Limfomul Hodgkin este un tip de cancer al sistemului limfatic, parte a sistemului imun al organismului.
Cancerul începe atunci când celulele încep să crească într-un mod necontrolat; astfel, celulele din aproape orice parte a corpului pot deveni canceroase și apoi se pot răspândi în alte părți ale corpului. Noile celule nu sunt doar mult mai numeroase, ci au și caracteristici mult mai agresive, pot invada țesuturi, evitând restul celulelor imunocompetente, astfel încât acestea nu vor fi distruse.
În limfomul Hodgkin, celulele canceroase poartă denumirea de celule Reed-Sternberg, fiind un tip anormal de limfocit B. Astfel, ganglionii măriți ai acestor pacienți sunt constituiți din celule Reed-Sternberg și un număr de celule imune normale.
Sistemul limfatic reprezintă o rețea de vase și ganglioni interconectati, având rolul de a drena limfa și de a elimina o parte din produșii toxici din organism. Ganglionii limfatici funcționează ca niște filtre și pot opri microorganismele cu potențial patogen.
regiunea afectată, fiind un semnal cu privire la funcționarea normală a imunității organismului.
Sistemul limfatic este format în principal din celule numite limfocite, un tip de celule albe din sânge. Există 2 tipuri principale de limfocite:
Limfocitele B – au rol în formarea unor proteine numite anticorpi care ajută la protejarea organismului de germeni (bacterii și virusuri).
Limfocite T – unele au rol în distrugerea germenilor sau a celulelor anormale din organism, în timp ce altele intervin în reglarea activității altor celule ale sistemului imunitar.
Aceste celule se găsesc în diferite sedii precum:
Ganglioni limfatici- sunt colecții de limfocite și alte celule ale sistemului imunitar. Se găsesc în tot corpul, inclusiv în interiorul toracelui, abdomenului și pelvisului, fiind conectați între ei printr-un sistem de vase limfatice.
Vasele limfatice – o rețea de tuburi asemănătoare vaselor de sânge care conectează ganglionii limfatici și transportă celulele imune într-un fluid clar numit limfă. Astfel, limfa este colectată din tot corpul și introdusă în fluxul sanguin.
Splina – are rolul de a produce limfocite și alte celule ale sistemului imunitar. De asemenea, filtrează celulele sanguine, bacteriile și deșeurile celulare deteriorate.
Măduva osoasă – este un țesut spongios ce se găsește în anumite oase, fiind sediul formării unor noi celule sanguine (inclusiv unele limfocite).
Alte structuri bogate în țesut limfatic includ: timusul, amigdalele, tractul digestiv, etc.
Este importantă cunoașterea tipului de limfom deoarece se comportă, se răspândesc și răspund la tratament într-un mod diferit. Astfel, există 2 tipuri principale de limfom:
Limfom Hodgkin (HL)
Limfom non-Hodgkin (NHL)
SIMPTOME
- limfadenopatie nedureroasă-creșterea în volum a ganglionilor limfatici, fiind implicați mai ales ganglionii cervicali, axilari, inghinali.
- febră
- transpirații nocturne
- pierdere în greutate
- oboseală persistentă
- splenomegalie sau hepatomegalie
- sensibilitate crescută la efectele alcoolului
Numeroase simptome depind de localizarea tumorilor. De exemplu, în cazul în care ganglionii din spatele sternului sau ai timusului se măresc și comprimă organele din vecinătate, poate să apară durerea toracică și respirația îngreunată. Dacă ganglionii sunt localizați în abdomen ei pot produce dureri abdominale difuze, tulburări de tranzit intestinal, etc.
CAUZE
Nu se cunoaște cu exactitate cauza limfomului Hodgkin. Totuși, se presupune că debutează atunci cand o celulă implicată în combaterea infecțiilor (limfocit B) dezvoltă o mutație genetică. Mutația determină multiplicarea rapidă a limfocitelor cu acumularea acestora în sistemul limfatic, provocând semne și simptome caracteristice.
FACTORI DE RISC
Cauzele exacte nu sunt cunoscute, dar mai mulți factori de risc au fost asociați cu HL:
Infecție cu virusul Epstein-Barr (EBV): Persoanele care au avut boli cauzate de virusul Epstein-Barr, cum ar fi mononucleoza infecțioasă, sunt mai predispuse în a dezvolta limfom Hodgkin.
Imunodeficiență: de exemplu, transplant de organe sau celule, imunosupresoare, infecție cu HIV, chimioterapie
Boli autoimune (de exemplu, artrita reumatoidă, sarcoidoză)
Vârsta: este cel mai adesea diagnosticat la persoane între 15 și 30 de ani și la cei peste 55 de ani
Istoric familial: nu este clar de ce istoricul familial ar putea crește riscul. S-ar putea să se datoreze faptului că membrii familiei au expuneri similare la anumite infecții (cum ar fi virusul Epstein-Barr), prezintă gene moștenite care îi fac mai predispuși la apariția HL sau prezintă o combinație a acestor factori.
Sexul masculin: bărbații sunt mai susceptibili la a dezvolta limfom Hodgkin comparativ cu femeile
STADIALIZARE
Stadializarea ține cont de numărul de ganglioni afectați și de afectarea ganglionilor de aceeași parte a diafragmei sau pe ambele părți.
Stadiul I: afectarea unei singure regiuni ganglionare;
Stadiul II: afectarea a 2 regiuni ganglionare de aceeași parte a diafragmei;
Stadiul III: afectarea ariilor ganglionare situate pe ambele părți ale diafragmei;
Stadiul IV: boală diseminată în organism;
TRATAMENT
Tratamentul depinde de tipul, stadiul și de starea generală a pacientului. Scopul tratamentului este de a distruge cât mai multe celule canceroase și de a aduce boala în remisie.
Chimioterapia este un tratament medicamentos de primă intenție care folosește substanțe chimice pentru a ucide celulele limfomului. Medicamentele chimioterapice circulă prin fluxul sanguin și pot ajunge aproape în toate zonele corpului. Chimioterapia este adesea combinată cu radioterapia la persoanele cu limfom Hodgkin de tip clasic în stadiu incipient, aceste medicamente fiind administrate sub formă de pastile sau intravenos. În cadrul acestei terapii pot să apară și efecte adverse precum: căderea părului, greață, cât și complicații pe termen lung reprezentate de afectarea cardiacă, pulmonară, probleme de fertilitate și alte tipuri de cancer, cum ar fi leucemia.
Radioterapia folosește fascicule cu energie mare, precum razele X și protonii, pentru a ucide celulele canceroase. Pentru limfomul clasic Hodgkin, radioterapia este adesea folosită după chimioterapie. În timpul radioterapiei, fasciculele sunt direcționate către puncte specifice ale corpului. Radiația poate fi orientată către ganglionii limfatici afectați și zone apropiate în care boala ar putea progresa. Radioterapia poate provoca înroșirea pielii și căderea părului la locul unde este vizată radiația. Riscurile mai grave includ boli de inimă, accident vascular cerebral, probleme tiroidiene, infertilitate și apariția altor tipuri de cancer.
Transplantul de măduvă osoasă, cunoscut și sub numele de transplant de celule stem, este un tratament care presupune înlocuirea măduvei osoase bolnave cu celule stem sănătoase, care ajută la regenerarea măduvei osoase. Un transplant de măduvă poate fi o opțiune dacă limfomul Hodgkin revine în ciuda tratamentului.
Autor: David Claudia, Medici Pentru Tine
„Medici Pentru Tine” este un proiect dedicat comunității, un proiect în cadrul căruia studenți și cadre medicale lucrează împreună pentru a oferi publicului larg informații medicale corecte și complete.