fbpx
Acasă Info Pacient Otita externă - Simptome, Complicații, Prevenție, Tratament

Otita externă – Simptome, Complicații, Prevenție, Tratament

Otita externă – cunoscută și sub denumirea de “otita înotătorului”- este infecția localizată la nivelul canalului auditiv extern, ce apare adesea ca urmare a stagnării apei la acest nivel. În sezonul cald, când băile în piscină și în mare sunt frecvente, crește riscul ca apa ce rămâne în urechi după îmbăiere să reprezinte mediul de dezvoltare și înmulțire al bacteriilor ce cauzează otita externă. Infecția se extinde de la tegumentul ce îmbracă urechea externă până la pavilionul urechii, provocând durere și disconfort.

Otita externă – Simptome

Simptomele incipiente ale otitei externe sunt de intensitate moderată, însă se pot agrava în lipsa unui tratament adecvat.

La începutul infecției pacientul ar putea să observe:

  • senzație de mâncărime în canalul auditiv extern;
  • roșeață în interiorul urechii;
  • un disconfort moderat ce se accentuează la mobilizarea tragusului;
  • secreții la nivelul urechii.
Articolul continua mai jos

Pe masură ce infecția progresează:

  • senzația de mâncărime devine mai deranjantă;
  • se depășește pragul de disconfort, cu trecere către o senzație dureroasă;
  • secreția auriculară devine mai abundentă;
  • apare senzația de ureche înfundată;
  • se instalează tulburări de auz.

Netratată, infecția progresează și pacientul ar putea să se confrunte cu:

  • durere severă ce iradiază la nivelul feței, gâtului, sau capului, de partea urechii afectate;
  • înfundarea completă a canalului auditiv;
  • inflamația conductului auditiv extern;
  • inflamația ganglionilor limfatici din zona gâtului;
  • febră.

Otita externă mecanisme naturale de apărare

Conductele auditive externe dețin mijloace de apărare naturală împotriva infecțiilor, și anume:

  • glandele de la nivelul canalului auditiv extern secretă ceară, cu formarea unui film protector care colectează celulele descuamate, firele de praf și alte particule ce ajung în ureche; compoziția materialului secretat este acidă, împiedicând dezvoltarea bacteriilor
  • cartilajul ce acoperă parțial deschiderea la exterior a urechii este o adaptare ce împiedică pătrunderea corpilor străini

Cum apare otita externă?

Dacă un pacient este diagnosticat cu otită externă, înseamnă că mecanismele naturale de apărare au fost depășite în această situație. Există o serie de factori ce contribuie la diminuarea capacității de apărare a urechii în fața bacteriilor, precum:

Umiditate în exces. Transpirațiile abundente, expunerea la un aer cu umiditate crescută pe perioade lungi de timp sau apa ce stagnează în urechi după înot creează condiții favorabile dezvoltării bacteriilor.

Zgârieturile canalului auditiv extern. Prin curățarea urechilor cu bețișoare de vată sau folosirea căștilor interne se pot produce mici răni la acest nivel, ele reprezentând porți de intrare pentru bacterii.

Reacții de hipersensibilitate. Produsele pentru îngrijirea părului sau bijuteriile pot cauza alergii sau alte manifestări ce implică pielea și astfel favorizează apariția unei infecții.

Otita externă – Complicații

Cu cât se intervine mai repede, cu atât infecția progresează mai puțin și astfel se evită complicațiile. Totuși, otita netratată poate avea ca și consecințe:

Infecții pe termen lung. Otita ce persistă mai mult de trei luni este considerată drept infecție cronică. Factorii ce întârzie vindecarea, contribuind la cronicizarea infecției sunt reacțiile alergice cutanate, alergiile la antibiotice, dermatita sau psoriazisul, precum și combinația dintre o infecție bacteriană și una fungică.

Infecția dermului și a țesutului subcutanat(celulita). Rareori, otita externă se poate complica cu celulita, situație în care agentul etiologic ce a cauzat infecția face parte din genul streptococilor.

Distrucția cartilajului și a osului (osteomielita). Aceasta este una dintre complicațiile rare ale otitei externe, fiind pusă pe seama infecției cu Stafilococ auriu. Pacientul va avea în cazul de față senzații dureroase severe la nivelul pavilionului urechii și în partea inferioară a craniului. Riscul unei asemenea complicații crește la pacienții vârstnici, la persoanele cu diabet zaharat sau la cele cu imunodeficiențe.

Otita externă – Prevenție

Putem preveni acest tip de infecție prin aplicarea unor măsuri simple ce includ:

Menținerea uscată a urechilor. Se recomandă uscarea urechilor după baie sau înot, prin folosirea unui prosop curat care să înlăture apa rămasă la nivelul pavilionului urechii.

Evitarea înotului în spații neamenajate. Apele dulci stătătoare constituie un rezervor important de bacterii, iar înotul în asemenea spații predispune la infecții. Așa că este de preferat să alegem îmbăierea în locuri amenajate, unde au fost luate în prealabil măsuri de igienizare și se realizează teste de control a calității apei.

Evitarea introducerii obiectelor străine în ureche. Bețișoarele de urechi cu vată ar trebui folosite doar pentru curățarea pavilionului urechii, întrucât introducerea acestora în canalul auditiv extern poate împinge ceara mai profund sau poate cauza zgârieturi.

Luarea unor măsuri de precauție după o infecție recentă sau o intervenție chirurgicală în zona urechii. Este important ca atunci când ne aflăm în una dintre situațiile menționate să întrebăm medicul dacă este indicat să practicăm înotul în perioada de după infecție sau operație.

Teste inițiale

Examinarea canalului auditiv extern cu un otoscop( permite vizualizarea modificărilor din această zonă, precum roșeața, inflamația sau crustele).
Examinarea timpanului – este importantă pentru depistarea eventualelor injurii ce pot evolua cu deficiențe de auz.

Teste ulterioare

În funcție de severitatea simptomelor și de stadiul de evoluție al infecției, medicul poate recomanda teste suplimentare, inclusiv prelevare de lichid de la nivelul urechii pentru depistarea bacteriilor sau fungilor responsabili de apariția otitei.

Otita externă Tratament

Curățarea canalului auditiv extern este necesară pentru a permite vindecarea țesuturilor implicate în procesul infecțios. În acest scop vor fi îndepărtate dopurile de ceară, celulele descuamate sau secrețiile auriculare, prin intermediul unor dispozitive medicale de tip vacuum.

În funcție de rezultatele de laborator, care vor orienta medicul către un tratament medicamentos corespunzător, se pot prescrie:

  • Soluții acide pentru a stopa înmulțirea bacteriilor
  • Medicamente antiinflamatoare
  • Antibiotice sau antifungice, în funcție de agentul etiologic ce a cauzat infecția.

Ce putem face pentru a crește eficiența tratamentului otitei exterioare?

Pe toată durata tratamentului, pentru menținerea uscată a urechilor și prevenirea iritațiilor, se indică urmatoarele măsuri suplimentare de protecție:

  • Întreruperea temporară a sporturilor practicate în apă;
  • Suspendarea călătoriilor cu avionul;
  • Evitarea utilizării căștilor interne până la dispariția totală a durerii sau disconfortului;
  • Uscarea urechilor după baie – prin înclinarea alternativă a capului de partea fiecărei urechi și mobilizarea părților moi ale urechii pentru a permite apei să curgă – se preferă în locul utilizării bețișoarelor cu vârf de bumbac.

Ioana Babliuc, Medici Pentru Tine

“Medici Pentru Tine” este un proiect dedicat comunității, un proiect în cadrul căruia studenți și cadre medicale lucrează împreună pentru a oferi publicului larg informații medicale corecte și complete.

Citeste si

Urmăreşte ultimele ştiri medicale pe Youtube şi Facebook

15,917FaniÎmi place
1,210AbonațiAbonați-vă

SFATUL MEDICULUI Infecția cu virus hepatitic. Riscuri, prevenție, diagnosticare și tratament

Cele mai citite

ULTIMELE ARTICOLE

Recomandări ZM

Constipația – Cauze, simptome, factori de risc, tratament

Constipația este o problemă de sănătate frecvent întâlnită, însă puțini pacienți înțeleg cu exactitate...

Ce sunt alergiile alimentare? Cauze, tipuri, diagnostic, tratament

Ce sunt alergiile alimentare? Alergia alimentară este o reacție exagerată a sistemului imunitar la...

Eczema – simptome, cauze și tipuri de tratament

Denumită și dermatită, eczema reprezintă una dintre cele mai comune afecțiuni dermatologice. Deși apare...

Histerescopia – metodă minim invazivă de diagnostic și tratament pentru afecțiunile uterine

Histerescopia este o procedura minim-invazivă ce constă în vizualizarea cavitații uterine cu ajutorul unui...

Tuse, strănut, nas înfundat. Răceală sau Gripă?

Tuse, strănut, nas înfundat? Toamna este sezonul răcelii și al gripei, iar mulți dintre...

Ce este leucemia și cum se tratează

Ce este leucemia și cum se tratează. Diagnosticul de leucemie este adesea o lovitură...