Ce sunt polipii colorectali, cum se pot trata și când trebuie să ne gândim la cancer.
Prof. dr. Andrada Seicean, medic primar gastroenterologie și medicină internă, la Clinica GastroMed, din Cluj-Napoca, explică de ce apar polipii colorectali, cum pot fi depistați și ce alternative de tratament există, dar, mai ales, când trebuie să ne gândim la cancer.
“Leziuni protuzive, nodulare, dezvoltate în interiorul lumenului colonic, asta sunt polipii colonici. Ei sunt formați din celule intestinale de tip normal care, la început, devin adenoame, pe parcurs dezvoltă displazie ușoară, moderată sau severă și, în timp, se pot transforma în celule de tip canceros. Astfel apare cancerul colorectal. În anumite condiții, carcinogeneza poate fi accelerată, de 2-3 ani, dar, la un pacient fără istoric familial de cancer colorectal, carcinogeneza apare după 9-10 ani.
După ce celulele carcinomatoase au depășit un anumit strat al pereților colonici, și pătrund în profunzime, devine cancer colorectal”, a explicat prof. dr. Andrada Seicean.
Factori de risc pentru apariția polipilor colonici:
– Genetic ( aveți rude de gradul I cu polipi sau cancer colorectal)
– Alimentația bogată în lipide și carne roșie
– Obezitatea
– Posibil fumatul
– Sedentarismul
Investigații necesare diagnosticării
“Există polipi cu potențial de transformare malignă (adenoamele) și polipi benigni, al căror întreg traiect, pe parcursul vieții, va avea caracter benign (polipi de tip juvenil inflamator hiperplazici).
Diferențierea se face nu doar prin biopsie, ci și endoscopic, pentru că au aspect particular la examinarea cu lumină albă și cu lumină filtrată. Așa se poate ști pentru care polip este necesar să se aplice rezecția.
Colonoscopia- standard de aur în investigarea polipilor colonici și a colonului – se face cu o pregătire pre-procedură, care trebuie să fie foarte bună, ca să poată evidenția tot colonul. De asemenea, instrumentarul și tehnica endoscopică folosită trebuie să fie alese cu grijă pentru a permite evaluarea corectă. Și, nu în ultimul rând, priceperea și îndemânarea operatorului sunt importante.
Ca metode de investigare mai există videocapsula și colonoscopia CT care, însă, au dezavantajul că, deși folosesc aceeași pregătire pre-intervenție ca și colonoscopia standard, pot scăpa anumiți polipi mici, sub 5-6 mm, iar rezecția acestora nu este posibilă prin aceste proceduri. De aceea, pentru un polip vizualizat prin aceste tehnici, ulterior, se recurge tot la colonoscopia standard, pentru îndepărtarea lui. Tehnicile aceastea de investigație se recomandă doar în condiții speciale, de exemplu, când există sindrom aderențial foarte important, și se dorește evitarea colonoscopiei standard”, spune medicul Andrada Seicean.
Colonoscopia, ca metodă de tratament
“Colonoscopia este o procedură care, la un pacient fără istoric de cancer intrafamilial, ar trebui făcută la vârsta de 50 de ani, ca screening, pentru că la această vârstă, 20-30% dintre pacienți, mai ales bărbații, prezintă polipi colonici cu risc de transformare malign.
Dacă pacientul a avut istoric de cancer colorectal familia, atunci medicul este cel care decide momentul în care să se înceapă colonoscopiile de screening și modul în care se urmărește evoluția în continuare.
Odată ce colonoscopia a fost făcută, identificarea unui polip premite realizarea polipectomiei și tratament polipului prin îndepărtarea acestuia. Pacientul intră într-un sistem de urmărire de colonoscopii de control, conform ghidurilor europene. Intervalul la care medicul recomandă următoarea colonoscopie variază între 1 și 10 ani.
Dacă există polipi dificili, și, uneori, avem polipi localizați fie la valva iliocecală, periapendicular sau în apropierea unor diverticuli sau dacă polipii sunt de dimensiuni mari și cu extensie laterală, atunci polipectomia devine dificilă. În aceste condiții există tehnici de rezecție mucozală și de disecție sub-mucozală speciale, avansate, care să asigure îndepărtarea completă a polipului respectiv, cu un risc minim de hemoragii și/sau perforații”, explică prof. dr. Andrada Seicean.