Un articol semnat de Dr. Lavinia Duică, Șef de lucrări la Universitatea “Lucian Blaga” din Sibiu, Medic primar psihiatru, Șef Secție clinică – Spital de Psihiatrie ”Dr. Gh. Preda” Sibiu, Psihoterapeut.
“Make each day your masterpiece”, John Wooden.
Depresia în general
Acum, poate mai mult decât oricând, semnificația depresiei este percepută pe scară largă datorită existenței unei situații atipice cu care toți ne confruntăm în ultima perioadă de timp reprezentată de amenințarea infecției cu SARS-CoV-2 ce are drept consecință izolarea socială. În această situație care presupune fațete existențiale noi, cu care nu suntem obișnuiți se întâmplă să resimțim o serie de trăiri negative, întrucât suntem perturbați din rutina cu care suntem obișnuiți și, mai mult decât atât ne pune sub semnul întrebării traiul de zi cu zi din viitor.
Izolarea
Prin întreruperea activității în multiple domenii profesionale pentru împiedicarea răspândirii infecției COVID-19 și măsura izolării sociale a avut loc o restrângere marcată a deplasărilor în afara domiciliului. Ne aflăm în situația de a sta în casă fie singuri, fie în familie, cu partenerii noștri de viață, copii și părinți ,24 h din 24 h, fără a avea posibilitatea de schimb direct de informații sau de socializare în afara familiei, fără a putea face activități sportive și recreative în mediuL exterior și aflându-ne în afara activității noastre profesionale zilnice.
Cum a fost la început?
Cu siguranță unii dintre noi au simțit inițial un sentiment de bucurie față de această nouă situație, am văzut ca fiind o oportunitate de a sta mai mult acasă și a ne bucura mai mult de proximitatea cu cei dragi o perioadă mai mare de timp. Această bucurie era cu atât mai mult posibilă cu cât existau premisele desfășurării activității profesionale la domiciliu și, consecutiv exista și renumerația corespunzătoare. Ne-am oprit așadar din “fuga” noastră zilnică pentru a ne îndeplini rolurile sociale, pentru a ne atinge țintele propuse, pentru a satisface dorințele celor dragi, pentru a ne depăși noi pe noi…etc. Această alertă continuă în care ne aflam, întreruptă doar de câteva săptămâni din an, ne obosea atât psihic cât și fizic și resimțeam tot mai mult nevoia de pauză, de relaxare, o pauză în care să avem timp pur și simplu să ne bucurăm de realizările noastre, să savurăm acele trăiri unice ale lucrurilor simple ale vieții.
Cum funcționăm psihologic?
Însă dimensiunile psihicului nostru care vizează atât un echilibru, cât și interschimburi continue între diversele planuri ale vieții își cer drepturile și omul simte nevoia să fie activ și mobil și să realizeze tot timpul acțiuni prin care se orientează către propria persoană și spre ceilalți, dar realizează și lucruri care îi asigură un viitor lui însuși precum și mentenanța societății.
Împlinirea acestor nevoi fundamentale este însă perturbată de faptul că o perioadă îndelungată ne este impus să trăim într-un mediu în mare parte închis, marcat în plus și de numeroasele incertitudini pe care le presupune pandemia COVID-19. Și atunci bucuria noastră de a sta în mediul nostru cu cei dragi nouă poate să fie resimțită ca o presiune, cu atât mai mult cu cât nevoile noastre vin oarecum în contradicție cu nevoile celorlalți din casă și cu cât există și alte presiuni exterioare. Pierderea locului de muncă înrăutățește în mod semnificativ perceperea acestei stări de lucruri, punând în pericol un anumit standard de viață cu care ne-am obișnuit sau chiar supraviețuirea.
Depresia
Așa încât ceea ce părea o promisiune de bine, cel puțin pe termen scurt, încet, încet se poate transforma într-o stare de disconfort, un amalgam de emoții negative de tipul reacțiilor depresive și anxioase. Comportamental individul își poarte pierde ușor răbdarea, devine nervos, cu neliniște, cu stări impulsive, chiar impulsiv-agresive sau dimpotrivă apatie, lipsă de energie, de inițiativă, fatigabilitate. Dar miezul acestor stări psihice modificate este constituit de ideația cu caracter negativ caracteristică depresiei. Individul se simte din ce în ce mai mult copleșit de probleme, în prim plan trecând poate cele legate de COVID-19, dar și cele mai vechi, trenante și gândurile alunecă pe panta pesimismului, tot mai multe situații existențiale sunt văzute din perspectivă negativă, trecând în plan secund acele laturi pozitive care înainte erau percepute în prim plan.
Depresia boală
Dacă gândirea negativă trece într-o altă etapă și anume în condiția în care pesimismul începe să se desprindă de situația de fond care a declanșat starea depresivă și individul începe să prelucreze intens negativ în direcția propriei valori, a utilității sale în lume și a unei responsabilități exagerate, atunci este foarte probabil că vorbim de trecerea în stadiul de boală. În acest stadiu gândurile individului pot crea o punte către apariția suicidului. De cele mai multe ori însă individul posedă mecanisme de coping apte să îl rețină în viață, însă existența lui devine tot mai neplăcută pentru că poate deveni disfuncțional prin diminuarea capacității de a lua decizii, scăderea randamentului în muncă, reducerea socializării.
Cum e viața noastră în izolare?
Viața în izolare a fiecărei familii este caracterizată prin elemente comune tuturor familiilor precum și elemente particulare în funcție de tipul relațiilor între membrii familiei, obiceiuri, educație, etc. Invariabil însă întâlnim elemente caracteristice ale relaționării și activităților zilnice.
Cu mare probabilitate petrecerea timpului împreună, în familie, o perioadă lungă de timp a dus fie la o îmbunătățire, fie la o înrăutățire a statusului afectiv în viața fiecărui cuplu, cu sau fără copii. Activitățile casnice în general au rămas aceleași, activitățile sociale directe și alte activități recreaționale exterioare au scăzut foarte mult, mare parte din activitățile profesionale au dispărut, în schimb a crescut foarte mult activitatea de socializare sau alte tipuri de activități prin utilizarea internetului. Fiind una din puținele activități care nu a fost marcată de restricții, este posibil ca aceasta din urmă să fi fost în această perioadă un factor de tampon foarte important având darul de a atenua energiile negative declanșate de toate privațiunile aduse de izolare. De asemenea, activitățile recreaționale și educaționale din sânul familiei au crescut, fapt ce a adus, de fapt, plus valoare vieții familiale.
De ce apare depresia?
Izolarea socială presupune o serie de condiții care ne împiedică să ne trăim viața în mod plenar. Fiecare individ își construiește viața după propriile simțuri și, bineînțeles după posibilități, în orice caz, în mod normal reușește să își găsească acele elemente existențiale care să-l facă să simtă plăcerea vieții. Plăcerea în viață este dată de relația pe care o are individul cu familia, prietenii, natura, profesia și…cu sine. În contrast, depresia vine odată cu întreruperea apropierii de una sau mai multe din aceste elemente din viața individului. Izolarea la domiciliu aduce după sine privarea de unele din aceste elemente, fapt ce favorizează instalarea depresiei.
Cu ce anume ne confruntăm?
Restrângerea posibilităților de relaționare ne privează destul de mult de sursele de energie pozitivă pe care le accesam anterior. Petrecerea extensivă a timpului cu copii aduce multe oportunități de creștere a satisfacției, atât a copiilor cât și a părinților, creșterea calității relației copil-părinte și îmbunătățirea schimbului informațional de ambele părți. Astfel, nivelul educațional în cadrul acestei relații poate să cunoască o creștere, dar, în același timp cunoaște și unele deficite prin întreruperea școlii și, în general, a pierderii schimburilor cu exteriorul a copiilor care este atât de necesar în această perioadă a dezvoltării lor.
O altă componentă extrem de importantă a vieții noastre este profesia. Mulți dintre noi trăim o situație cu adevărat de neconceput în urmă cu câteva luni și anume încetarea activității profesionale. Profesia este locul unde ne manifestăm latura practică, executivă și, de ce nu, creativă a personalității noastre. Pe lângă faptul că ne consumăm energetic prin timpul, eforturile și stresul pe care le punem la dispoziția lucrului în sine, avem și foarte multe de câștigat din această străduință. Este vorba de accesul nemijlocit la cuantificarea valorii noastre în interacțiunea acesteia cu lumea exterioară. Dacă ne gândim la pierderea resurselor financiare în această perioadă, dar și mai târziu este de la sine înțeles că pierderea contactului cu profesia capătă proporții și mai grave și iminența depresiei este foarte mare.
Astfel, mecanismele depresiei ar ține de lipsa, pentru o perioadă, a acelor ingrediente care dau culoare și o adevărată consistență timpului nostru.
Ce avem de făcut?
Să conferim substanță tuturor lucrurilor pe care le practicăm în aceste zile! Viața noastră cea de toate zilele este plină de tot felul de fapte de la cele mai simple, anodine până la cele cu mare semnificație pentru noi, pentru viitorul nostru sau al celor dragi. Faptele semnificative din viața noastră nu sunt numai cele care în mod vizibil au produs schimbări pozitive, ci sunt mult mai multe care inaparent participă la aceste schimbări, sunt etapele fiecărui lanț de fapte care au dus în final la evenimentul dorit.
În condițiile pe care actual realitatea ni le impune nu este indicat să ne risipim energia gândim la lucrurile pe care nu le putem face. Este momentul să dăm mai multă greutate acțiunilor noastre, indiferent de acțiunea în cauză. Dacă în discuțiile sau în joaca părinților cu copiii lor va exista o străduință să fie prezente tot timpul componente educaționale care îl vor ajuta mai târziu să își consolideze personalitatea, este de înțeles că beneficiile acestei perioade pot să fie foarte importante. Pe plan profesional, timpul pe care îl avem la dispoziție îl putem folosi pentru dobândirea de noi cunoștințe și, în general pentru perfecționare.
Dacă la sfârșitul zilei vom avea sentimentul că am adus o valoare vieții noastre, amenințarea depresiei va rămâne o simplă teorie.