Cum pot fi identificate tulburările de comportament alimentar la copii?

Tulburările de comportament alimentar la copii. Un număr considerabil de părinți au avut de-a face, într-un moment sau altul al dezvoltării copilului lor, cu unele comportamente ce generează frustrare de ambele părți, printre care se numără și refuzul de a mânca sau mâncatul selectiv.

Aceste mici „rebeliuni” din partea copilului pot fi generatoare de tensiuni și conflicte atât exterioare, cât și interioare, centrate în jurul faptului că părinții nu fac o treabă destul de bună în a-i acorda grija și condițiile necesare copilului. Cu toate acestea, adevăratul motiv de îngrijorare este momentul în care aceste comportamente maschează apariția tulburărilor de comportament alimentar.

Ce sunt tulburările de comportament alimentar?

Tulburările de comportament alimentar sunt afecțiuni psihologice cu cunsecințe grave asupra sănătății fizice, dezvoltării în general, cogniției și funcției psihosociale. Acestea sunt asociate cu un comportament alimentar anormal, generat atât din cauza preocupării excesive cu silueta personală, cât și din cauza unor aversiuni sau fobii în ceea ce privește unele alimente sau a unor aspecte senzoriale ale mâncării.

Articol recomandat: Dr. Pătcaș Sergiu Florin despre metodele de depistare și diagnostic ale cancerului de col uterin

- Articolul continua mai jos-

Ceea ce face tulburările alimentare să fie văzute ca un mare pericol pentru oricine, dar în special pentru copii, este faptul că acestea pot rămâne nedepistate pentru luni, sau chiar ani, dacă nu li se acordă importanța necesară. Printre urmările clasice ale acestor afecțiuni se numără malnutriția și pierderea marcată în greutate.

Cum pot fi identificate tulburările de comportament alimentar la copii?

Deși fiecare afecțiune este definită printr-o serie de semne și simptome clare, identificarea tulburărilor de comportament alimentar (TCA) la copiii foarte mici este extrem de dificilă întrucât nu există încă un sistem de clasificare universal acceptat. TCA sunt frecvent asociate altor tulburări (afective, de comportament, de dezvoltare, etc).

Pentru a fi considerat un diagnostic de TCA, este necesară eliminarea oricărei suspiciuni de funcționare somatică anormală a copilului (perturbări în integritatea morfo-funcțională a aparatului digestiv și în mecanismele neurofiziologice implicate). TCA sunt heterogene și, de cele mai multe ori, întâlnim un cumul de factori genetici, neurologici, biologici si psiho-sociali care le determină, fiind extrem de dificil de identificat care este cauza primară si care este secundară.

În cazul în care apar suspiciuni clare asupra unor tulburări semnificative de comportament alimentar, pot fi folosite metode specifice de evaluare. Printre acestea se numără:

  • Interviul semistructurat: principalul reprezentant în această categorie îl reprezintă EDE (Eating Disorders Examination), stadardul de aur al acestui tip de examinări. Acesta examinează simptome ale tulburărilor alimentare din ultimele 28 de zile. Este valid pentru pacienții cu vârsta de cel puțin 9 ani, dar există și o variantă adaptată pentru copii (ChEDE), aplicabilă pacienților cu vârsta minimă de 7 ani. Acest tip de examinare necesită instruire, iar rezultatele obținute trebuie comparate cu datele normative din categoria de vârstă respectivă.
  • Autoevaluare: testul EDE-Q este un chestionar adaptat după EDE ce poate fi administrat fără instruire, fiind mai ușor de completat. Cu toate acestea, nu a fost aprobat pentru pacienții cu vârste sub 12 ani. Există unele variante mai scurte, precum Children’s Eating Attitudes Test, Eating Attitudes Test (13+ ani), Kids Eating Disorders Survey și Eating Disorders Inventory for Children.

Care sunt principalele tulburări de comportament alimentar întâlnite la copii și prin ce se caracterizează acestea?

  1. Anorexia nervosa
  • Copilul refuza sa manance cantitati adecvate de alimente cel putin o luna
  • Debutul refuzului mancarii apare inainte de varsta de 3 ani
  • Refuzul mancarii nu urmeaza unui eveniment traumatic
  • Refuzul mancarii nu se datoreaza unei conditii medicale
  • Copilul nu spune ca ii e foame si nu prezinta interes pentru stimuli alimentari, dar este interest de explorarea sau de interactiunea cu parintele
  • Copilul are un deficit de crestere marcant
  1. Tulburarea de comportament alimentar asociata cu o conditie medicala
  • Sugarul sau copilul initiaza mancatul, dar manifesta distress in timpul alimentarii si refuza sa continue procesul alimentarii
  • Copilul are o conditie medicala pe care clinicianul o identifica drept cauza a distresului
  • Managementul medical amelioreaza problema, dar nu o elimina
  • Copilul nu atinge greutatea necesara sau slabeste
  1. Aversiunea senzoriala la alimente
  • Copilul refuza sa manance anumite mancaruri cu gust, miros sau textura specifica
  • Debutul refuzului apare la introducerea unui anumit tip de mancare (ex: mananca morcovi dar refuza mazare verde, bea lapte dar refuza hrana semi-solida etc)
  • Copilul mananca fara probleme atunci cand i se ofera mancarurile preferate
  • Refuzul copilului cauzeaza deficite nutritionale specifice sau intarzieri in dezvoltarea orala sau motorie
  1. Tulburarea de comportament alimentar in legatura cu relatia parinte-copil
  • Copilul nu manifesta semnele adecvate din punct de vedere al dezvoltarii in ceea ce priveste reciprocitatea emotionala (implicarea vizuala, zambetul, ganguritul) in timpul mesei
  • Copilul are un deficit de crestere semnificativ
  • Deficitul de crestere si lipsa de relationare nu se datoreaza exclusiv unei tulburari fizice sau unei tulburari pervazive de dezvoltare
  1. Tulburarea de comportament alimentar a reglarii dispozitiei
  • Copilul are dificultati in a atinge si mentine o stare de calm in timpul hranirii (este prea adormit sau prea agitat)
  • Dificultatile de hranire apar in perioada de nou-nascut
  • Copilul nu reuseste sa ia in greutate sau slabeste
  1. Tulburarea de comportament alimentar asociata cu afectiuni ale tractului gastro-intestinal
  • Refuzul mancarii urmeaza unui eveniment major aversive sau unor afectiuni repetate ale faringelui sau tractului gastro-intestinal (de ex: inecare, voma, reflux, insertia unor tuburi nasogastrice sau endotraheale) care determina distress imens copilului
  • Refuzul de a manca are una din urmatoarele forme: copilul refuza sa bea din sticla dar accepta mancarea cu lingurita (sau refuza cand e treaz, dar bea din sticla cand doarme sau e somnoros) sau copilul refuza mancarea solida dar accepta sticla sau copilul refuza orice alimentatie orala.

Care sunt metodele de tratament aplicabile pentru tulburările de comportament alimentar la copii?

În general, se optează pentru o abordare multidisciplinară, holistică, ce ia în calcul toți factorii socio-culturali, neurologici și genetici la îndemână. Unitatea este esențială, coerența și buna comunicare între specialiști având un impact mult mai mare decât nivelul de instruire sau abilitățile fiecărui specialist în parte.

Astfel, tulburările de comportament alimentar trebuia tratate atât din punct de vedere psihologic (evaluând starea generală a pacientului, motivele ce îl determină să adopte un anumit stil alimentar, anumiți factori socio-culturali, etc.), cât și biologic (fiind evaluați anumiți parametri semnificativi pentru respectiva tulburare, precum nivelul de serotonină și citokine, starea microbiomului intestinal, precum și a altor parametri neurobiologici precum grosimea corticală, volumul materiei albe și a celei cenușii, conectivitatea funcțională, etc.).

- Articolul continua mai jos-

Indiferent dacă începeți să vă consultați medicul de familie sau un anumit tip de profesionist în sănătate mintală, veți beneficia probabil de o trimitere către o echipă de profesioniști specializați în tratamentul tulburărilor alimentare. Membrii echipei dumneavoastră de tratament pot include:

  • Un profesionist în sănătate mintală, cum ar fi un psiholog pentru a oferi terapie psihologică. Dacă aveți nevoie de prescrierea și gestionarea medicamentelor, este posibil să vedeți un psihiatru. Unii psihiatri oferă și terapie psihologică.
  • Un dietetician înregistrat pentru a oferi educație privind nutriția și planificarea meselor.
  • Medici sau specialiști dentari pentru a trata problemele de sănătate sau dentare care rezultă din tulburarea ta alimentară.
  • Partenerul dvs., părinții sau alți membri ai familiei. Pentru tinerii care încă locuiesc acasă, părinții ar trebui să fie implicați activ în tratament și pot supraveghea mesele.

Gestionarea unei tulburări alimentare poate fi o provocare pe termen lung. Este posibil să trebuiască să vedeți în continuare membrii echipei de tratament în mod regulat, chiar dacă tulburarea alimentară și problemele de sănătate conexe sunt sub control.

Clinica Physiomedica dispune de o baza de tratamente moderna, dotata cu aparatură din cea mai nouă generație. Specialiștii clinicii sunt medici cu experiență deosebită la toate nivelele precum și în cercetarea clinică.

Planurile de diagnostic și tratament sunt individualizate în funcție de patologia și complexitatea problemei de sănătate. Clinica Physimedica din CLuj-Napoca desfășoară activități ambulatorii de diagnostic și tratament minim invaziv în următoarele domenii de activitate:  ortopedie cluj, kinetoterapie cluj, cardiologie, ortopedie pediatrica, nutritie, medicina interna.

Tulburările de comportament alimentar la copii. Autor: Ciobanu Andrei Răzvan
UMF „Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca, MG anul I

Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, 👇 dă-ne un like. 💖

Articole recomandate

Recomandari