Diana Vădan este psiholog clinician și psihoterapeut cognitiv-comportamental acreditat de Colegiul Psihologilor din România, pe treapta de practicant autonom sub supervizare.
Aceasta a absolvit Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, în cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, continuând cu un masterat în specialitatea Psihologie Clinică și Psihoterapie Cognitiv Comportamentală în cadrul aceleiași facultăți.
Din dorința de a ajuta cât mai mulți oameni, indiferent de distanța fizică, aceasta a ales să practice psihoterapia în format online, promovând de asemenea importanța sănătății mentale, prin intermediul rețelelor de socializare.
Am discutat în cadrul unui interviu despre motivele pentru care ne confruntăm cu anxietatea, abordând manifestările sale, precum şi procesul de diagnosticare. Nu în ultimul rând, Diana Vădan vine cu câteva sfaturi practice despre cum prevenim anxietatea şi despre cum putem să le oferim sprijinul nostru apropiaţilor care se confruntă cu această afecţiune.
Ce reprezintă anxietatea și cum se manifestă?
Ca emoție, anxietatea este o emoție universală, pe care, la un moment dat pe parcursul vieții o trăiesc toți oamenii din lume. Anxietatea are o bază biologică adânc înrădăcinată. În limite normale, din punct de vedere evolutiv, anxietatea are rolul de a ne ajuta să anticipăm și să ne pregătim pentru posibile pericole care pot apărea.
Anxietatea se poate transforma în tulburare atunci când trăim această emoție foarte frecvent, când este foarte intensă și simțim că nu mai avem control asupra ei.
Prin definiție, anxietatea ca tulburare se referă la un sistem complex de reacții care include diverse elemente:
– fiziologice (spre exemplu, creșterea bătăilor inimii, palpitații, respirații scurte și rapide, dureri de piept sau presiune, senzație de înecare, amețeală, senzații de transpirație, tremur, stare de greață, senzație de slăbiciune, lipsa de putere, leșin, mușchi tensionați)
– cognitive (frica de a pierde controlul, frica de rănire fizică sau de moarte, frica de a înnebuni, frica de evaluarea negativă a celorlalți, gânduri înfricoșătoare, percepția de nerealitate sau detașare, concentrare slabă, confuzie, distractibilitate, îngustarea atenției, hipervigilență pentru amenințare, memorie afectată, dificultăți în a oferi explicații logice, lipsa obiectivității)
– comportamentale (evitarea posibilelor amenințări sau situațiilor periculoase, evadarea sau fuga din situații periculoase, căutarea siguranței, reasigurări, agitație, lipsa de odihnă, hiperventilație, înghețare, lipsa de mișcare, dificultăți de vorbire)
– afective (agitație, tensiune, înfricoșare, frică, teroare, impulsivitate, impacientare, frustrare)
Practic, persoanele care se confruntă cu o tulburare de anxietate duc o luptă permanentă cu propriile gânduri care sunt atât supărătoare cât și dificil de gestionat, trăiesc senzații fizice intense și incontrolabile și își îngustează foarte mult repertoriul de comportamente, se izolează.
- Este important să știm că fiecare persoană trăiește anxietatea în mod diferit iar simptomele de mai sus se pot împleti diferit în mai multe tipuri de combinații. Nu există un tipar unic, universal al anxietății.
Un studiu din 2022 (Bandelow și Michaelis, 2022) arată că tulburările de anxietate, inclusiv tulburarea de panică cu sau fără agorafobie, tulburarea de anxietate generalizată, tulburarea de anxietate socială, fobiile specifice și tulburarea de anxietate de separare, sunt cele mai răspândite tulburări de sănătate mintale și sunt asociate cu costuri imense de îngrijire. Conform studiului, până la 33,7% din populație este afectată de o tulburare de anxietate pe parcursul vieții.
Psiholog Diana Vădan: Diagnosticarea anxietății reprezintă un proces complex, prin urmare NU se recomandă autodiagnosticarea citind simptome pe internet
Ce anume cauzează anxietatea și cum poate fi diagnosticată?
Nu există o singură cauză clară a anxietății ci o interacțiune între o serie de factori de vulnerabilitate și o serie de factori stresanți care apar pe parcursul vieții.
Printre factorii de vulnerabilitate se numără factorii genetici; studiile arată că procentul de transmitere pe cale ereditară a variat între 30-40% (Barlow, 2002), experiențele negative sau traumatice din copilărie și adolescență, stilul de atașament insecurizant, relațiile disfuncționale cu persoanele relevante, predispoziția de a trăi emoții negative (neuroticism), stilul de gândire irațional, lipsa controlului și a predictibilității asupra vieții sau perioade lungi de suprasolicitare.
Factorii stresanți se referă la pierderi semnificative sau îmbolnăviri ale persoanelor relevante, propria îmbolnăvire, încheierea unor relații importante, stres excesiv în domeniul de activitate, eșec academic sau profesional, traume sau catastrofe naturale.
Diagnosticarea tulburărilor de anxietate se face prin intermediul unei evaluări complexe care presupune atât completarea unor teste psihologice acreditate și validate științific cât și o parte de interviu clinic. O evaluare inițială se poate face de către un psiholog clinician iar dacă scorurile sunt foarte crescute, indicând un nivel clinic de anxietate, psihologul clinician va face o trimitere către un psihiatru care va dubla partea de evaluare și va pune diagnosticul, urmând să prescrie de medicația.
Astfel, diagnosticarea anxietății reprezintă un proces complex, prin urmare NU se recomandă autodiagnosticarea citind simptome pe internet.
„Pe termen lung, anxietatea netratată scade calitatea vieții individului și poate aduce un nivel de stres suplimentar persoanelor semnificative din jur”.
În ce situații se pot transforma stările normale de teamă în tulburări?
Deși par similare, anxietatea este diferită de frica intensă pe care o simțim atunci când suntem într-un pericol imediat, iminent.
Frica reprezintă o stare neurofiziologică automată de alarmare, care presupune estimarea unei amenințări sau a unui pericol iminent care are rol siguranța și securitatea unui individ.
Anxietatea reprezintă un sistem mult mai complex de reacții afective, cognitive, fiziologice și comportamentale, care este activat atunci când evenimentele sau circumstanțele anticipate sunt considerate deosebit de aversive, deoarece sunt percepute ca evenimente imprevizibile, incontrolabile care pot amenința interesele vitale ale unui individ.
Există cinci criterii pentru a face diferența între un nivel normal și anormal de frică.
- Frica este exagerată, disproporționată în raport cu situația.
- Funcționarea individului este deteriorată atât din punct de vedere personal cât și social și profesional pe baza simptomelor.
- Frica este persistentă, apare de dinaintea apariției unui eveniment concret cu potențial ”periculos” și persistă o perioadă de timp chiar și după trecerea acelui eveniment. Uneori persoana poate simți frică intensă doar dacă se gândește la un potențial pericol.
- Frica aduce alarme false: apare în absența oricărui stimul cu potențial amenințător.
- Frica este declanșată de o gamă foarte largă de stimuli chiar și non-amenințători.
Astfel, teama normală sau frica se transformă în tulburare de anxietate atunci când se activează acest sistem complex al anxietății în lipsa unui pericol real iminent, având în vedere cele cinci criterii enumerate.
Este important să avem în vedere și posibilitatea unei vulnerabilități preexistente dintre cele menționate anterior în interacțiune cu un factor de stres.
Având în vedere faptul că toate persoanele se confruntă pe parcursul vieții cu momente stresante și stări de anxietate, care este momentul în care este necesar ajutorul specializat?
Cu toate că ne confruntăm constant cu perioade mai dificile și simțim un anumit nivel de stres, este important să cerem ajutor specializat atunci când simptomele specifice anxietății vin la pachet cu foarte mult stres suplimentar asociat acestora și / sau disfuncționalitate în domeniile importante ale vieții.
Disfuncționalitatea se referă la faptul că nu mai reușim să funcționăm optim, nu mai reușim să ne ducem sarcinile și activitățile de zi cu zi la bun sfârșit și ne restrângem foarte mult oportunitățile de dezvoltare pe baza evitării situațiilor.
Pe termen lung, anxietatea netratată scade calitatea vieții individului și poate aduce un nivel de stres suplimentar persoanelor semnificative din jur precum familia, prietenii, colegii.
„Nevoia continuă de a fi liniștit, de a obține asigurări și atenție din partea partenerului pot duce la tensiuni în relație”.
Cum afectează anxietatea și stresul relațiile interpersonale și cum ne putem proteja relațiile?
Prezența unor tulburări de anxietate sau a unor simptome este asociată cu o diminuare semnificativă a calității vieții și a funcționării interpersonale și profesionale (Mendlowicz și Stein, 2007).
Astfel, relațiile interpersonale suferă atunci când o persoană se confruntă cu niveluri crescute sau clinice de anxietate iar persoanelor din jur le este fi dificil să înțeleagă ce este anxietatea.
Îngrijorarea excesivă din cadrul anxietății generalizate spre exemplu, poate duce la tensiuni în relațiile cu membrii familiei, cu partenerul sau cu prietenii (Henning, Turk, Mennin, Fresco, & Heimberg, 2007).
De exemplu, studiile au evidențiat niveluri mai mari ale insatisfacției maritale la persoanele cu anxietate generalizată comparativ cu populația generală (Whisman, Sheldon, & Goering, 2000).
Nevoia continuă de a fi liniștit, de a obține asigurări și atenție din partea partenerului pot duce la tensiuni în relație, iar pe termen lung, la reducerea numărului de interacțiuni cu partenerul, la sentimente de inadecvare și la izolare (Wells, 2005).
Astfel, relațiile interpersonale suferă atunci când o persoană se confruntă cu niveluri crescute sau clinice de anxietate iar persoanelor din jur le este fi dificil să înțeleagă ce este anxietatea.
Putem să ne protejăm relațiile prin psihoeducație, specific prin a ne educa să înțelegem înțelegem ce este anxietatea, cum s-a format și prin a le comunica celor din jur prin ce trecem. Putem face asta prin a citi cărți de psihoeducație accesibile sau articole în acest sens.
Aici putem lua în considerare și rolul unui specialist care să explice aparținătorilor sau persoanelor apropiate ce este anxietatea și cum îi pot sprijini pe cei dragi care se confruntă cu astfel de simptome.
Psiholog Diana Vădan: „Persoanele învață în terapie cum să rezolve mai eficient problemele de zi cu zi și cum să construiască experiențe și relații semnificative”.
Cât de mare credeți că este impactul stresului experimentat la locul de muncă, în ceea ce privește calitatea vieții?
Când vine vorba despre planul profesional, stresul și anxietatea experimentate la locul de muncă pot aduce diverse probleme, pornind de la dificultatea sau incapacitatea de a finaliza anumite sarcini, până la absenteism și dificultatea de a găsi sau a păstra un loc de munca stabil. Aceste dificultăți apar nu doar din cauza stresului și a anxietății, ci uneori pot să apară pe baza unor probleme asociate, precum consumul de substanțe.
Anxietatea și stresul sunt asociate cu un consum crescut de resurse mentale astfel încât acestea pot duce în timp la o diminuare a calității vieții.
Persoanele care suferă de tulburări de anxietate au o calitate măsurată a vieții mai redusă comparativ cu persoanele care nu suferă de astfel de tulburări (Olatunji, Cisler și Tolin, 2007)
De asemenea, cei care se confruntă cu o tulburare de anxietate pierd mai multe zile de muncă (Olfson și colab., 2000), sunt înregistrați cu mai multe zile de incapacitate de muncă (Andrews și colab., 2001) și prezintă o frecvență ridicată a formelor de dependență financiară, precum: pensie de handicap, șomaj cronic sau ajutor social (Leon, Portera și Weissman, 1995). Anxietatea tinde, de asemenea, să reducă calitatea vieții și funcționarea socială în cazul pacienților care suferă de o boală somatică cronică comorbidă (Olfson și colab.,1996).
Ce presupune tratamentul împotriva anxietății?
Tratamentul anxietății în prezent se bazează pe o abordare psihoterapeutică, spre exemplu prin psihoterapie cognitiv-comportamentală, pe medicație anxiolitică dacă este cazul de niveluri clinice de anxietate – la recomandarea și sub supravegherea medicului psihiatru sau pe o combinație a celor două.
Nu există o rețetă universală, bună pentru toată lumea ci se recomandă adaptarea tratamentelor existente validate științific în funcție de severitatea simptomelor, de prezența sau absența altor tulburări, de cronicitatea tulburării precum și de alți factori ce țin de istoricul persoanei.
Când vine vorba de psihoterapie, persoana învață în primul rând ce este anxietatea, cum a apărut și cum se menține iar mai apoi învață cum să gestioneze simptomele fizice asociate prin diverse tehnici care pornesc de la metode de relaxare, respirație corectă; urmând să învețe despre cum își pot corecta stilul de gândire și comportamentele de evitare. De asemenea, persoanele învață în terapie cum să rezolve mai eficient problemele de zi cu zi și cum să construiască experiențe și relații semnificative.
„Nu în ultimul rând, ai grijă și de propria sănătate mintală. A fi suport pentru cineva cu tulburare de anxietate poate fi dificil și consumator de resurse”.
Cum ne putem susține prietenii și familia în gestionarea anxietății și a stresului?
Suportul persoanelor care se confruntă cu anxietate din partea celor dragi joacă foarte important și putem face asta prin a-i întreba ce au nevoie de la noi, prin a-i asculta, prin a încerca să le înțelegem dificultățile chiar dacă nu putem simți ceea ce simt aceștia.
Putem să le oferim suport prin a păstra legătura cu ei, prin a le oferi reasigurări din când în când, atunci când au nevoie, fără să le oferim sfaturi nesolicitate. Prin oferirea de suport este foarte important să nu trecem limita peste care preluăm noi în propriile frâie viața persoanei care se confruntă cu anxietate.
Este foarte important să nu îi blamăm sau stigmatizăm pentru ceea ce simt și pentru felul în care acționează și să înțelegem că unele dificultăți cu care se confruntă sunt dificil de controlat.
Dacă observi nivelul de anxietate cu care se confruntă cineva drag ție, îl poți îndruma și sprijini în procesul psihoterapeutic iar atunci când acesta primește teme pe care să le practice între ședințele de psihoterapie, poți să fii acolo pentru a-l ajuta.
Nu în ultimul rând, ai grijă și de propria sănătate mintală. A fi suport pentru cineva cu tulburare de anxietate poate fi dificil și consumator de resurse.
Cum putem integra tehnicile de gestionare a anxietății și stresului în viața noastră de zi cu zi?
Pentru a fi eficiente, tehnicile de gestionare a anxietății învățate în cadrul ședințelor de psihoterapie ar fi bine să fie integrate în viața de zi cu zi.
Putem face asta în primul rând prin a ne propune în mod intențional să integrăm aceste tehnici în fiecare zi, la anumite ore.
Asta înseamnă de asemenea să ne planificăm și dedicăm timp pentru implementare. Pentru a face implementarea mai ușoară, putem crea diferite asocieri pe parcursul zilei sau prin a ne crea rutine care să includă și aceste tehnici. Spre exemplu, asociezi o activitate pe care o faci în fiecare zi cu o tehnică de respirație și repeți acest lucruri zilnic, de câte ori practici activitatea cu frecvență crescută. De asemenea, putem implica persoanele relevante în acest proces, dacă doresc, prin a ne lua angajament față de acestea că vom pune în practică tehnicile de gestionare a anxietății.
Ce sfaturi aveți pentru persoanelor care se confrunta cu anxietate și stres cronic și nu reușesc să meargă mai departe?
Nu ești singur/ă! Emoțiile tale sunt valide, indiferent cât de supărătoare se simt pe moment. Foarte multe persoane se confruntă cu astfel de dificultăți iar partea bună este că acestea sunt rezolvabile.
Printre recomandările generale se referă o nutriție adecvată, care să includă alimente sănătoase din punct de vedere al aportului de nutrienți, orice fel de activitate fizică practicată în mod regulat (acasă, în aer liber sau în diferite săli), analize medicale periodice pentru a exclude orice boală somatică, o rutină adecvată de somn și crearea unui stil de viață echilibrat.
Când vine vorba de recomandări specifice, învață pentru început câteva tehnici simple de relaxare, poate chiar relaxare prin respirație de tip 4 – 1 – 4 (inspiri pe nas timp de aproximativ 4 secunde, stai cu aerul în abdomen timp de o secundă și expiri în 4 secunde).
De asemenea meditația poate fi o recomandare generală care ne ajută, chiar și atunci când nu ne confruntăm cu anxietate. În acest fel, putem pune puțină distanță între noi și gândurile noastre anxiogene.
Anxietatea e parte din viață și o experimentăm cu toții din când în când. Dacă simți anxietatea la un nivel foarte crescut și nu mai reușești să funcționezi adecvat, te încurajez să apelezi la un specialist în domeniul sănătății mintale! ☺
Vezi aici Referințe!
Citește acum și articolul „Când știm că suntem în depresie și cum ne tratăm? – Interviu Dr. Buta Jianu Nicoleta Flavia”
Dacă ți-a plăcut articolul cu Psiholog – Diana Vădan, descoperă AICI mai multe interviuri!
Vizitează-ne și pagina oficială de Facebook sau contul de Youtube!