și s-a dovedit eficientă în a oferi sterilitate temporară pentru o perioadă de până la un an, deși eficacitatea și siguranța pe termen lung nu au fost încă stabilite.
O altă metodă potențială de contracepție masculină implică atașarea de molecule la suprafața exterioară a spermatozoizilor, reducând viabilitatea acestora. EPPIN este o proteină specifică de suprafață a spermatozoizilor implicată în legarea cu proteina plasmatică seminală. Astfel, anticorpii anti-EPPIN care blochează acest site limitează motilitatea și progresia spermatozoizilor.
Concluzii
Interesul pentru dezvoltarea unei metode de contracepție masculină care să fie sigură, fiabilă și convenabilă a crescut în ultimii ani, iar câteva studii clinice promițătoare sunt în desfășurare, explorând diverse mecanisme hormonale și non-hormonale.
Este esențial să existe o varietate de opțiuni în ceea ce privește mecanismul de acțiune al medicamentului și ruta de administrare pentru a promova adoptarea pe scară largă, evitând greșelile făcute în ultimele decenii în promovarea medicației contraceptive pentru femei fără o abordare personalizată a medicinei.
Sursa orginala a articolului in lb engleza – aici
Thirumalai, A., & Page, S. T. (2019). Recent Developments in Male Contraception. Drugs, 79(1), 11–20. https://doi.org/10.1007/s40265-018-1038-8
Long, J. E., Lee, M. S. & Blithe, D. L. (2019). Male Contraceptive Development: Update on Novel Hormonal and Nonhormonal Methods. Clinical Chemistry, 65(1).
Yuen, F., Nguyen, B. T., Swerdloff, R. S., & Wang, C. (2020). Continuing the search for a hormonal male contraceptive. Best Practice & Research Clinical Obstetrics & Gynaecology, 66, 83–94. https://doi.org/10.1016/j.bpobgyn.2020.02.003S