Dr. Oana Ciuhureanu este doctor în specializarea medicină de familie și nutriționist specializat în boli gastroenterologie și metabolice.
A absolvit Facultatea de Medicină Generală la Universitatea Titu Maiorescu, pe Specializarea Medicină de Familie și a făcut practică în Germania pe secțiile de Gastroenterologie și Diabet, aprofundând cunoştinţele în materie de nutriţie şi stil de viaţă sănătos.
De asemenea, a terminat masterul de Nutriţie şi Siguranţă Alimentară, în cadrul UMF Carol Davila-Facultatea de Farmacie.
Pentru că s-a confruntat la rândul său, în trecut, cu problema kilogramelor în plus, Dr. Oana Ciuhureanu și-a făcut o misiune din a-i ajuta și pe ceilalți să adopte comportamente care să suțină pe termen lung sănătatea și alimentarea cât mai corectă.
Dr. Oana Ciuhureanu a fost de acord să abordăm în cadrul acestui interviu problema tulburărilor alimentare, punând accent pe semnalele de alarmă care indică o astfel de tulburare și mai ales, pe faptul că prin mâncat compulsiv oamenii tind să umple un gol emoțional care deja există.
În primul rând, ce sunt tulburările alimentare și care sunt cele mai comune tipuri? Ne puteți spune, pe scurt, câte ceva despre fiecare?
Tulburările alimentare sunt caracterizate printr-o dereglare persistentă a alimentării sau a comportamentului de alimentare a unui individ.
Principalele tulburări alimentare și cele mai cunoscute, de altfel, rămân în mod clar bulimia și anorexia.
Persoanele care suferă de anorexie și bulimie au o imagine distorsionată asupra propriului corp și dezvoltă o obsesie pentru greutatea corporală.
Chiar dacă scopul (de a slăbi) și obsesia (pentru greutatea corporală) a celor două tulburări reprezintă un punct comun, există anumite diferențe între bulimie și anorexie.
Pentru diagnosticul de bulimie, pacientul trebuie să se fi angajat în episoade de mâncat haotic și compulsiv, urmate de comportament compulsiv nesănătos, cel puțin o dată pe săptămână și timp de cel puțin 3 luni.
Cei care suferă de această tulburare alimentară se supraalimentează compulsiv și încearcă apoi să compenseze apoi, cu măsuri drastice cum ar fi vărsături induse, laxative, clisme etc. Bulimia este mai dificil de detectat decât anorexia,deoarece pacienții reușesc să își mențină greutatea.
O persoană cu anorexie va evita să mănânce din cauza fricii de a câștiga în greutate. În schimb, o persoană care suferă de bulimie va mânca necontrolat, iar apoi va expulza mâncarea prin vărsături sau prin utilizarea de laxative .
Dar tot tulburări alimentare cu grave repercusiuni asupra stării noastre de sănătate și a sănătății noastre psihice sunt și mâncatul compulsiv, sindromul mâncatului nocturn, sindromul Pica, cât și ortorexia.
Ortorexia este obsesia de a mânca sănătos, tulburare alimentară pe care am început să o întâlnesc destul de des în cabinet în ultima perioadă.
Dr. Oana Ciuhureanu: „În social media ne este promovat un anume stereotip de frumusețe, ne este prezentat acel ”perfect body” și ”perfect life” și inevitabil intervine comparația, mai ales în rândul adolescentelor”.
Cine sunt persoanele cele mai predispuse la aceste afecțiuni și de ce?
Cea mai predispusă categorie de vârstă rămân adolescenții. În perioada adolescenței se întâmplă schimbările hormonale, nevoia de acceptare, de iubire, validare și evenimentele familiare dificile care pot duce la tulburări de alimentație .
Ce impact credeți că are Social Media asupra standardelor de frumusețe și implicit asupra tulburărilor alimentare?
Un impact major, mai ales în rândul adolescenților. Social media este astăzi unul dintre cei mai importanți factori care contribuie la sănătatea mentală și emoțională a unei persoane.
În social media ne este promovat un anume stereotip de frumusețe, ne este prezentat acel ”perfect body” și ”perfect life” și inevitabil intervine comparația, mai ales în rândul adolescentelor.
Adolescenților (și nu numai) ar trebui să li se explice faptul că fiecare este perfect în felul său și singura persoană cu care trebuie să ne comparăm suntem noi, cei de ieri.
Ca oameni, suntem diferiți iar asta este extraordinar.
Cum își poate da seama o persoană că suferă de aceste tipuri de afecțiuni și cum se diagnostichează ele?
Există mai multe semne fizice sau nu numai, care indică prezența unor dezechilibre alimentare. Printre acestea aș enumera:
- indicii ale alimentației excesive, incluzînd dispariția unor cantități mari de alimente în perioade de timp scurte sau existența unor ambalaje alimentare indicând consumul unor cantități mari de alimente
- indicii ale comportamentelor de curățare incluzând vizite frecvente la toaletă după masă sau miros de vărsătură, prezența ambalajelor, a cutiilor de laxative sau diuretice
- regim fizic excesiv, rigid în ciuda vremii, a oboselii, bolii sau leziunilor, necesitatea arderii caloriilor
- tumefierea neobișnuită a obrajilor sau a zonei mandibulare
- călușuri pe spatele mâinilor și cicatrici prin autoinducerea vărsăturilor
- decolorarea sau pătarea dinților
- crearea unor ritualuri și stiluri de viață care să permită efectuarea comportamentelor alimentare anormale
- izolarea față de prieteni și activitățile obișnuite
- în general – comportamente și atitudini care indică scăderea în greutate, dietă și controlul alimentației drept griji principale.
Dr. Oana Ciuhureanu: „Trebuie să specificăm faptul că tulburările alimentare sunt o problemă medicală și că ea trebuie luată în serios și tratată de o echipă interdisciplinară, formată din nutriționist, psiholog și psihiatru”.
Ce impact au tulburările alimentare asupra sănătății fizice şi mentale ale unei persoane?
Un impact major, principala problema a tulburărilor de comportament alimentar, dincolo de afectarea profundă a interrelaționării cu mediul social și familial al individului o reprezintă efectelele devastatoare asupra metabolismului, soldate cu complicații multiple și în situație extremă cu decesul pacientului.
Cum se poate trata o tulburare alimentară şi ce opţiuni de tratament sunt disponibile?
Trebuie să specificăm faptul că tulburările alimentare sunt o problemă medicală și că ea trebuie luată în serios și tratată de o echipă interdisciplinară, formată din nutriționist, psiholog și psihiatru.
Abordarea precoce este ca și în cazul altor boli, un element important în rezolvarea rapidă și în evitarea recăderilor.
În anorexie se începe cu restabilirea greutății, iar în cazul bulimiei scopul este reducerea sau eliminarea comportamentului „de eliminare”, adică vomă, exerciții laxative etc
„Cred cu tărie că iubirea și atenția vindecă tot, iar acestea rămân oarecum baza tulburărilor de alimentație”.
Ce rol au psihoterapia şi terapia nutriţională în acest proces?
Un rol major, una fără alta nu se poate, iar ambele trebuie făcute și practicate pe o perioadă îndelungată, până când pacientul deprinde noi obiceiuri sănătoase.
Care sunt factorii care influențează procesul de recuperare și ce pot face părinții și prietenii pentru a ajuta o persoană aflată în această situație?
Cred cu tărie că iubirea și atenția vindecă tot, iar acestea rămân oarecum baza tulburărilor de alimentație.
Părinții ar trebui să discute cu adolescenții să le explice că au bservat ceva în neregulă, dar că sunt acolo pentru a îi asculta și a îi susține.
Este foarte importantă relația pe care o creăm viitorului adult cu mâncarea, recomandat este să evităm amenințările, învinovățirile, șantajul și recompensele cu produsele alimentare.
Puteți să ne împărtășiți câteva cazuri reale cu pacienții dvs. care au trecut prin această experientă și modul în care i-ați ajutat să se recupereze?
Nu mi se pare corect să exprim cazul pacienților mei, dar vă pot prezența cazul meu, pentru că am suferit de o problemă alimentară și anume mâncat compulsiv, probabil și din acest motiv pot să îmi tratez și înțeleg pacienții atât de bine.
Norocul meu a fost că problemele alimentare au apărut atunci când am trecut de vârsta adolescenței (20 de ani) și eram oarecum conștientă de obiceiurile mele nocive.
Mi-a trebuit ceva timp să înțeleg și să accept problema și necesitatea unui ajutor psihologic din exterior.
Ce mesaj aveți pentru cei care se confruntă cu tulburări alimentare și simt că le este greu să gestioneze situația?
Să se uite în jurul lor și să își dea seama ce le lipsește, mâncarea umple un gol, din păcate cel din stomac și nu din suflet .
Dacă cerem ajutorul din exterior nu suntem mai slabi, doar mai puternici și este un prim pas de a deveni cea mai bună versiune a noastră.
Dragostea vindecă tot, iar prima persoană pe care trebuie să începem să o iubim suntem chiar noi.
Citește acum și articolul „Interviu dr. Georgiana Bernea: Despre diabetul zaharat și factorii de risc asociați”
Dacă ți-a plăcut articolul cu dr. Oana Ciuhureanu, descoperă AICI mai multe interviuri!
Vizitează-ne și pagina oficială de Facebook sau contul de Youtube!