Dr. Aliona Chiroșca a obținut recent titlul de medic specialist în medicină sportivă și a fost de acord să ne ofere un interviu în cadrul căruia ne-a explicat ce presupune această specialitate.
A abordat subiectul experienței sale ca medic rezident, punând accent pe variabilele care contribuie la reușita unui sportiv, pe importanța unei colabărări strânse între acesta și medicii specialiști, precum și pe rolul unei bune prevenții.
Puteți împărtăși cu noi povestea dvs. despre drumul spre medicina sportivă? Cum ați ales această specialitate medicală?
Întotdeauna am fost pasionată de sport. De mică, am făcut înot de performanță și dans sportiv. La facultate, am luat locul I la Cupa Universității între fete și băieți la înot. Având în familie medici cu specializări chirurgicale (care la fel făceau sport în paralel cu activitatea profesională), inițial, am optat și eu să le urmez exemplul, dar ulterior, m-am gândit că ar fi mai bine să pun accent mai mult pe prevenția bolilor decât pe tratarea lor.
Cum a fost experiența dvs. ca medic rezident în medicină sportivă? Care au fost cele mai semnificative momente sau învățăminte din această perioadă?
În primul rând, am fost impresionată de bunăvoința și căldura cu care am fost primită la Institutul de Medicină Sportivă: este un colectiv foarte prietenos, sub coordonarea doamnei Profesor Anca Ionescu, datorită căreia această specializare mai există în România.
Dumneaei este un model pentru rezidenți și ne-a ajutat foarte mult atât în formare, cât și în găsirea drumului nostru după terminarea rezidențiatului.
Momentele mai semnificative sunt practica la Loturile Olimpice și participarea în pregătirea sportivilor pentru Olimpiada din Tokyo 2020, unde am făcut parte din echipa de cercetare, în cadrul căreia am învățat partea de electromiografie și encefalografie, pe care le-am utilizat pentru a cuantifica eficacitatea antrenamentelor.
Puteți descrie procesul de pregătire și examinare, pentru a deveni medic specialist? Ce a însemnat acest examen pentru dvs.?
Dr. Aliona Chiroșca: Examenul de specialitate a fost o mare provocare și un imbold de a învăța multe și a face ordine în toate informațiile asimilate în timpul rezidențiatului.
Perioada de pregătire a fost obositoare, dar foarte interesantă. Ca medic, înveți toată viața, deja m-am obișnuit cu acest mod de existență și primesc satisfacție de la proces.
Care credeți că sunt cele mai mari provocări în medicina sportivă astăzi și cum le-ați abordat în cariera dvs. de până acum?
Medicina sportivă aduce, în același timp, provocări și oportunități. Provocările sunt reprezentate de atenția, meticulozitatea și obsesia față de cele mai mici detalii, fiindcă anume ele fac diferența, când vorbim despre concurență acerbă și victoria mult dorită.
Analiza elementelor implicate în practicarea sportului și îmbunătățirea fiecărui element cu 1% duce la un rezultat cumulativ, care permite o evoluție semnificativă.
În 2003, datorită schimbărilor făcute de directorul sportiv al echipei de cicliști ai Marii Britanii, Dave Brailsford, în câțiva ani, britanicii au câștigat 60% din medaliile de aur la Olimpiada din Beijing, după aproape un secol de mediocritate, depășind 9 recorduri olimpice și 7 recorduri mondiale.
Brailsford împreună cu antrenorii săi au făcut mici ajustări: tratarea cauciucurilor cu alcool pentru aderență mai bună, schimbarea colanților cu alții care au încălzire electrică (pentru a păstra mușchii încălziți în timpul cursei).
La fel ei au reproiectat șaua bicicletelor și au făcut-o mai ergonomică.
Dr. Aliona Chiroșca: Performanța sportivului depinde de multe variabile, începând cu gelul de masaj și terminând cu perna și salteaua adecvată pentru un somn odihnitor. Aceste mici modificări și detalii neglijate aduc rezultate remarcabile.
Eu cred că Dumnezeu se ascunde în lucruri mici și sunt convinsă că obiceiurile și schimbările aparent nesemnificative, neglijate în rutina zilnică, fiind cumulate, produc efecte majore.
Cum abordați cazurile de suprasolicitare în medicina sportivă și care sunt principalele strategii de tratament, pe care le utilizați?
Suprasolicitarea apare atunci când raportul dintre antrenament și refacere este depășit, ceea ce echivalează cu rezultatul depleției substraturilor energetice și al acumulării toxinelor. Cauzele favorizante – greșelile de antrenament, programul competițional încărcat, refacerea deficitară, alimentația necorespunzătoare, stresul psihoemoțional, afecțiunile intercurente.
Tratamentul cel mai eficient constă în cura de cruțate la altitudine mică într-o stațiune subalpină 600-800m, odihna activă, medicația de refacere, aeronizările negative, masajul, sauna, înotul, regimul alimentar hidro-zaharat hiperproteic.
Ce recomandări aveți pentru sportivii care doresc să revină la competiții după o perioadă de inactivitate din cauza unei leziuni?
De multe ori, sportivii pot suferi de supraîncordare, supraantrenament sau traumatisme noi, fiindcă nu au programul de antrenament corect construit.
Dr. Aliona Chiroșca: În primul rând, sportivul trebuie să respecte principiile de antrenament: individualizare, progresie, specificitate, supraîncărcare, reversibilitate.
Individualizarea se referă la nivelul inițial al condiției fizice, factorii genetici, dieta și starea de sănătate a sportivului. Adaptarea la efort se realizează din punct de vedere metabolic și biomecanic în funcție de tipul de efort, de calitatea biometrică: forță, viteză, anduranță, grupe musculare implicate etc. Cu toate că orice performanță se bazează pe supraîncărcarea antrenamentelor, este important ca aceasta să fie făcută progresiv, treptat, după ce organismul s-a adaptat la nivelul precedent.
De asemenea, e important să cunoaștem că ieșirea din forma sportivă se produce foarte ușor, pe când obținerea formei sportive este un proces dificil. Atrofia musculară posttraumatică se câștigă în proporție de 1:3; cu alte cuvinte, o săptămână de pauză echivalează cu 3 săptămâni de antrenament.
Dr. Aliona Chiroșca: Sportivii, fiind de regulă ambițioși, uneori sunt gata să-și riște sănătatea, ca să-și recapete forma sportivă și să participe la competiții.
Eu, ca medic sportiv, trebuie să le explic care sunt riscurile și să-i ajut să prevină toate probleme de sănătate, legate de un antrenament sau o strategie greșită.
Cum vă adaptați tratamentele pentru sportivii de diferite vârste, niveluri de performanță sau discipline sportive?
Fiecare sport are particularitățile lui, în mare parte antrenamentul, refacerea și recuperarea depind de componenta aerobă sau anaerobă, de etapa pregătitoare/ competițională, în care se află sportivul. Iar tratamentul patologiilor apărute în urma unor traumatisme este unul individual și depinde de foarte mulți factori.
Ce sfaturi ați oferi sportivilor și persoanelor active, pentru a-și menține sănătatea și a preveni leziunile?
Pentru a menține sănătatea, e important să evităm stresul, fiindcă toate bolile vin de la cap în primul rând, plus o dietă echilibrată și mișcare zilnică. Alegeți un tip de efort care să vă provoace satisfacție, ca să nu vă impuneti pentru a-l face.
Dr. Aliona Chiroșca: Pentru a preveni leziunile, e important să respectați etapele antrenamentului, să începeți cu încălzire; singurii sportivi care nu au traumatisme sunt cei care merg cu o oră înainte de antrenament și fac încălzirea tuturor grupelor musculare.
După antrenament, se recomandă cool down: stretching și refacere activă: exerciții de intensitate redusă 30% timp de 15 minute.
Cum gestionați echilibrul între cariera dvs. în medicina sportivă și viața personală? Aveți strategii pentru a evita epuizarea profesională?
Coincidența circumstanțelor a făcut așa încât majoritatea prietenilor mei sunt medici și, atunci când ne vedem în timpul liber, tot despre pacienți discutăm. Din fericire, specializarea mea nu include gărzile de noapte, de aceea suntem mai puțin expuși la epuizare profesională.
Ce sfaturi aveți pentru medicii aspiranți, care își doresc să urmeze aceeași specialitate medicală?
Le doresc să-și aleagă specializarea în funcție de ce le place mai mult, să nu asculte părerea părinților care visează să aibă un copil cu o specializare mai complexă sau prestigioasă ori colegi medici, care consideră specializarea Medicina Sportivă una inutilă. Urmați-vă visul, faceți asta cât mai profesional și veți obține toți laurii la care aspirați.
În încheiere, cum vă simțiți acum, că ați obținut titlul de medic specialist?
Titlul de medic specialist este unul din visurile împlinite, ceea ce mă face fericită și plină de entuziasm. A fost un drum foarte lung până aici, dar simt că e doar începutul.
Citește acum și Interviu dr. Șcarăbnîi Tatiana: „A fi un medic bun este greu, dar foarte frumos”
Dacă ți-a plăcut interviul cu dr. Aliona Chiroșca, descoperă AICI mai multe articole!
Vizitează-ne și pagina oficială de Facebook sau contul de Youtube!i