Scabia sau râia, așa cum este cunoscută în limbaj popular, este o afecțiune a pielii cauzată de un mic acarian numit Sarcoptes scabiei. Acesta „sapă” în piele creând tuneluri microscopice în care depozitează ouă și excremente, determinând astfel o senzație intensă de mâncărime, care este deosebit de puternică mai ales noaptea și la căldură.
Scabia este foarte contagioasă și se poate răspândi rapid prin contact fizic apropiat într-o familie, în grupurile de copii mici (de exemplu, la creșă, la grădiniță sau la locurile de joacă), la școală, în azilurile de bătrâni sau în penitenciare. Deoarece scabia este atât de contagioasă, medicii recomandă adesea tratament pentru întreaga familie sau pentru un grup întreg cu care a fost în contact persoana infectată, chiar dacă ceilalți membri nu prezintă simptome.
Tratamentul scabiei nu este complicat, însă poate fi de durată. În general, cremele speciale aplicate pe piele ucid paraziții și ouăle acestora, însă mâncărimile pot persista câteva săptămâni după încheierea tratamentului.
Scabia: simptome
Semnele și simptomele scabiei includ:
- Mâncărime, adesea severă și de obicei mai gravă noaptea
- Urme subțiri, neregulate, formate din vezicule sau umflături minuscule pe piele
Șanțul acarian (săpat în piele de parazitul ce provoacă scabia) și vezicula perlată (ce poate fi observată în capătul șanțului) apar de obicei în pliurile pielii. Deși aproape orice parte a corpului poate fi afectată, la adulți și la copiii mai mari scabia se găsește cel mai adesea:
- Între degetele mâinilor și picioarelor
- La plicile axilare
- În jurul taliei
- Pe partea interioară a încheieturilor mâinilor
- Pe interiorul coatelor
- Pe tălpi
- În jurul mameloanelor la femei
- În jurul zonei genitale masculine
- Pe fese și în zona inter-fesieră
- Pe genunchi
La nou-născuți și la copiii mici, locurile comune de manifestare a scabiei includ de obicei:
- Scalpul
- Palmele
- Tălpile
În cazul în care persoana infectată a mai avut scabie, semnele și simptomele pot apărea în câteva zile de la expunere. Dacă este prima infestare cu scabie, pot trece până la șase săptămâni înainte ca semnele și simptomele să apară. Atenție însă: o persoană infestată poate să transmită scabia chiar dacă nu prezintă semne și simptome într-un anumit moment.
Când să vă adresați la medic
Este important să discutați cu un medic imediat cum constatați că prezentați semne și simptome ale infestării cu scabie.
Multe afecțiuni ale pielii, cum ar fi dermatita sau eczema, sunt asociate cu mâncărime și mici umflături pe piele. Medicul vă poate ajuta la determinarea cauzei exacte și se poate asigura că primiți un tratament adecvat. Baia și anumite preparate generice administrate independent ar putea ușura mâncărimea, dar nu vor elimina scabia.
Scabia: cauze
Acarianul cu opt picioare care provoacă scabia la oameni este microscopic (aproximativ 0,3mm). Acarianul femelă sapă sub piele și face un tunel în care depune ouă. O femelă poate depune în jur de 40-50 de ouă pe durata vieții sale de 4-6 săptămâni.
Ouăle eclozează, iar larvele de acarieni își fac drum spre suprafața pielii, unde se maturizează și se pot răspândi în alte zone ale pielii sau pe pielea altor oameni. Mâncărimea cauzată de scabie apare în urma reacției alergice a corpului la acarieni, ouăle și excrementele acestora.
Contactul fizic apropiat și, uneori, folosirea în comun a hainelor sau a lenjeriei de pat cu o persoană infectată pot duce la contaminarea cu Sarcoptes scabiei.
Animalele și oamenii sunt afectați de specii distincte de acarieni. Fiecare specie preferă un anumit tip de gazdă și nu trăiește mult timp departe de acea gazdă preferată.
În urma contactului cu acarianul animal al scabiei, oamenii pot avea o reacție temporară la nivelul pielii. Însă, în general, oamenii nu pot dezvolta scabie completă din această sursă, așa cum ar putea fi din contactul cu acarianul uman.
Scabia: complicații
Scărpinatul puternic poate deteriora suprafața pielii permițând instalarea unei infecții bacteriene secundare, cum ar fi impetigo, cunoscut în limbaj popular sub denumirea de „bube dulci”. Impetigo este o infecție superficială a pielii, cauzată cel mai adesea de bacterii stafilococi sau ocazional de bacterii streptococi.
O formă mai severă de scabie, numită scabie crustoasă, poate afecta anumite categorii de oameni cu risc ridicat, inclusiv:
- Persoane cu boli cronice care afectează sistemul imunitar, cum ar fi SIDA sau leucemia cronică
- Persoanele internate în spitale sau în centre de îngrijire
- Persoane în vârstă ce locuiesc în aziluri de bătrâni
Scabia crustoasă, denumită și scabie norvegiană, tinde să transforme porțiunile de piele infectată în crustă și să confere un aspect solzos, afectând zone mai întinse ale corpului. Scabia norvegiană este foarte contagioasă și poate fi greu de tratat.
În mod normal, o persoană cu scabie are aproximativ 10 până la 15 acarieni. În schimb, cineva care are scabie crustoasă poate fi infestat cu milioane de acarieni. În cazul în care nu este tratată corespunzător, o complicație gravă a scabiei crustoase poate fi septicemia.
Scabia: prevenție
Pentru a preveni reinfestarea și răspândirea acarienilor la alte persoane, urmați acești pași:
Curățați toate hainele și lenjeria de pat. Folosiți apă fierbinte (peste 50°C) cu săpun pentru a spăla toate hainele, prosoapele și lenjeria de pat folosite, cu trei zile înainte de începerea tratamentului. Duceți la curățătorie articolele pe care nu le puteți spăla acasă.
Înfometați acarienii. Plasați articolele pe care nu le puteți spăla într-o pungă de plastic sigilată și depozitați-o într-un loc ferit, cum ar fi în garaj, pentru cel puțin 72 de ore. Acarienii mor după câteva zile fără mâncare.