Narcolepsia este o tulburare cronică de somn caracterizată prin somnolență copleșitoare în timpul zilei și atacuri bruște de somn. Persoanelor cu narcolepsie le este adesea greu să rămână treze pentru perioade lungi de timp, indiferent de circumstanțe. Această afecțiune poate provoca perturbări grave în rutina zilnică.
Uneori, narcolepsia poate fi însoțită de o pierdere bruscă a tonusului muscular (cataplexie) – care poate fi declanșată de o emoție puternică. Narcolepsia acompaniată de cataplexie se numește narcolepsie de tip 1. Narcolepsia care apare fără cataplexie este cunoscută sub denumirea de narcolepsie de tip 2.
Narcolepsia este o afecțiune cronică pentru care nu există tratament. Cu toate acestea, anumite medicamente și modificări ale stilului de viață pot ajuta la gestionarea simptomelor.
Narcolepsia – simptome
- Somnolență diurnă excesivă. Persoanele cu narcolepsie adorm fără avertisment, oriunde, oricând. De exemplu, este posibil să lucreze sau să vorbească cu prietenii și dintr-o dată să ațipească, dormind câteva minute până la o jumătate de oră. Când se trezesc, se simt odihnite și revigorate, însă mai apoi nevoia de a dormi apare din nou.
Este posibilă, de asemenea, o scădere a vigilenței și a concentrării pe parcursul zilei. Somnolența diurnă excesivă este de obicei primul simptom care apare și este adesea cel mai supărător, pentru că face dificilă concentrarea și funcționarea deplină.
- Pierderea bruscă a tonusului muscular. Această afecțiune, numită cataplexie, poate provoca o serie de modificări fizice, de la vorbire incoerentă până la slăbiciune completă a majorității mușchilor și poate dura până la câteva minute.
Cataplexia nu poate fi controlată și este declanșată de emoții intense, de obicei pozitive, cum ar fi râsul sau entuziasmul, dar uneori și de frică, surpriză sau furie. De exemplu, atunci când râde, capul persoanei s-ar putea lăsa necontrolat sau genunchii ar putea să clacheze brusc.
Unii oameni cu narcolepsie experimentează doar unul sau două episoade de cataplexie pe an, în timp ce alții au numeroase episoade zilnic. Nu toți cei cu narcolepsie suferă și de cataplexie.
- Paralizie in somn. Persoanele cu narcolepsie experimentează adesea o incapacitate temporară de a se mișca sau de a vorbi în timp ce adorm sau la trezire. Aceste episoade sunt de obicei scurte – durează câteva secunde sau minute – dar pot fi înfricoșătoare. Este posibil ca persoanele să fie conștiente de afecțiune și să-și amintească ulterior fără dificultate episodul, chiar dacă nu au avut niciun control asupra a ceea ce li se întâmplă.
Această paralizie în somn imită tipul de paralizie temporară care apare în mod normal în timpul somnului REM și are rolul de a împiedica corpul să întreprindă activitățile din vis.
Totuși, nu toți cei cu paralizie în somn au narcolepsie. Mulți oameni fără narcolepsie experimentează unele episoade de paralizie în somn.
- Modificări ale somnului REM. Somnul REM este acea parte a somnului în care apar cel mai adesea visele. Acest tip de somn poate apărea în orice moment al zilei la persoanele cu narcolepsie. Acestea trec adesea rapid la somnul REM, de obicei în primele 15 minute de la adormire.
- Halucinații. Acestea se numesc halucinații hipnagogice dacă apar în timp ce adormi și halucinații hipnopompice dacă apar la trezire. De exemplu, persoana ar putea simți că este un străin în dormitorul său. Aceste halucinații pot fi deosebit de vii și înspăimântătoare, deoarece este posibil să persoana să nu fie pe deplin adormită când începe să viseze și astfel să experimenteze visele ca fiind realitate.
Narcolepsia – alte caracteristici
Persoanele cu narcolepsie pot avea și alte tulburări de somn, cum ar fi apneea obstructivă în somn (o afecțiune în care respirația se oprește și repornește pe tot parcursul nopții), sindromul picioarelor neliniştite și chiar insomnie.
Unii oameni cu narcolepsie experiențiază automatisme comportamentale în timpul episoadelor scurte de narcolepsie. De exemplu, pot adormi în timp ce efectuează o sarcină pe care o efectuează în mod normal, cum ar fi scrisul, tastarea sau condusul, și continuă să efectueze acea sarcină în timp ce doarme. Când se trezește, nu-și poate aminti ce a făcut.
Narcolepsia – când să vă adresați la medic
Adresați-vă medicului dacă aveți stări de somnolență diurnă excesivă care vă perturbă viața personală și profesională.
Narcolepsia – cauze
Cauza exactă a narcolepsiei este necunoscută. Se știe că persoanele cu narcolepsie de tip 1 au niveluri scăzute de hipocretină. Hipocretina este o substanță neurochimică importantă din creier, care ajută la reglarea stării de veghe și a somnului REM.
Nivelurile de hipocretină sunt deosebit de scăzute la cei care suferă de cataplexie. Nu se știe exact ce cauzează pierderea celulelor producătoare de hipocretină din creier, dar specialiștii cred că se datorează unei reacții autoimune.
De asemenea, este posibil ca factorul genetic să joace un rol în dezvoltarea narcolepsiei. Totuși, riscul ca un părinte să transmită această tulburare unui copil este foarte scăzut – de aproximativ 1%.
Cercetările indică, de asemenea, o posibilă asociere cu expunerea la virusul gripei porcine (gripa H1N1) și o anumită formă de vaccin H1N1 care este administrată în prezent în Europa, deși nu este încă clar de ce.
Diferența dintre tiparul normal de somn și narcolepsie
Procesul normal de adormire începe cu o fază numită somn non-REM, în care nu apare mișcarea rapidă a ochilor. În această fază, undele cerebrale încetinesc considerabil. După aproximativ o oră de somn non-REM, activitatea creierului se schimbă și începe somnul REM. Majoritatea viselor apar în timpul somnului REM.
În narcolepsie, se poate instala brusc somnul REM fără a experimenta mai întâi somnul non-REM, atât noaptea, cât și în timpul zilei. Unele dintre caracteristicile narcolepsiei – cum ar fi cataplexia, paralizia somnului și halucinațiile – sunt similare cu modificările care apar în somnul REM, dar apar în timpul stării de veghe sau de somnolență.
Narcolepsia – factori de risc
Există doar câțiva factori de risc cunoscuți pentru narcolepsie, inclusiv:
- Vârsta. Narcolepsia debutează de obicei între 10 și 30 de ani.
- Antecedentele familiale. Riscul de a dezvolta narcolepsie este de 20 până la 40 de ori mai mare la persoanele care au un membru al familiei cu narcolepsie.
Narcolepsia – complicații
Repercursiuni sociale. Narcolepsia poate cauza probleme serioase pe plan profesional și personal. Alții ar putea interpreta aceste stări drept lene sau dezinteres. Persoanele care suferă de narcolepsie pot înregistra performanțe scăzute la școală sau la serviciu.
Interferență în relațiile intime. Sentimentele intense, cum ar fi furia sau bucuria, pot declanșa semne de narcolepsie, cum ar fi cataplexia, determinând persoanele afectate să se retragă din interacțiunile emoționale.
Vătămare fizică. Atacurile de somn pot duce la vătămări fizice ale persoanelor cu narcolepsie. Acestea prezintă un risc crescut de accident de mașină dacă se produce un atac în timp ce conduc. Un alt exemplu poate fi riscul crescut de tăieturi și arsuri dacă adorm în timp ce pregătesc mâncarea.
Obezitate. Persoanele cu narcolepsie sunt mai predispuse să fie supraponderale. Creșterea în greutate poate fi legată de un metabolism mai lent.