Dr. Ungur Minodora este medic specialist neurolog în Oradea și a acceptat un interviu pentru Ziar Medical, în care a abordat un subiect delicat și anume boala Alzheimer, o afecțiune cu care se confruntă o mulțime de vârstnici în zilele noastre.
Dr. Ungur Minodora a expus principalele tulburări cognitive asociate bolii, simptomele și factorii de risc determinanți, precum și modul în care trebuie să se îngrijească aparținătorii de cei care suferă de Alzheimer.
Ce este boala Alzheimer și cum afectează funcțiile cognitive ale unei persoane?
Boala Alzheimer este o boală degenerativă, atât neurologică, cât și psihiatrică, ce afectează creierul prin pierderea neuronilor.
În general, boala vizează pacienții care au vârsta de peste 67 de ani, manifestându-se prin tulburări de memorie, atenție, comportament sau personalitate.
Care sunt simptomele principale ale bolii Alzheimer?
Boala poate fi recunoscută prin tulburările mnezice. Pacientul uită evenimente care au avut loc în urmă cu o oră, cu câteva zile sau luni în urmă, însă în unele cazuri aparținătorii ajung să sesizeze aceste situații abia peste ani de zile.
Un alt simptom este dezorientarea temporo-spațială, caracterizată prin pierderea capacității pacienților de a se raporta la timp și spațiu.
Apoi, apar diverse tulburări de personalitate, de temperament, existând cazuri chiar și de dezinhibiție sexuală sau inapetență, mai exact lipsa poftei de mâncare.
O atenție sporită o solicită și tulburările de echilibru (tulburări de mers), tulburări de articulare ale cuvintelor, bradipsihia (încetinirea funcțiilor psihice), bradilalia (încetinirea vorbirii – vocea acestor pacienți devine monotonă.
În stadiile finale, pacienții au vorbire neinteligibilă și devin incapabili în a-i recunoaște pe cei din jur, a le accepta ajutorul sau de a știi practic, ce se întâmplă cu ei.
Ce cauze sunt cunoscute pentru dezvoltarea bolii Alzheimer și care sunt principalii factori de risc?
Principalul factor de risc este vârsta. Atât femeile cât și bărbații de peste 67 de ani sunt predispuși să manifeste această boală, iar în unele cazuri poate apărea chiar și mai repede, cum este situația demenței senile, manifestată chiar și de adulții sub 60 de ani.
Un rol în dezvoltarea acestei boli îl pot avea fie factori precum lipsa activității intelectuale, adică pacientul nu citește, sau lipsa comunicării în cazul pacienților izolați care nu au cu cine să vorbească.
De asemenea, la apariția demenței contribuie și accidentul vascular cerebral, precum și ereditatea, ca factor major.
Poate evoluția bolii să fie încetinită?
Boala poate fi încetinită prin administrarea cât mai timpurie a tratamentului, dar chiar și cu acesta, nu se înregistrează rezultate extraordinare.
Pacienții care suferă de demență sau de Alzheimer sunt pacienți confuzi, iar unii pot deveni extrem de agresivi și autoagresivi, existând în permanență riscul de a-și face rău lor înșiși dar și celor din jur.
Care sunt tratamentele disponibile pentru boala Alzheimer și în ce măsură funcționează?
În primul rând, pacientului trebuie să i se urmărească starea pentru că starea acestuia se va degrada treptat.
În stadiile finale, pacientul nu decedează din cauza Alzheimerului sau a demenței senile, ci din cauza altor factori.
De exemplu, pacientul ajunge să fie imobilizat la pat, să aibă mutism, să nu mai comunice cu persoanele din jurul său.
Acesta nu mai este capabil să recunoască simple obiecte din jurul său și nu mai știe cum se numesc lucrurile uzuale: pahar, cană, pix etc.
Sunt de părere că mediul social contează foarte mult pentru un pacient. Este indicat ca acesta să facă psihoterapie, chiar psihoterapie de grup.
Familia, la rândul său, trebuie să fie destul de tolerantă cu aceste persoane.
În ceea ce privește tratamentul, acesta se dă în funcție de complexitatea și complicațiile bolii.
De obicei, pacientul care manifestă tulburări de echilibru, va primi un vasodilatator cerebral.
Pacienților agresivi sau heteroagresivi, ori cu episoade confuzionale li se vor prescrie antidemențiale.
Acestor pacienți le sunt asociate benzodiazepine cum ar fi rivotril, diazepam, sau anxiar.
Pentru inapetență se face vitaminoterapie în soluții perfuzabile.
Recomandăm, de asemenea, ca de două ori pe an măcar, pacienții să fie internați în secția de neurologie sau psihiatrie unde li se administrează soluții perfuzabile, de exemplu glucoza în care se introduce cerebrolysinul, care se recomandă și post AVC sau imediat după AVC, de două ori pe an.
Care sunt recomandările pentru îngrijirea unei persoane cu boala Alzheimer?
Pentru ca acest diagnostic să fie stabilit, este nevoie de o echipă medicală întreagă care să discute cu aparținătorii și să le expună cu ce se confruntă.
Echipa medicală interdisciplinară este formată, în acest caz, din medic psihiatru, medic neurolog, medic de familie și medic kinetoterapeut, pentru că este extrem de important ca pacienții să facă mișcare pentru a nu rămâne imobilizați la pat.
Boala în sine este destul de gravă pentru că se ajunge la diferite complicații. Am avut cazuri la urgențe de pacienți cu mutism care refuzau orice tip de hrană, inclusiv apa.
Cei aflați în stadiile finale sunt direcționați către psihiatrie, de unde unii sunt direcționați imediat spre centre speciale de îngrijire.
Este foarte important de menționat faptul că pacienții care ajung imobilizați la pat nu mor din cauza demenței, ci mor din cauza complicațiilor care survin, de exemplu: pneumonia.
Dr. Ungur Minodora: Pentru a le oferi cele mai bune șanse, pacienții dificili care refuză medicamentele, apa sau mâncarea, trebuie transferați cu prioritate spre un centru special de îngrijire. Astfel, se reduc și riscurile de a își face rău lor, sau celor din jur.
Ce impact poate avea boala Alzheimer asupra familiei și a îngrijitorilor?
Depinde de fiecare caz în parte. Sunt aparținători care își doresc să îi îngrijească acasă, însă aceștia trebuie informați despre cum va ajunge starea pacientului.
Orice s-ar întâmpla, pacientul care are deja demență manifestă tulburări cognitive, fie ele ușoare, moderate sau grave.
Sunt cazuri în care îi cerem unui pacient să deseneze un ceas, iar el nu știe cum să o facă sau cum să îi pună limbile corect. Această stare devine tot mai deteriorată, până se ajunge la demență.
Boala Alzheimer poate avea un debut precoce?
Nu prea. De obicei boala debutează insidios. Poate să debuteze prin episoade depresive acute dar acele episoade sunt recurente.
De multe ori aparținătorii sesizează doar după un an de zile sau doi ani, tulburările de memorie sau de concentrare care prevestesc evoluția bolii.
Pot episoadele recurente de depresie sau stresul permanent să constituie un risc de apariție al bolii?
Sigur că da. Atât episoadele recurente de depresie cât și antidepresivele pot constitui un risc pentru această boală.
La fel cu stresul. Dacă acesta poate provoca depresie, poate reprezenta un factor de risc.
Dr. Ungur Minodora: Noi oricum după vârsta de 35 de ani tot ce facem este să pierdem neuroni.
Sigur că acești neuroni sunt legați între ei prin citicolină, prin acetilcolină.
Și atunci când sesizăm la un pacient tulburări mnezice incipiente, tulburări de de concentrare sau de vorbire, noi putem să suplimentăm acest lucru cu acetilcolină.
Foarte importantă este și ereditatea pe care o are pacientul.
Dacă a avut cazuri în familie, nu trebuie neapărat să se prezinte la doctor.
Însă dacă pacientul sesizează că uită lucruri, trebuie să îi alerteze pe cei din jur, să se prezinte la secția de neurologie, să expună tulburările, moment în care va fi îndrumat către o consiliere psihologică, unde se evaluează scala de depresie anxietate, stres și MMSE-UL.
MMSE-ul ar trebui să fie 30. La 28 de puncte se va numi tulburare cognitivă ușoară. Dacă deja ai 26, se va numi tulburare cognitivă moderată spre gravă, iar dacă e undeva la 22, clar vorbim despre demență.
Noi acum ne referim la demența senilă, însă demențele sunt de mult mai multe tipuri. Cea mai gravă dintre toate rămâne, însă, demența senilă.
Din acest punct se deteriorează treptat tot organismul, iar pacienţii ajung să fie îngrijiți în centre speciale pentru a nu fi agresivi cu aparținătorii.
Referitor la încetinirea progresului bolii, este important ca atunci când se observă o tulburare cognitivă ușoară, să se înceapă administrarea diferitelor suplimente, prin vitaminoterapie, vitamine de grup B asociate cu vitamica C, vasodilatatoare cerebrale etc.
Progresia poate fi, așadar încetinită, până să se ajungă la demență, dar când se ajunge deja în acest stadiu, atunci este foarte greu să monitorizăm pacientul.
Cu toate acestea, însă, indiferent de gradul de demență pe care îl prezintă un pacient, nu trebuie sub nici o formă abandonat.
Dacă ți-a plăcut interviul cu Dr. Ungur Minodora, descoperă AICI mai multe interviuri cu experți din domeniul sănătății!
Vizitează-ne și pagina oficială de Facebook sau contul de Youtube!