Ce este tuberculoza pulmonara? Tuberculoza este o afecțiune contagioasă potențial fatală dacă este lăsată netratată. Afectează mai ales plămânii și se crede că este una dintre cele mai vechi boli, apărând încă din perioada Egiptului Antic. Hipocrate credea, în jurul anului 460 î.Hr., că ftizia, așa cum a fost numită o bună perioadă de timp, era cea mai răspândită boală din zona Greciei.
Dovezile arheologice ale tuberculozei sunt date de prezența bacteriei Mycobacterium tuberculosis (numită și bacilul Koch, după savantul german Robert Koch, cel care a identificat-o) în fosilele unui bizon care a trăit acum mai bine de 15.000 de ani. Primele succese în tratarea tuberculozei apar în jurul anului 1910, iar vaccinul BCG (Bacillus Calmette-Guérin), denumit după numele doctorilor care au lucrat la descoperirea sa, a fost folosit pentru prima oară în 1921.
Tuberculoza se transmite prin aer, când persoanele care suferă de forme active de TBC tușesc, strănută sau elimină spută în aer (picăturile Pfluger). Cele mai contagioase forme sunt cele cavitare si cele extensive. Una din zece infecții latente progresează ulterior în boala activă. Lăsată netratată, tuberculoza omoară peste 50% din persoanele afectate.
Cum se transmite tuberculoza?
Transmiterea bacilului Koch de la o persoana la alta se face prin particule microscopice (1 – 5 µm in diametru), asa-numitii „nuclei de picatura”. Nucleii de picatura se pot produce atunci cand bolnavii de tuberculoza pulmonara tusesc, stranuta sau vorbesc. Dimensiunile lor sunt atat de mici incat curentul de aer prezent in mod normal in spatiul oricarei incaperi ii mentine suspendati in aer timp indelungat. Nucleii de picatura sunt suficient de mici pentru ca cei 2 – 3 bacili pe care ii contin sa ajunga in alveolele pulmonare, unde se pot multiplica.
Pacientii cu tuberculoza pulmonara (TBC) pot genera si particule mai mari, dar acestea nu au importanta in transmiterea bolii, deoarece nu raman suspendate mult timp si chiar daca sunt inhalate de alte persoane, nu ajung in plamani.
Cu toate acestea, tuberculoza NU se răspândește prin:
- alimentatie sau băuturi;
- strângerea mâinii;
- lenjerii;
- toaletă;
- sărut.
Atunci când inspirăm aceste bacterii ele se pot depune la nivelul plămânului unde încep să se dezvolte, iar prin intermediul sângelui se pot răspândi și la alte organe cum ar fi rinichi, măduva spinării, creier. Tuberculoza pulmonară poate fi contagioasă, adică se poate răspândi la persoanele din jur; tuberculoza cu altă localizare – renală, pleurală – nu este de obicei contagioasă.
În teorie, orice persoană poate dobândi tuberculoza, însă anumiți factori cresc probabilitatea de infecție bacteriană. Printre aceștia se află:
- Un sistem imunitar slăbit, pe fondul unor afecțiuni sau al urmării anumitor tratamente medicamentoase. Afecțiuni ca SIDA, diabet, unele forme de cancer, chimioterapia, medicamentele pentru prevenirea respingerii organelor transplantate, malnutriția sau vârsta înaintată pot crește probabilitatea de infecție pe fondul problemelor imunitare;
- Vacanțele în anumite zone ale lumii – anumite zone de pe glob au tulpini mult mai rezistente la medicamente. Pe lista acestora se află Africa, Asia, America Latină, zona Caraibelor, estul Europei, Rusia;
- Consumul excesiv de alcool, fumatul sau folosirea de droguri;
- Locul de muncă sau domiciliul – dacă intri în contact cu bolnavi de tuberculoză, există un risc mai mare de infecție. Locuirea în case neigienizate sau neracordate la apă poate reprezenta un alt factor de risc.
Simptomele tuberculozei
În general, simptomele tuberculozei diferă în funcție de localizarea bolii și de tipul său. De regulă, în cazul tuberculozei pulmonare, cea mai frecventă formă a bolii, apar următoarele simptome:
- lipsa apetitului sau pierderea în greutate, aparent fără motiv;
- febră;
- transpirație pe timpul nopții;
- oboseală extremă;
- tuse care persistă mai mult de trei săptămâni;
- mucus care poate conține sânge;
- dificultăți respiratorii care se agravează în timp.
Atunci când tuberculoza se localizează în afara plămânilor, de exemplu, la nivelul nodulilor limfatici, al oaselor, al sistemului digestiv, al vezicii urinare, al aparatului reproducător sau chiar al sistemului nervos, pot apărea simptome precum:
- dureri abdominale;
- durere și pierderea mobilității în zona – oaselor/articulațiilor afectate;
- stare de confuzie;
- dureri de spate;
- sânge în urină;
- dureri de cap persistente;
Cum este realizat diagnosticul pentru tuberculoză?
Pentru o diagnosticare corectă, este nevoie, în primul rând, de un examen fizic realizat de un medic specialist. Acesta va verifica nodulii limfatici, pentru a vedea dacă sunt umflați și va folosi un stetoscop pentru a asculta sunetele realizate de plămâni în timpul respirației. De multe ori, însă, pentru a confirma sau pentru a vedea despre ce tip de tuberculoză este vorba, doctorul va recomanda și o serie de investigații:
- Testul cutanat – doctorul va injecta o substanță numită tuberculină-PPD pe partea interioară a brațului. Timp de 48-72 de ore, vei fi examinat pentru a vedea dacă apare o umflătură în locul injecției. O umflătură roșie solidă înseamnă că ai tuberculoză;
- Testul de sânge – este folosit pentru a confirma sau a respinge tuberculoza activă sau latentă. Prin acest test, se măsoară reacția sistemului imunitar la bacteria M. tuberculosis. Un singur test de sânge este suficient dacă ai un risc mai mare de infecție sau dacă testul cutanat a fost negativ;
- Teste de imagistică – acestea vor fi recomandate dacă testul cutanat este pozitiv. Testele cu raze X sau computerul tomograf arată, în cazul persoanelor cu tuberculoză, câteva pete albe pe plămâni sau anumite schimbări pulmonare, în cazul tuberculozei active.
Tratamentul tuberculozei pulmonare
Tratamentul tuberculozei sensibile se face cu 4 antibiotice (izoniazida, rifampicina, pirazinamida, etambutol) în doze corespunzătoare greutății corporale, administrate de preferat pe stomacul gol în același timp toate, zilnic timp de 2 luni. Următoarele 4 luni se vor administra doar izoniazida și rifampicina în doze mai mari deoarece acestea se vor administra doar 3 zile din săptămână. Tratamentul chirurgical al tuberculozei poate fi utilizat daca medicamentele sunt ineficiente. Exista trei tratamente chirurgicale pentru a trata boala:
- pneumotorax – în care aerul este introdus în piept pentru a colapsa plămânul;
- toracoplastia – în care sunt îndepărtate una sau mai multe nervuri;
- îndepărtarea unui plămân bolnav, integral sau parțial. Este posibil ca pacienții să supraviețuiască cu un plămân sănătos.