Demența afectează milioane de familii din întreaga lume, aducând cu sine o serie de provocări și incertitudini. Deși știința medicală a făcut progrese semnificative în înțelegerea și gestionarea demenței, numeroase mituri despre demență și concepții greșite persistă. Pentru familiile care se confruntă cu declinul cognitiv, este esențial să se separe faptele de ficțiune pentru a oferi cea mai bună îngrijire și sprijin pentru cei dragi. Iată câteva mituri comune despre demență, demontate.
Mitul 1: Demența este o parte normală a îmbătrânirii.
Realitate: Deși este adevărat că demența este mai frecventă la adulții în vârstă, nu este o parte inevitabilă a îmbătrânirii. Demența este rezultatul unor boli care afectează creierul, cum ar fi boala Alzheimer, demența vasculară, demența cu corpi Lewy și altele. Îmbătrânirea poate aduce unele pierderi de memorie și o funcție cognitivă mai lentă, dar demența implică deficiențe mai severe care interferează cu viața de zi cu zi.
Mitul 2: Numai persoanele în vârstă dezvoltă demență.
Realitate: Deși demența afectează în principal adulții în vârstă, aceasta poate apărea și la persoane mai tinere. Demența cu debut precoce poate începe la oameni de 30, 40 sau 50 de ani. Recunoașterea simptomelor timpurii și solicitarea de sfaturi medicale prompt este crucială, indiferent de vârstă.
Mitul 3: Pierderea memoriei înseamnă că ai demență.
Realitate: Pierderea memoriei este un simptom semnificativ al demenței, dar nu toată pierderea memoriei indică această afecțiune. Stresul, depresia, deficiențele de vitamine și alte condiții medicale pot provoca, de asemenea, probleme de memorie. Este esențial să consulți un profesionist din domeniul sănătății pentru a determina cauza de bază a problemelor de memorie.
Mitul 4: Demența și boala Alzheimer sunt aceleași.
Realitate: Boala Alzheimer este cea mai comună cauză a demenței, dar nu este singura. Demența este un termen umbrelă pentru o gamă de simptome care afectează funcția cognitivă, inclusiv pierderea memoriei, confuzia și schimbările de comportament. Alte forme de demență includ demența vasculară, demența frontotemporală și demența cu corpi Lewy.
Mitul 5: Nu există nimic ce poți face pentru a preveni demența.
Realitate: Este adevărat că nu avem o modalitate garantată de a preveni demența. Cu toate acestea, anumite alegeri de stil de viață pot reduce riscul. Exercițiile fizice regulate, o dietă sănătoasă, stimularea mentală, implicarea socială și gestionarea sănătății cardiovasculare pot contribui la o sănătate mai bună a creierului și la reducerea riscului de demență.
Mitul 6: Persoanele cu demență nu pot înțelege ce se întâmplă în jurul lor.
Realitate: Multe persoane cu demență pot înțelege mediul înconjurător și comunica, mai ales în stadiile incipiente. Este esențial să tratăm persoanele cu demență cu respect și să le implicăm în conversații și decizii despre îngrijirea lor. Simplificarea comunicării și oferirea unui mediu de sprijin pot ajuta să se simtă apreciate și înțelese.
Mitul 7: Demența afectează doar memoria.
Realitate: Demența afectează mult mai mult decât doar memoria. Poate afecta abilitățile de limbaj, capacitățile de rezolvare a problemelor, judecata și comportamentul. Persoanele pot experimenta schimbări de dispoziție, depresie, anxietate și dificultăți în realizarea sarcinilor cotidiene. Înțelegerea întregului impact al demenței poate ajuta familiile să ofere o îngrijire mai cuprinzătoare.
Mitul 8: Odată diagnosticat cu demență, nu mai există speranță.
Realitate: Deși în prezent nu există un tratament pentru demență, diagnosticul și intervenția timpurie pot îmbunătăți semnificativ calitatea vieții pentru persoanele afectate și familiile lor. Medicamentele, terapiile și serviciile de sprijin pot ajuta la gestionarea simptomelor și pot permite persoanei cu demență să continue să locuiască acasă cât mai mult timp posibil.
Mitul 9: Nu ai nevoie de un diagnostic.
Realitate: Multe persoane presupun că, odată ce își dau seama că cineva din viața lor experimentează un declin cognitiv, nu mai au nevoie de un diagnostic al tipului de demență pe care îl au. Dar nimic nu ar putea fi mai departe de adevăr. Există multe tipuri diferite de demență, iar acestea pot fi tratate diferit. În plus, un diagnostic poate ajuta la planificarea viitoare. Și, în cazul în care persoana are nevoie de anumite beneficii sau alege să participe la studii clinice, un diagnostic specific ar fi necesar.
Înțelegerea realităților demenței este necesară pentru familiile care navighează pe acest drum provocator. Prin demontarea acestor mituri comune, putem oferi un sprijin mai bun celor dragi și putem crea o comunitate mai compasivă și informată. Dacă tu sau cineva pe care îl cunoști se confruntă cu un declin cognitiv, contactează profesioniști din domeniul sănătății pentru informații precise și sprijin.
Acest articol nu este destinat să înlocuiască sfaturile furnizate de medicul tău.
Sursa: IlluminAge