Dr. Vlad Grozescu este medic rezident pe specialitatea psihiatrie, în cadrul Spitalului Clinic de Psihiatrie Prof. Dr. Alexandru Obregia, București.
Acesta ne-a acordat un interviu în care a discutat cu multă autenticitate despre sănătatea mintală, despre destigmatizarea consultului la psihiatru și efectele de lungă durată de care se bucură cei care aleg să vadă un specialist.
Dr. Vlad Grozescu ne-a vorbit cu multă însuflețire și cu o pasiune evidentă pentru meseria sa, despre provocările, fricile și suferința umană care aflate la o anumită intensitate, pot deveni dificil de gestionat fără un sprijin corespunzător. Acesta susține faptul că acceptarea vulnerabilității înseamnă mai multă putere. De aceea, ne îndeamnă să fim deschiși spre a căuta ajutorul potrivit, oferindu-ne spre finalul interviului și câteva sfaturi prețioase pentru a ne păstra starea de bine.
Pentru început, ce anume v-a determinat să alegeți specializarea în psihiatrie din toate opțiunile medicale disponibile? Există o poveste personală sau o experiență care v-a influențat în alegerea acestei specializări?
Mă consider un curios neobosit. Am o afinitate aparte pentru înțelegerea și simplificarea fenomenelor complexe, abstracte și „atacabile din unghiuri diferite”. În esență, chiar asta e și activitatea mea de zi cu zi. Mințile oamenilor sunt fine mozaicuri de amintiri, emoții, gânduri, percepții și în final comportamente. Uneori ele se prezintă tare încâlcite iar descâlcirea lor vine cu un sentiment de bucurie și împlinire.
Mi-am petrecut o mare parte din adolescență căutând răspunsuri la întrebări ce priveau omul și locul lui în Univers. Așadar, pentru a-mi potoli setea de a înțelege, am ales medicina, care înglobează toate ramurile științelor naturale și care surprinde omul în cele mai pure și vulnerabile ipostaze ale existenței lui. În perioada studenției am devenit sedus de disciplinele care descriu procesul, funcția și mai puțin morfologia, adică forma. Astfel mi-am format o gândire de profunzime, de „detectiv, atât de indispensabilă în profesie.
Referitor la o experiență anume, nu regăsesc nimic specific. Știu doar că din multele mele ieșiri din zona de confort, am fost expus, nu de puține ori, unor stări de anxietate și angoasă mai mult decât deranjante, uneori chiar de intensitate clinică. În final, am învățat să mă transform într-un anxios educat și să înțeleg că suferința este principalul catalizator al spiritului uman și, dacă este îmblânzită și acceptată, poate să devină cel mai de nădejde aliat.
Ce anume vă atrage cel mai mult în tratarea pacienților cu afecțiuni psihiatrice și cum arată o zi din activitatea dumneavoastră?
Pentru a putea răspunde clarificator la cele 2 întrebări consider că este nevoie să delimităm universul vast al psihiatriei în 2 părți: o lume a pacienților psihotici (în termeni laici „nebuni”), care au pierdut contactul cu realitatea lumii înconjurătoare și a căror îngrijire necesită o supraveghere mai atentă și constantă, și o lume a pacienților non-psihotici care paradoxal pledează pentru marea majoritate a cazurilor.
Prima categorie face referire la psihiatria de urgență, de spital în care se abordează pacienți cu episoade psihotice acute, cu tentativă activă de suicid, cu tulburări afective bipolare în plină criză de manie, cu schizofrenie decompensată sau cu depresie extrem de invalidantă care la propriu paralizează gândirea și comportamentul celui afectat. La polul nu total opus avem psihiatria în care pacienții nu manifestă obiectul unei intervenții de urgență. În general aceștia sunt în contact bun cu realitatea și pot urma un tratament care nu necesită prezența în spital.
Dr. Vlad Grozescu: Ei reprezintă majoritatea cazurilor iar câteva exemple ar fi tulburările de anxietate, episoadele depresive moderate, tulburările psihosomatice și cam orice acuză a cărei posibile cauze se află în dimensiunea psihicului.
Satisfacția profesională apare atunci când sunt capabil să jonglez cu ușurință între aceste 2 lumi uneori atât de diferite, și totuși rezultatele terapeutice pozitive să apară. Sentimentul de reușită se simte la fel și în cazul unui pacient cu tulburare afectivă bipolară care redevine calm, stabil emoțional de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat, și se păstrează același și în cazul unei paciente cu tulburare de anxietate generalizată aflată într-o continuă stare de suferință, frică și tensiune interioară, care înflorește și învață să se bucure iar de tot ce este în jurul ei.
O zi din viața unui medic psihiatru care lucrează în spital nu e foarte diferită de cea a unuia care se pregătește într-o altă specialitate. Programul începe de dimineață cu „vizita” pacienților. Se comunică eventualele evenimente care s-au întâmplat pe parcursul nopții apoi se consultă pacienții din saloane. Uneori această abordare nu respectă pe deplin intimitatea celor evaluați și în consecință, poate afecta calitatea interviului psihiatric prin omisiunea de către pacient a unor informații decisive pentru evoluție și diagnostic. Dat fiind că psihiatria reclamă un spațiu sigur destinat autodezvăluirii, acest mod de lucru clasic nu pare să fie tocmai cel mai potrivit.
Dr. Vlad Grozescu: Încurajez consulturile mai nonconformiste, nu la ‘ capul bolnavului’, ci în cabinete, chiar în timpul unei plimbări dacă starea bolnavului permite asta, oriunde se poate crea un cadru confidențial și blând în care pacientul să simtă că este ascultat.
Ziua continuă mai apoi cu regândirea tratamentelor în funcție de evoluțiile pacienților, cu internarea unor pacienți noi și controlul celor care deja sunt cronici. Printre toate acestea se strecoară și o cantitate impresionantă de muncă birocratică resimțită mai ales de medicul rezident.
Există anumite semne sau simptome la care ar trebui să fim atenți și care ar putea indică necesitatea de a consulta un psihiatru?
Cu toții avem privilegiul să traversăm diferite stări, unele mai plăcute, altele mai puțin suportabile, stări care vin ca răspuns la anumite situații de viață. Rolul acestora este unul adaptativ. Ne ajută să ne regrupăm și să dezvoltăm noi strategii de a face față cu succes provocărilor cu care ne confruntăm. Cu alte cuvinte, emoții precum tristețea, frica, furia, vinovăția, disprețul, fericirea, iubirea sau mândria au ca funcție semnalizarea necesității împlinirii unor nevoi, fie ele fiziologice, emoționale sau intelectuale.
Este în regulă să le simțim și să ne lăsăm mobilizați de acestea. Uneori însă aceste emoții au o intensitate și o durată atât de mare încât activitatea noastră de zi cu zi devine compromisă, devine o povară, o luptă contraproductivă.
Acela e momentul să ne punem un semn de întrebare, când ceva „ s-a schimbat și nu mai e ca înainte”.
Prima modificare se petrece de cele mai multe ori la nivelul calității somnului. Insomnia fără o cauză detectabilă poate să devină o oglindă a sănătății mintale.
Inabilitatea de a mai simți plăcere este un alt semnal de alarmă. Senzația de frică sau de neliniște constantă privind iminența unei amenințări fără cauze identificabile ar trebui investigată. Gândurile frecvente despre moarte cu sau fără plan necesită o atenție deosebită și consult de specialitate.
Ca o regulă generală, durata sau timpul este cel care conferă în principal caracterul clinic al stării respective. Voi enumera și câteva simptome care trebuie înțelese în context și nu luate izolat. Voi insista pe cele întâlnite în spectrul depresiei și al anxietății:
Lipsa sau diminuarea plăcerii pentru orice tip de activitate, lipsa poftei de mâncare sau apetit crescut, insomnie fără o cauză precizabilă, stare de melancolie profundă cu senzație de goliciune sau vid existențial, gânduri recurente despre moarte, stare constantă de neliniște, de tensiune intrapsihică, iritabilitate marcată, hipersensibilitate la cele mai mici sunete. Toate aceste simptome necesită atenție de specialitate dacă persistă zile consecutive și interferează cu activitatea cotidiană.
Cum ar trebui să abordeze o persoană ideea de a cere ajutor de specialitate pentru problemele de sănătate mintală?
Într-un astfel de caz o abordare simplă, deschisă, privită printr-un filtru lipsit de prejudecată , detașat, pare să fie cea mai bună idee.
Dr. Vlad Grozescu: Acceptarea vulnerabilității înseamnă mai multă putere.
De acolo e un pas până la comportament, adică la programarea consultației și prezentarea efectivă. Aici joacă un rol important și persoanele apropiate care sunt încurajate să ofere susținere necondiționată.
De ce este important să căutăm ajutor de la un specialist în stadii incipiente ale unei afecțiuni psihiatrice?
Identificarea cauzei și începerea unui tratament cât mai rapid în cazul tulburărilor mintale înseamnă mai multe celule nervoase cruțate de procesul patologic în desfășurare. Multe tulburări din sfera sănătății mintale vin la pachet cu distrugerea unor zone întinse de densități neuronale, adică celulele din creierul nostru care în contextul unei anumite tulburări nu mai comunică la fel de eficient.
Prin urmare, cu cât măsurile sunt luate activ și timpuriu cu atât prognosticul va fi unul favorabil și creierul rămâne protejat. Practic, asta se poate traduce ca un răspuns la tratament mai rapid și mai eficient și o scurtare a timpului de boală.
Mulți oameni se simt reticenți să viziteze un psihiatru din cauza fricii de a fi etichetați sau de teama unor prejudecăți sociale.
Cum ați descrie normalitatea și importanța căutării ajutorului pentru problemele de sănătate mintală?
Cunoscutul medic și psihanalist de la începutul secolului trecut, Freud, afirma: „Arătați-mi un om sănătos că să încep să îl tratez”.
În ochii mei normalitatea constă în comunicarea deschisă a problemelor și nevoilor, iar mai apoi acceptarea conștientă a posibilității că oamenii sunt diferiți și ascund lumi și povești originale în spate. Trăim într-o dimensiune a contextelor și percepțiilor individuale și putem ușor să cădem pradă gândirii colective, distorsiunilor cognitive și furiei de moment.
Dr. Vlad Grozescu: Este de preferat să ne creăm un filtru curat prin care să privim realitatea, să fim mai blânzi cu noi și cu cei din jurul nostru, să le încurajăm emoțiile și ori de câte ori vedem sau simțim că la persoană respectivă „se dă o luptă”, să luăm atitudine.
Cum puteți ajuta oamenii să depășească scepticismul față de terapia sau tratamentul psihiatric?
Nu cred că există o formulă magică. Pot doar să spun că în următorul deceniu incidența depresiei, a tulburărilor de adicție, de somn, de anxietate va continua să crească. Prin urmare, nevoia va împinge oamenii să consulte un profesionist în domeniul sănătății mintale.
Acest fenomen nu trebuie privit ca unul îngrijorător, ci doar ca o evoluție oarecum firească, în contextul unei lumi din ce în ce mai dificil de înțeles.
De asemenea, demistificarea psihiatriei a început odată cu popularizarea științelor cognitive și a neuroștiințelor prin intermediul podcasturilor, canalelor de social media, serialelor și cărților.
În România însă, se poate spune că s-a păstrat un oarecare grad de reticență față de mersul la medicul psihiatru, lucru evidențiat de celebrul argument eronat „dacă merg la psihiatru e rău, înseamnă că sunt nebun și nu se mai poate face nimic.”
Dr. Vlad Grozescu: Consultul la medicul psihiatru este la fel de firesc și de necesar precum cel la cardiolog. Nu trebuie să aștepți să apară tulburarea.
Medicul psihiatru ar trebui să fie în primul rând un militant al prevenției, care poate oferi informații verificate despre cum se poate îmbunătăți sănătatea mintală.
Puteți oferi exemple de succese pe care le-ați avut în tratarea pacienților și cum ați reușit să schimbați percepțiile negative ale acestora în privința psihiatriei?
Exemple de reușite terapeutice se întâlnesc aproape zi de zi. Reticența oamenilor dispare pe măsură ce văd că starea lor se ameliorează. Un pacient cu depresie veche care și-a făcut curajul să se prezinte la psihiatru mi-a mărturisit că după începerea tratamentului „e ca și cum ar fi fost miop și ar fi primit o pereche de ochelari noi prin care vede viața mai clar și se poate bucura din nou”.
Care este cea mai satisfăcătoare parte a muncii dumneavoastră?
Cel mai împlinit mă simt când lucrez cu pacienți tineri, unde este extrem de important să se facă un diagnostic corect și un tratament personalizat. Un exemplu care îmi vine în minte este cel al unui tânăr de 18 ani diagnosticat inițial cu episod psihotic acut (adică „nebunie” în termenii populari), dar care suferea de tulburare obsesiv-compulsivă, un diagnostic care deși este la polul opus al „nebuniei”, poate să se manifeste cu simptomatologie oarecum asemănătoare cu cea din episodul psihotic.
Cazul băiatului a avut un impact și mai puternic în momentul în care, după schimbarea tratamentului și remiterea simptomelor, părinții ne-au informat cu recunoștință că fiul lor e foarte bine, a luat bacalaureatul și urmează să dea admitere la facultatea de drept. Acesta este unul din cazurile în care profesionalismul unui medic psihiatru poate influența viitorul și realitatea imediată a unei persoane.
Puteți oferi sfaturi sau resurse pentru cei interesați să afle mai multe despre sănătatea mintală sau să-și îmbunătățească starea mintală?
Voi expune cei 5 piloni validați științific care contribuie decisiv la o mai bună sănătate mintală:
- Somn odihnitor minim 7 ore/zi. Sunt încurajate și reprize scurte de maxim 60 min de somn de după-amiază.
- Expunerea minim 10 min/zi dimineață la lumina solară (iarna se poate folosi lumina artificială albastră)
- Exercițiu fizic regulat, de intensitatea moderată spre intensă de 3x, 4x / săptămâna, mers pe jos, drumeții și înot. Cei cu afecțiuni medicale sunt încurajați să consulte medicul de specialitate.
- Alimentație variată, cu alimente bogate în proteine, acizi grași nesaturați, fibre. Total de evitat alimentele semipreparate, zahărul rafinat sau produsele care îl conțin.
- Timp de calitate cu persoane disponibile emoțional, ieșiri în oraș, momente de intimitate cât mai dese și multe îmbrățișări!
În ajutor, pentru cei care vor să înțeleagă mai mult cum să dea sens emoțiilor dificile cu care se confruntă recomand, două titluri și podcast-ul profesorului de neuroștiințe de la Stanford Andrew Hubermann: hubermannlab.com
- Irvin Yalom – Darul Psihoterapiei
- Viktor Frankl – Omul în căutarea sensului vieții
Dacă ți-a plăcut interviul cu Dr. Vlad Grozescu, citește și Când știm că suntem în depresie și cum ne tratăm? – Interviu Dr. Buta Jianu Nicoleta Flavia
Descoperă AICI mai multe interviuri cu experți din domeniul sănătății!
Vizitează-ne și pagina oficială de Facebook sau contul de Youtube!