Ce este tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC)? Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) este o tulburare de anxietate caracterizată prin gânduri recurente, nedorite, idei sau senzații (obsesii) care pot să ducă la îndeplinirea unor comportamente repetitive (compulsii).
Multe persoane au gânduri recurente despre o anumită tematică sau comportamente repetitive. Dar acestea nu perturbă viața de zi cu zi și nu împiedică îndeplinirea sarcinile cele mai simple. Pentru persoanele cu TOC, gândurile sunt persistente și rutinele nedorite, iar comportamentele sunt rigide, întrucât nerespectarea lor provoacă distres greu de tolerat.
Chiar dacă știu că obsesiile lor nu sunt adevărate, persoanele cu TOC au dificultăți în a-și distrage atenția de la gândurile intruzive sau a opri acțiunile compulsive.
Diagnosticul de TOC se manifestă prin prezența gândurilor obsesive și / sau a compulsiilor consumatoare de timp(mai mult de o oră pe zi),distres major și afectarea muncii, funcționarea socială sau un alt domeniu relevant al persoanei.
TOC începe adesea în copilărie, adolescență sau vârsta adultă timpurie; în medie vârsta de debut al simptomelor este de 19 ani.
Cauze și factori de risc
Factorii genetici indică faptul că riscul de a dezvolta această tulburare este mai mare dacă rudele de gradul întâi prezintă și ele simptome, și dacă boala a debutat în copilărie sau adolescență.
Din punct de vedere a factorilor biologici, se pare că deficitul de serotonină și anormalitățile unor arii ale creierului pot fi puse în legătură cu TOC.
În ceea ce privește factorii de mediu, se pare că există o legătură între abuzul fizic/sexual, traumele produse la o vârstă timpurie și dezvoltarea acestei tulburări.
TOC nu se referă la obiceiuri precum mușcarea unghiilor sau gândirea negativă. Un gând obsesiv ar putea fi faptul că anumite numere sau culori sunt „bune” sau „rele”. Un obicei compulsiv poate fi să te speli pe mâini de șapte ori după ce ai atins ceva care ar putea fi murdar. Cu toate că persoana poate nu dorește să facă aceste comportamente, aceasta se simte neputincioasă în a se opri.
Obsesiile
Obsesiile sunt gânduri recurente și persistente, impulsuri sau imagini care provoacă emoții de distres puternic , cum ar fi anxietatea sau dezgustul. Multe persoane cu TOC recunosc că aceste gânduri, impulsurile sau imaginile sunt un produs al minții lor și sunt excesive sau neconcordante cu realitatea.
Cu toate acestea, persoana resimte o lipsă de control și se simte nevoită să apeleze la diverse comportamente pentru a reduce nivelul distresului.. Obsesiile tipice includ preocupări excesive cu privire la contaminare sau vătămare, nevoia de simetrie sau exactitate, gânduri sexuale sau religioase interzise.
Compulsiile
Compulsiile sunt comportamente repetitive sau acte mentale pe care o persoană se simte determinată să le efectueze ca răspuns la o obsesie. Comportamentele au ca scop prevenirea sau reducerea stresului sau a unei situații de temut. În cazurile cele mai severe, o repetare constantă a ritualurilor poate să se desfășoare aproape întreaga zi , ceea ce face imposibilă păstrarea unei rutine . Deși compulsia poate aduce o oarecare ușurare îngrijorării, obsesia revine și ciclul se repetă din nou.
Tipuri și simptome TOC
Persoanele cu TOC pot să aibă diferite particularități, dar cele mai multe cazuri se încadrează în cel puțin una din cele patru categorii generale:
- Verificarea
Cum ar fi cea a ușilor/încuietorilor, sistemelor de alarmă, cuptoarelor sau întrerupătoarelor de lumină .Toate acestea cu scopul de a reduce frica de a se răni sau a-i răni pe cei din jur.
- Contaminarea
Teama de lucrurile care ar putea fi murdare sau compulsia de a face curat.
- Simetria și ordonarea, nevoia de a alinia lucrurile într-un anumit fel
- Ruminări și gânduri intruzive, o obsesie cu o linie de gândire. Unele dintre aceste gânduri ar putea fi violente sau tulburătoare.
Tulburări asociate
Alte afecțiuni care împărtășesc unele caracteristici ale TOC apar mai frecvent la membrii familiei pacienților cu TOC. Acestea includ, de exemplu, tulburările dismorfice corporale (preocuparea pentru un defect fizic imaginat), ipohondrie (preocuparea pentru boli fizice), tricotilomania (smulgerea părului), unele tulburări alimentare, cum ar fi mâncatul compulsiv, precum tulburări bazate neurologic, cum ar fi sindromul Tourette.
Severitate
TOC debutează de obicei în anii adolescenți sau în etapa adultului emergent, dar poate începe în copilărie. Simptomele încep de obicei treptat și tind să varieze în severitate de-a lungul vieții. Tipurile de obsesii și compulsii pe care persoana le resimte se pot schimba în timp. În general, simptomele se agravează atunci când persoana se confruntă cu un nivel de stres ridicat.
Există o diferență între a fi perfecționist – cineva care își dorește cu ardoare rezultate impecabile sau performanță, de exemplu – și a avea tulburarea obsesiv-compulsivă. Gândurile asociate TOC nu sunt pur și simplu îngrijorări excesive cu privire la problemele reale din viața persoanei sau dorința de a avea lucrurile curate sau o preferință în a avea lucrurirle aranjate într-un mod specific.
Dacă obsesiile și compulsiile vă afectează calitatea vieții, ar fi de preferat să apelați la ajutor de specialitate.
Tulburarea obsesiv compulsivă și calitatea vieții
Studiile arată faptul că tulburarea obsesiv-compulsivă afectează toate domeniile specifice calității vieții, incluzând aici capacitatea de a lucra și de a realiza performanțe, treburi casnice, sentimentul subiectiv de bunăstare, relațiile sociale .
De asemenea, prezența simptomelor depresive și de anxietate pare să explice o porțiune semnificativă a varianței mai multor dimensiuni în ceea ce privește calitatea vieții.Astfel, aceastea pot influența severitatea tulburării, afectând stima de sine și funcționarea socială.
În ceea ce privește statutul marital, pacienții cu TOC raportează rate mai mici ale căsătoriei comparativ cu populația generală ; și o rată mai ridicată a divorțului. Cu toate acestea chiar și persoanele căsătorite cu tulburarea obsesiv-compulsivă par să aibă o rată crescută la nivelul nemulțumirilor în cuplu.
TOC diminuează adesea și calitatea relațiilor familiale. Persoanele cu tulburarea obsesiv-compulsivă pot solicita membrilor familiei conformarea cu anumite rutine, reguli care sunt importante pentru pacient.Nerespecatrea acestor cerințe poate declanșa conflicte, membrii familiie resimțind vină pentru creșterea anxietății, depresiei pacientului.
Astfel, studiile arată că mai mult de o treime al familiilor au raportat modificări ale rutinei familiale din cauza simptomelor pacientului și mai mult de jumătate au resimțit acomodarea la simptomele pacientului ca un factor stresant.
Conflictele familiale, stigmatizarea, deteriorarea funcționării sociale pot avea efecte negative asupra cursului bolii, dorinței de a apela la ajutor și asupra respectării tratamentului.
În schimb, educarea familiei, oferirea de suport și participarea în programele de tratament pot ajuta pacienții să-și îmbunătățească calitatea vieții.
Tratament
Intervenția la nivelul TOC presupune terapie cognitiv comportamentală, în care pacientul învață cum să-și dispute și restructureze ideile obsesive, și cum să-și reducă compulsiile , utilizând tehnici precum expunerea in vivo și oprirea comportamentelor de siguranță.
Dacă vă confruntațicu astfel de situații și aveți nevoie de mai multe informații, puteți să mă contactați prin email la adresa [email protected] sau la numarul de telefon 0770105911.