Tulburarea de personalitate histrionică – dramă, seducție sau dorință de atenție?

Ce înseamnă tulburarea de personalitate histrionică? Tulburarea de personalitate histrionică poate fi descrisă într-un cuvânt ca teatralitate. Aparține grupului de afecțiuni numite „Cluster B” sau tulburări de personalitate „dramatice”, „emoționale”.

Persoanele cu tulburare de personalitate histrionică par, la început, fermecătoare, plăcute, energice şi seducătoare, dar, cu timpul, se dovedesc a fi instabile emoțional, imature și egocentrice. Acest tipar de personalitate este mai frecvent întâlnit la femei, dar poate fi observat, rareori, și la bărbați.

Chiar daca tratamentul acestei tulburări de personalitate implică un șir de provocări terapeutice excepționale, poate fi deosebit de eficient și de reușit. Printre modalitățile de tratament se numără: psihoterapia individuală, terapia de grup, terapia de cuplu și familie, medicația și tratamentul integrativ și combinat.

Articol recomandat: Psihologul dezvăluie: Chiar există copii care se gândesc la moarte

Care sunt diferențele între tulburarea şi stilul de personalitate histrionică?

- Articolul continua mai jos-masca medicala

Stilul de personalitate histrionica se află la extrema sănătății, iar tulburarea de personalitate histrionică se află la extrema patologiei.

Stilul de personalitateTulburarea de personalitate
Se bucură de complimente și aprecieri.Vor constant să obțină încurajări, aprobare sau laude.
Aspect exterior și comportament fermecător, atrăgător și adecvat.Aspect exterior și comportament inadecvat, seducător sexual.
Atenți la aspectul exterior și la îngrijire, le plac hainele, stilul și moda.Preocupați de atractivitatea fizică, în mod exagerat.
Plini de viața și dornici de distracție, adesea impulsivi, dar își pot amâna gratificarea nevoilor.Își exprimă emoțiile prin exagerări inadecvate; egocentrici și cu o toleranță scăzută când vine vorba despre gratificație.
Le face plăcere să fie în centrul atenției și fac față cu brio atunci când toată atenția este asupra lor.Se simt inconfortabili atunci când nu pot fi în centrul atenției.
Orientați către senzații, demonstrativi emoțional și afectuoși. Reacționează emoțional dar adecvat.Se manifestă emoțional superficial și rapid schimbător.
Stilul de comunicare verbală este global, specific și adecvat.Stilul de comunicare verbală este excesiv de vag și lipsit de detalii.

 

Cum apare tulburarea de personalitate histrionică?

Circumstanța tipică sau factorul care, cel mai probabil, care declanșează reacția dezadaptativă al tulburării de personalitate histrionică (Othmer si Othmer, 2002), este legat de „relațiile cu persoanele de sex opus”.

Cauza exactă a tulburării de personalitate histrionică nu este cunoscută, dar mulți profesioniști din domeniul sănătății mintale consideră că atât factorii învățați, cât și factorii moșteniți joacă un rol în dezvoltarea acesteia.

De exemplu, tendința ca tulburarea de personalitate histrionică să apară în familii sugerează că o predispoziție genetică ar putea fi moștenită. Cu toate acestea, copilul unui părinte cu această tulburare poate pur și simplu să repete un comportament învățat. Alți factori de mediu care ar putea fi implicați includ lipsa de critici sau pedepse în copilărie, întărirea pozitivă care se acordă numai atunci când un copil îndeplinește anumite comportamente aprobate, și o atenție imprevizibilă acordată unui copil de către părinți, toate conducând la confuzia copiilor cu privire la ce tipuri de comportament câștigă aprecierea părinților.

De asemenea, tulburările de personalitate se dezvoltă în raport cu temperamentul individual, stilurile psihologice,  și modurile în care oamenii învață să facă față stresului în timp ce cresc.

- Articolul continua mai jos-

Articol recomandat: Cum să-ți îmbunătățești memoria. Psiholog Ruxandra Comșa

Cum se comportă o persoană cu tulburare de personalitate histrionică?

Comportamental este unul fermecător, dramatic, expresiv, și în același timp, tolerant cu propria persoana și insensibil față de oamenii din jur. Printre trăsăturile de comportament se mai numără: nevoia de atenție permanentă, labilitatea dispozițională, atitudinea capricioasă și superficialitatea.

Relații interpersonale. Acest tip de persoane se afirmă în mod exhibiționist și ușuratic, obținerea atenției și atitudinea manipulativă fiind imediat remarcate. In plus de asta, le este greu să empatizeze, sunt nesinceri, egoiști, și din această cauză au dificultăți în a menține relații stabile cu ceilalți.

Modul de gandire poate fi descris ca fiind impulsiv și tematic. Sunt predispuși în a fi non-analitici, vagi și dependenți de context. Se bazează foarte mult pe fler și intuiție. Evită să-și conștientizeze dependența ascunsă, precum și alte aspecte personale, și tind se îndrepte spre oamenii din jur, în necesitatea permanenta a validării sociale, dar și pentru autodefinirea lor.

Afecțiunea se manifestă exagerat și într-o manieră facil excitabilă, implicând adesea izbucniri iraționale și accese de furie. Chiar dacă garantarea admirației și iubirii, le este indispensabilă, sunt superficiali emoțional, și extrem de sensibili la respingere.

Atașamentul preocupat este întâlnit frecvent in cazul persoanelor cu tulburarea de personalitate histrionica. Acest tip de atașament este descris prin sentimentul de lipsa de valoare personală și de o evaluare pozitivă a celorlalți.

-Articolul continua mai jos-

Dintre toate criteriile de diagnostic pentru tulburarea de personalitate histrionică cel optim și mai util pentru acesta tulburare este: „se simte inconfortabil în situațiile în care nu este în centrul atenției”.

Care este descrierea dsm-5 pentru tulburarea de personalitate histrionică?

Indivizii se caracterizează printr-un tipar comportamental stabil de căutare a atenției, și emoționalitate. Însă manifestările lor emoționale sunt mai degrabă superficiale și rapid schimbătoare. Frecvent obișnuiesc să atragă atenția asupra lor prin aspectul exterior și vestimentație.

Maniera in care aleg sa vorbească este mai mult bazata pe impresii și senzații, oferind puține detalii și fapte concrete. Perspectivele lor personale pot fi ușor influențate de alte persoane sau de diverse circumstanțe. Ei tind să perceapă relațiile ca fiind mai intime decât sunt în realitate.

Frecvent abordează un comportament sexual provocator și seducător, într-o manieră cel puțin inadecvată. Mai mult, sunt persoane dramatice, ca atare își exagerează manifestările emoționale (American Psychiatric Association, 2016).

O descriere prototip a tulburării de personalitate histrionică ar fi: Acești indivizi sunt exhibiționiști. Dacă sunt femei, își vor folosii farmecul, atractivitatea fizică și abilitățile de seducție pentru a atrage atenția asupra lor. Relațiile și emoțiile lor sunt foarte intense, dar superficiale în același timp.

Dacă sunt bărbați, vor atrage atenția asupra lor lăudându-se din cale afară cu o afacere/investiție în care prosperă, sau despre vigoarea lor în sport sau sex. Preocupările și comportările lor sunt ușor de influențat de opiniile și admirația celorlalți. Ei creează o impresie puternica și caută rapid intimitatea, în raport cu cei din jur. Dar, o astfel de intimitate se deteriorează rapid, făcându-i să se simtă neapreciați (Frances, 2013).

Articol recomandat: 5 lucruri care te împiedică să ai încredere în tine

Cum se tratează tulburarea de personalitate histrionică?

În general, persoanele cu tulburare de personalitate histrionică nu consideră că au nevoie de terapie. Cu toate acestea, ar putea căuta ajutor dacă depresia – posibil asociată cu o pierdere sau o relație eșuată – sau o altă problemă cauzată de acțiunile lor, le provoacă suferință.

Dacă nu exista un episod psihotic sau depresiv major acut în paralel, psihoterapia este principala modalitate de tratament. Terapia de grup îi poate învață cum să-și corecteze comportamentul dramatic, dar trebuie supravegheată cu grijă deoarece poate oferii șansa de a perpetua comportamentul histrionic.

Tulburarea de personalitate histrionică nu afectează de obicei capacitatea individului de a desfășura activități profesionale și socio-culturale. Dificultățile apar mai degrabă în sfera relațiilor interpersonale, unde este nevoie de implicare emoționala adevărată.

Din această cauză, un obiectiv major al psihoterapiei este legat de clarificarea propriilor emoții și deprinderea unui comportament adecvat și matur. Totodată psihoterapia are rolul de a forma maniere noi de abordare a situațiilor de respingere, frustrare sau eșec.

Se poate preveni tulburarea de personalitate histrionică?

Deși prevenirea tulburării de personalitate histrionică s-ar putea să nu fie posibilă, tratamentul poate permite unei persoane predispuse la această tulburare să învețe modalități mai productive de a face față situațiilor.

Pornind de la observații și ajungând la ideea generală în tulburarea de personalitate histrionica

In concepția lui Gabbard (1990), femeile histrionice, pe parcursul copilăriei, au dus lipsa grijii materne, fiind mai Pornind de la observații și ajungând la ideea generală în tulburarea de personalitate histrionica orientate către tată pentru a-și completa necesitatea de apartenență. Ele învață ca pot câștiga atenția tatălui prin manifestări emoționale exhibiționiste.

Pe măsură ce se maturizează, realizează ca trebuie să-și reprime sexualitatea genitală pentru a rămâne „fetița tatei”. Similar, bărbații histrionici au experimentat și ei deprivarea maternă și s-au îndreptat apoi spre tații lor pentru îngrijire. Daca nu vor avea parte de afecțiunea paterna, ei pot dezvolta o identificare pasivă, efeminată sau hipermasculină (ca răspuns la anxietatea privind efeminarea).

Este posibil sa nu devină homosexuali, dar relațiile lor heterosexuale vor folosi ca mijloc de a se ușura în legătură cu inadecvarea genitală subiacentă. Acești bărbați vor fi dezamăgiți de toate femeile, din moment ce acestea nu se pot compara cu mama.

Unii vor alege un stil de viață celibatar pentru a-și păstra loialitatea față de mamă, în timp ce alţii își vor însuși un comportament machist: culturism și donjuanism – adică seducția compulsivă a femeilor, pentru a se reasigura că sunt „bărbați adevărați” (Kellerman si Burry, 1989).

Millon (1981) si Davis (1996) observa ca aceste persoane pe parcursul copilăriei timpurii manifestă o sensibilitate crescută și instabilitate emoțională (explicându-le printr-un prag redus de excitabilitate din nucleul hipotalamic limbic și posterior). Chiar și așa, factorii de mediu își păstrează rolul major în dezvoltarea acestei patologii.

Copii fiind, au înțeles cum se pot folosii de drăgălășenia și farmecul lor pentru a-și asigura atenția parentală. Acesta tulburare va continua să persiste prin relații de scurtă durată, preocupări legate de lucruri exterioare, și refulare masiva. Astfel, datorita refulării și izolării aspectelor interioare, vor ajunge să-și refuze capacitățile de dezvoltare psihică.

Beck (2015) enumeră două asumpții de bază: „Sunt inadecvat și incapabil să fac față vieții de unul singur” și „trebuie să fiu iubit de toată lumea ca să fiu valoros.”

Turkat (1990) distinge TPH în două tipuri comportamentale: tipul axat pe control, care se servește de căi manipulative și dramatice pentru a se asigura că deține controlul; si tipul reactiv, a cărui scopul principal este să obțină atenția și preocuparea celorlalți asupra lor.

Turkat crede că tipul axat pe control nu poate răspunde tratamentului comportamental, nefiind în stare să perceapă corect emoțiile și acțiunile celorlalți. Ei rămân superficiali și egocentrici, iar daca atenția din partea celorlalți nu vine instant se vor simți imediat neconfortabili. Pe scurt, ei suferă de un deficit de empatie.

Benjamin (2003) afirmă că persoanele cu TPH recurg adesea la farmecul și aspectul lor fizic pentru a-și controla partenerii de viață. Aceste persoane manifestă o teama exagerată de a fi ignorate, alături de dorința abuzivă de a fi iubite și îngrijite.

In relația de cuplu adoptă de multe ori un rol („victima”, „prințesa”) și arată o oarecare dependență de partener. In fapt, sunt axate pe controlul partenerului și extragerea forțata a grijii și iubirii dorite, prin manipulare emoțională și sexuală (comportament seducător inadecvat, tentativele de suicid manipulatoare etc).

Biologic și temperamental, adulții cu personalitate histrionica au un grad ridicat de energie, reactivitate autonomă și reactivitate emoțională (la fel de ridicat ca cel din pruncie). Prin urmare temperamentul este de tip infantil hiper-reactiv și orientat spre exterior pentru gratificare.

Psihologic, percepția de sine a histrionicului este o variantă a motivului: „sunt sensibil și toată lumea ar trebui să mă admire și să mă aprobe”, percepția asupra vieții este o varianta a motivului: „viața mă solicită, așa că am dreptul la îngrijire și atenție specială”. Scopul vieții este o varianta a temei „prin urmare, dau un spectacol în fața publicului și trăiesc în prezent”.

Social, factorii familiali influențează dezvoltarea personalității histrionice. Injoncțiunea parentală pentru personalitatea histrionică implică reciprocitatea: „Iți voi da atenție când vei face ce doresc eu.” Stilul de parentaj ce implică disciplină minimă sau iraționalitate contribuie la apariția tiparului histrionic. Daca un părinte are tulburare de personalitate histrionică, exista șansa ca și copii săi să fie predispuși la aceasta.

Articol recomandat: Autismul virtual explicat de către psihologul Marius Teodor Zamfir

Celebrități cu tulburare de personalitate histrionică

Megan Fox, Jessica Simpson, Kim Kardashian, Miley Cyrus, Kanye West. Multe dintre aceste vedete manifestă comportamente care au atras atenția specialiștilor pentru TPH datorită asumării de riscuri atunci când vine vorba de captarea atenției oamenilor, fie prin aparență, evenimente dramatice sau opinii.

Nu pare să-i deranjeze dacă atenția pe care o câștigă este bună sau rea, deoarece pentru ei/ele totul este perfect atâta timp cât internetul și mass-media rămân concentrate asupra lor. Viața lor romantică încărcată de dramă pare să se potrivească profilului personalității histrionice.

Scarlett O’Hara din romanul „Pe aripile vântului” (Margaret Mitchell), este descrisă în literatura de specialitate ca având o personalitate histrionică, caracterizată prin dorința permanentă de a atrage atenția celorlalți, de a plăcea celor din jur, dar și prin exprimarea dramatizată a emoțiilor oscilante.

Autor: Lavinia Roxana Aramă

Student Medicină Generală, anul IV, UMF, Cluj-Napoca

 

Video recomandat

Articole recomandate

Recomandari

Cele mai citite articole în ultima săptămână

Febra albă la copii – când apare și ce poți face ca să scapi de ea

Ai auzit vorbindu-se despre febra albă? Vine sezonul rece, iar odată cu acesta se întețesc cazurile de viroze și răceli în rândul copiilor. Unul dintre...

Lipsa de fier în organism – ce boli provoacă și ce alimente o combat

Lipsa de fier în organism (sau carența de fier) poate genera boli grave. Când nivelul fierului din organism scade sub limitele normale, apar tot...

Picioarele umflate – trei leacuri naturiste din bătrâni

Picioarele umflate sunt nu doar inestetice, ci și dureroase. Membrele inferioare sunt predispuse la umflături şi inflamaţii, deoarece sunt organele care trebuie să suporte...