Tulburarea obsesiv compulsivă (OCD). Zilnic, oamenii au tot felul de gânduri. În timp ce unii nu sunt copleșiți de multitudinea acestora și își continuă ziua fără ca acele gânduri să reapară, alții nu sunt la fel de norocoși. În acest caz, este posibil ca persoanele să manifeste simptome specifice pentru tulburarea obsesiv-compulsivă (OCD).
Ce este tulburarea obsesiv compulsivă (OCD)?
Tulburarea obsesiv compulsivă (OCD) face parte din clasa tulburărilor de anxietate – află totul despre anxietate. Ce este și ce metode de tratament există – (conform DSM IV), fiind o tulburare cronică destul de comună, care cauzează gânduri (obsesii) și/sau comportamente (compulsii) incontrolabile și repetate. Poate la prima vedere nu pare ceva ieșit din comun, dar dacă ne uităm la efectele sale în viața de zi cu zi, vedem că această tulburare afectează sănătatea, fericirea, gradul de energie, stabilitatea emoțională și stima de sine a persoanei în cauză.
Pentru a înțelege mai bine tulburarea obsesiv compulsivă (OCD), trebuie să o descompunem în patru elemente cheie:
- gândurile (sau imaginile) intruzive, nesolicitate pe care le declanșează. Acestea pot proveni dintr-o stare de neîncredere în sine trăită de persoana în cauză. Aceste gânduri cauzează multă anxietate, oboseală psihică sau chiar epuizare.
- compulsiile, adică ritualurile mintale sau comportamentale care apar ca răspuns la obsesii sau acțiuni care trebuie sa se realizeze urmând anumite reguli stricte. Compulsiile sunt nevoi imperioase de a desfășura o anumită conduită repetitivă, care, dacă nu se manifestă, conduce la tensiune psihică și neliniște. Important de precizat este faptul că aceste comportamente generate nu au utilitate practică pentru persoană, (sunt în mod evident fără legătură sau excesive față de ceea ce ar trebui să prevină). Exemple: curățenie în exces sau dezinfectare în exces, aranjarea lucrurilor într-o manieră precisă, numărat compulsiv, verificarea și reverificarea faptului că ușa este într-adevăr încuiată, că nu este pornit cuptorul, că fierul de călcat nu este în priză și altele asemenea.
- nevoia de a fi în control. Persoanele afectate de OCD se folosesc de tot felul de strategii pentru a controla alte persoane, situații, rezultate. Adesea apelează la învinovățire – atât față de propria persoană, cât și față de alții. Iar când realizează că au acest comportament manipulator, simt rușine, intrând, astfel, într-un cerc vicios.
- mușamalizarea propriilor comportamente. Acest comportament vorbește despre tendința persoanei de a ascunde față de ceilalți aceste obiceiuri, de teamă că va fi judecată sau considerată ciudată. Persoana vrea să-și acopere urmele. Iar acesta este încă un comportament care duce la oboseală psihică și epuizare fizică.
Care sunt cauzele acestei afecțiuni?
Tulburarea obsesiv compulsivă este o afecțiune de sănătate mintală ce generează un nivel semnificativ de anxietate, ale cărei cauze nu sunt complet elucidate încă. Apariția tulburării obsesiv-compulsive poate fi rezultatul unei combinații de factori neurobiologici, genetici, comportamentali, cognitivi sau de mediu, care declanșează apariția bolii la anumiți indivizi, la un moment dat. Tulburarea obsesiv compulsivă (OCD) afectează în mod egal bărbații și femeile, dar apare mai târziu în cazul sexului feminin, în a doua decadă de viață.
Cum se manifestă tulburarea obsesiv compulsivă?
Tulburarea obsesiv compulsivă se manifestă pentru prima dată fie în pre-adolescență (vârsta medie: 9–10 ± 2,5 ani), fie la vârsta adultă timpurie (vârsta medie: 23 ani) și se asociază cu distres substanțial, afectarea funcționării în viața de zi cu zi, chiar și cu suicid. Persoanele cu tulburare obsesiv-compulsivă trăiesc o stare de anxietate în legătură cu gândurile obsesive care le au.
Aproximativ 60% dintre pacienţii cu tulburare obsesiv-compulsivă trec prin atacuri de panică – Ce este atacul de panică – simptome, diagnostic și tratament. Aceste trăiri trebuie diferențiate de îngrijorările și gândurile obsesive pe care le putem avea ca urmare a confruntării cu un eveniment sau o situație traumatică sau generatoare de nivel ridicat de stres.
Tulburarea obsesiv compulsivă (OCD) este asociată sentimentului de responsabilitate excesiv și a nevoii de control venită din obsesia responsabilității. De obicei, obsesiile și compulsiile ocupă cel puțin o oră din timpul zilnic al persoanei. De foarte multe ori, obsesiile împiedică persoana să aibă o viață normală. Tulburarea obsesiv compulsivă este asociată cu niveluri semnificativ mai reduse ale calității vieții, cu afectarea severă a funcționalității în domeniul social, familial și ocupațional/școlar.
Tulburarea obsesiv compulsivă la copii/adolescenți
OCD este observat, de cele mai multe ori, încă din perioada copilăriei, profesorii fiind printre primii care constata anumite semne, la școală.
Stresul generat de simptomele OCD poate provoca accese de furie și agresivitate. Copiii cărora le este teamă de contaminare nu vor dori să se joace cu alți colegi, așa că nu vor construi prietenii, ceea ce duce la acumularea frustrării.
Copiii cu tulburarea obsesiv compulsivă (OCD)(OCD) pot avea probleme de exprimare și devin iritați atunci când nu pot realiza anumite ritualuri de alinare a disconfortului, în anumite situații. În încercarea de a nu-și manifesta public și vizibil compulsiile, copiii cu OCD se vor izola din punct de vedere social, fapt care crește riscul apariției depresiei.
Așadar, obsesiile și compulsiile afectează dezvoltarea socială și emoțională a copilului care suferă de această tulburare, și în același timp, interferează cu activitatea școlară, scăzând performanțele.
Pe ce criterii se diagnostichează OCD?
Evaluarea corectă este realizată de către un psiholog clinician sau un medic specialist psihiatru. Conform Manualului de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale (DSM-5) criteriile de diagnostic ale tulburării obsesiv-compulsive includ următoarele:
- Prezența obsesiilor, compulsiilor sau a amândurora;
- Obsesiile sau compulsiile sunt consumatoare de timp sau produc distres sau disfuncționalitate semnificative;
- Obsesiile și compulsiile nu sunt efectul fiziologic al unei substanțe sau condiții medicale;
- Perturbarea nu este explicată mai bine de simptomele unei alte tulburări mentale.
Diagnosticul este adesea însoțit de recomandarea de a urma, pe lângă psihoterapie, și un tratament medicamentos (medicație antidepresivă) menit să compenseze eventualele dezechilibre neurochimice responsabile de apariția tulburării.
Cum putem trata OCD-ul?
Nu există un tratament anume pentru OCD (el variază de la persoană la persoană). Dar, în general, OCD răspunde la tratamentul medicamentos (în special la o clasă de antidepresive cunoscute ca inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei, care îmbunătățesc starea de spirit, scăzând, astfel, tendința persoanei de a rumina până la epuizare) și la psihoterapie. Tratamentul de specialitate urmărește să reducă din intensitatea și frecvența obsesiilor și compulsiilor.
Suportul celor apropiaţi este, de asemenea, foarte important. Criticile din partea familiei și nemulţumirea faţă de posibile greşeli făcute de pacient nu fac decât să întreţină simptomele bolii şi, implicit, proasta funcţionare a pacientului.
Sunt specialiști care apreciază că persoanele care suferă de OCD au, înainte de toate, o problemă cu stima de sine. Iar obsesiile și compulsiile ar fi, astfel, simptome ale neîncrederii în sine. OCD te face să te îndoiești de tot. Dar cu răbdare și tratament adecvat, viața de zi cu zi a persoanei diagnosticate cu OCD poate intra într-un ritm funcțional, cu ritualuri mai sănătoase.
Netratată, tulburarea obsesiv compulsivă are o evoluţie cronică cu agravări ale simptomelor în perioadele cu stres crescut.
Concluzionând, în cazul unei tulburări obsesiv-compulsive ușoare, situația se poate îmbunătăți uneori chiar și fără tratament, dar, în cazul stadiului moderat sau sever al tulburării, nu există un prognostic favorabil în afara medicației. O schemă de tratament potrivită poate îmbunătăți semnificativ și chiar vindeca OCD.
Nu ezitați să căutați ajutorul unui specialist, în cazul în care recunoașteți aceste simptome la dumneavoastră sau la o persoană apropiată!
Tulburarea obsesiv compulsivă (OCD) – Autor: Feldara Teodora.
Anul II , Medicină Generală,
Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu”,
Cluj-Napoca