fbpx
Acasă Info Pacient Cum se manifestă glaucomul? Clasificare, factori de risc

Cum se manifestă glaucomul? Clasificare, factori de risc

Ce este glaucomul? Glaucomul este o afecțiune oculară cronică, de cele mai multe ori bilaterală asociată cu creșterea presiunii intraoculare peste nivelul suportat de nervul optic, care determină în timp deteriorarea progresivă a fibrelor nervului optic, nerv care este responsabil de transmiterea informațiilor de la ochi la creier .

Se produce astfel restrângerea treptată a câmpului vizual dinspre periferie spre centru și, în final, se poate ajunge la orbire. Dacă presiunea intraoculară se menține crescută, se ajunge și la orbire. Există o formă de glaucom cu tensiune normală, în acest caz afecțiunea fiind mai dificil de diagnosticat și de tratat.

Glaucomul poate să apară la orice vârstă, chiar și la copil, dar este mai frecvent la persoanele cu vârste peste 40 de ani. De asemenea, la persoanele care au mai avut în familie cazuri de glaucom riscul de apariție al bolii este mai frecvent. Este o boală progresivă care durează toată viața, pentru care nu se cunoaște încă niciun tratament care să o poată vindeca. Însă, cu un tratament corect, vederea poate fi păstrată pentru toată viața. În cazul în care tratamentul medicamentos nu dă rezultate, este recomandată operația de glaucom.

Articolul continua mai jos

ETIOLOGIE

Cauza glaucomului nu este cunoscută. Este cunoscut faptul că glaucomul are legătură cu presiunea din interiorul ochiului.
În ochiul uman se produce în mod constant un fluid (umorul apos) cu rol hrănitor pentru structurile oculare, însă acest fluid trebuie să se elimine în echilibru cu rata producerii sale. La pacienții cu glaucom apare un dezechilibru datorită unui deficit de eliminare a umorului apos, cu acumularea sa și creșterea tensiunii intraoculare.

Tensiunea oculară normală este între 10 și 21-22 mmHg, însă acest interval este calculat în mod statistic și are doar rol orientativ. Valoarea normală a tensiunii intraoculare trebuie stabilită pentru fiecare pacient în parte pe baza examinărilor amănunțite. Cu cât presiunea intraoculară este mai mare, cu atât crește posibilitatea ca nervul optic să fie afectat.

Deși există și tipuri de glaucom fără presiune intraoculară crescută, principalul factor de risc pentru glaucom este reprezentat de presiunea intraoculară crescută. Nervul optic este format din aproximativ 1,2 milioane de fibre nervoase. Glaucomul poate afecta la început doar o parte din aceste fibre provocând apariția unor pete negre în câmpul vizual. Mulți pacienți nu observă aceste puncte “oarbe” decât atunci când boala este foarte avansată.
CLASIFICARE

Există mai multe tipuri de glaucom ce diferă între ele prin mecanismul de producere, manifestări clinice și indicații de tratament :

GLAUCOMUL CU UNGHI DESCHIS este cea mai frecventă formă de glaucom, fiind responsabil de peste 90 % din cazurile de glaucom. De obicei survine odată cu înaintarea în vârstă, când sistemul de  drenaj al umorului apos devine din ce în ce mai puțin eficient, crescând astfel presiunea intraoculară. Cele mai multe persoane nu au simptome sau semnale de alarmă timpurii. Scăderea acuității vizuale este remarcată în fazele avansate sau foarte avansate ale bolii. Acest tip de glaucom se dezvoltă lent și tăcut, fără durere sau alte simptome, iar uneori este depistat când o mare parte din fibrele nervului optic sunt distruse, cu pierderea ireversibilă a vederii. În mod obișnuit, glaucomul cu unghi deschis răspunde bine la medicație, în special în cazul diagnosticării din vreme și a unui tratament adecvat.

GLAUCOMUL PRIMITIV CU UNGHI ÎNCHIS este determinat de o predispoziție anatomică a globului ocular, ce conduce la obstrucția parțială sau totală a drenajului umorului apos prin blocarea unghiului de către periferia irisului. Este mult mai rar întâlnit și este foarte diferit de glaucomul primitiv cu unghi deschis prin aceea că, de regulă, presiunea intraoculară crește foarte rapid. În atacul de glaucom se produce închiderea completă a unghiului irido-cornean cu apariția următoarelor semne și simptome: înroșirea ochiului, pupila semi-dilatată, vedere încețoșată, durere oculară intensă, cefalee (durere de cap), halouri colorate în jurul luminilor, lăcrimare, fotofobie, stare de greață și vomă. Atunci când unele din aceste simptome apar, este necesar să vă prezentați, de urgență, la medicul oftalmolog.

Alte forme de glaucom primitiv sunt reprezentate de GLAUCOMUL CU TENSIUNE NORMALĂ, GLAUCOMUL CONGENITAL. Există și forme de glaucom secundar altor afecțiuni, traumatisme locale sau apărut ca efect advers în urmă unor tratamente.

FACTORI DE RISC PENTRU APARIȚIA GLAUCOMULUI

au peste 45 ani
au rude de sânge cu glaucom
se știu cu presiune intraoculară crescută (hipertensiune intraoculară)
suferă de diabet zaharat, hipertensiune arterială, hipotensiune arterială, dureri de cap de tip migrenă, sindrom Raynaud, au miopie severă sau hipermetropie mare
rasă neagră

CUM SE MANIFESTĂ GLAUCOMUL?

Diagnosticul de glaucom este relativ simplu și nu implică investigații neplăcute pentru pacient. Din păcate însă, glaucomul nu are simptome specifice decât atunci când vederea este mult afectată. Astfel, marea majoritate a pacienților sunt diagnosticați în faze avansate ale bolii când, în ciuda tratamentului corect efectuat, evoluția către orbire este greu de oprit. Orice pierdere a vederii care s-a produs până în momentul diagnosticului și al începerii tratamentului este ireversibilă.

Cum glaucomul nu prezintă simptome, singurul mod de a descoperi această afecțiune din timp este de a efectua controale periodice și investigații specifice la medicul oftalmolog. Datorită evoluției tehnologice avem la dispoziție diverse echipamente și metode moderne de a diagnostica din vreme glaucomul.

Un astfel de exemplu este examenul de câmp vizual care ne arată cum funcționează nervul optic. Tomografia de nerv optic ne permite să verificăm cu ajutorul laserului starea fibrelor nervoase ale nervului optic. Astfel, putem diagnostica glaucomul înainte că acesta să aibă manifestări clinice și putem avea o predictibilitate asupra riscului de a face glaucom. În cazul în care glaucomul este deja diagnosticat, tomografia de nerv optic ne ajută să știm cât de afectat este
nervul optic, dacă tratamentul este eficient, mai simplu spus ne ajută să monitorizăm corect evoluția bolii.

INVESTIGAȚIILE NECESARE PENTRU DIAGNOSTICAREA ȘI URMĂRIREA EVOLUȚIEI GLAUCOMULUI SUNT:

măsurarea presiunii intraoculare
examinarea și fotografierea papilei nervului optic
examinarea unghiului de drenaj (este necesară pentru stabilirea tipului de glaucom: cu unghi închis sau deschis, deoarece modalitățile terapeutice pot fi diferite)
examinarea câmpului vizual (stabilește în ce măsură este afectată capacitatea pacientului de a vedea; în mod caracteristic, în glaucom se produce o îngustare a câmpului vizual dinspre periferie către centru).
evaluarea stării fibrelor nervoase ale nervului optic (tomografie de nerv optic)
măsurarea grosimii corneene

Din datele rezultate în urma acestor investigații, medicul poate stabili diagnosticul de glaucom, tipul acestuia și cât de avansată este boala. Este indicat ca orice persoană care a depășit vârsta de 40 de ani să-și facă anual un control oftalmologic.

TRATAMENTUL

Tratamentul glaucomului NU vindecă boala, ci doar are scopul de a o stabiliza (de a-i opri evoluția). De asemenea, pierderea de vedere cauzată de glaucom până la momentul descoperirii lui, NU poate fi recuperată. Niciun tratament, inclusiv chirurgical, nu poate recupera funcția pierdută.

Tratamentul este însă obligatoriu pentru a stopa boala. În lipsa tratamentului (medical și/sau chirurgical) glaucomul duce la orbire. Din păcate, uneori, mai ales în cazul glaucoamelor așa-zise „cu tensiune joasă”, chiar în prezența tratamentului, și mai ales dacă acesta a fost început relativ târziu, glaucomul poate progresa, chiar până la orbire; acest lucru se produce din cauză că și alți factori sunt vinovați de producerea și progresia bolii glaucomatoase, pe lângă tensiunea oculară (ex. afectarea  microvascularizației locale a nervului optic).

Racu Adelina, Medici Pentru Tine

“Medici Pentru Tine” este un proiect dedicat comunității, un proiect în cadrul căruia studenți și cadre medicale lucrează împreună pentru a oferi publicului larg informații medicale corecte și complete.

Citeste si

Urmăreşte ultimele ştiri medicale pe Youtube şi Facebook

15,917FaniÎmi place
1,210AbonațiAbonați-vă

SFATUL MEDICULUI Infecția cu virus hepatitic. Riscuri, prevenție, diagnosticare și tratament

Cele mai citite

ULTIMELE ARTICOLE

Recomandări ZM

Boala de reflux gastroesofagian, ce este și cum se tratează

Boala de reflux gastroesofagian este, fără îndoială, cea mai frecventă boală întâlnită de gastroenterolog....

Epilarea cu laser – cea mai eficientă metodă de îndepărtare a părului corporal inestetic

Epilarea cu laser este cea mai eficientă metodă de îndepărtare a părului corporal inestetic,...

Cancer de ficat – simptome, diagnostic, tratament

Cancerul hepatic este o tumoare care apare și se dezvoltă în țesutul ficatului. Carcinomul...

Ce este febra? Febra la copii, cauze, complicații, tratament

Ce este febra? Temperatura corpului se menține constantă datorită echilibrului dintre termogeneză și termoliză....

Leucemia limfatică cronică – Cauze, simptome, tratament

Leucemia este un cancer al sângelui. Aceasta începe când celulele sangvine sănătoase se schimbă...

Căderea părului – o consecință a chimioterapiei. Ce trebuie să știi

Căderea părului este una dintre consecințele mai multor cancere. Totuși, acest fapt nu se...