Ce este osteosarcomul? Osteosarcomul este cea mai frecventă dintre tumorile osoase maligne, reprezentând 30% din totalul acestora. Este o tumoră osoasă malignă în care o stromă de celule proliferative produce osteoid neoplazic. Apare de obicei în adolescență, afectând mai ales sexul masculin.
Deși se poate localiza oriunde la nivelul scheletului, aproximativ 50% se găsesc la nivelul genunchiului (femur distal sau tibie proximală). Alte localizări frecvente sunt la nivelul humerusului proximal, femurului proximal si pelvisului.
Majoritatea tumorilor își au originea în oasele lungi, în regiuni cu creștere osoasă rapidă, la nivelul metafizelor. În momentul diagnosticului, cele mai multe tumori sunt într-un stadiu avansat, infiltrând deja părțile moi din jur. Tumora penetrează mai rapid corticala în regiunea metafizară din cauza prezenței a numeroase vase perforante în peretele cortical.
La adolescenți, în 50% din cazuri, tumora străbate cartilajul de creștere, invadând epifiza. Metastazele locale la nivelul aceluiași os, sunt întâlnite în 25% dintre pacienți, iar metastazele pulmonare sunt detectate la 10% în momentul prezentării. Osteosarcomul este una dintre cele mai agresive tumori datorită invaziei precoce a vaselor.
CLINIC
Bolnavul prezintă durere, impotență funcțională și tumefacție, de regulă în jurul genunchiului.
În timp, se constată apariția formațiunii tumorale aderente la planul profund, cu tegumentele din apropiere subțiri, lucioase, hiperemice, cu o rețea vasculară bogată.
Uneori, durerile devin intense cu exacerbări nocturne, cu caracter osteocop, fiind însoțite de hemohidartroze de vecinătate și alterarea gravă a stării generale. Deseori pot apărea și fracturi pe teren patologic.
Tumora are un aspect cărnos, asemănător cu carnea de pește, cu calcificări și insule de țesut osteoid, condroid, fibroid. În formele condesante (osifiante) aspectul poate fi dur cu caracter de os sclerozat.
Formele anatomoclinice ale osteosarcomului sunt:
1. Osteosarcomul osteolitic
Acesta are o evoluție rapidă, malignitate crescută, radiosensibilitate moderată. Afectează grupa de vârstă cuprinsă între 10-20 de ani, iar osteoliza este procesul predominant. Este însoțit de distrucția corticalei și de o reacție periostală moderată.
2. Osteosarcomul osteocondensant
Prezintă o malignitate și ritm de creștere moderat, este dominat de procese osteoproductive și cuprinde grupa de vârstă cuprinsă între 20-30 de ani. Invazia în corticală și în medulară se realizează tardiv cu formarea de proeminențe dure, osificări intramedulare și subperiostale.
3. Forma mixtă
Reprezintă o combinație a celor două tipuri descrise anterior.
EXPLORĂRI IMAGISTICE
Sunt necesare nu doar pentru diagnosticul și caracterizarea extensiei tumorale, ci și pentru a monitoriza răspunsul la chimioterapie și planning-ul preoperator.
1. Radiologic
Există patru semne radiologice caracteristice:
- osteoliză;
- distrucția corticalei;
- reacție periostală lamelară;
- masă amorfă de os neoplazic cu imagine caracteristică de spiculi în rază de soare, perpendiculari pe axul lung al osului sau aspect de foc de iarbă cu osificări în părțile moi.
În forma osteolitică predomină procesul de liză osoasă cu contur șters, neregulat la nivelul metafizei osoase. În vecinătate apare o condensare osoasă care devine intensă, ca un manșon osos în jurul diafizei, dispus în straturi osoase, perpendiculare pe corticală, asemănător cu niște spiculi osoși, dând un aspect de foc de iarbă.
În forma osteosclerotică, procesul de condensare osoasă predomină. În formele mixte, cele două procese apar în mod variabil cu predominanța unuia dintre ele.
2. Tomografia computerizată (CT) și RMN
CT evidențiază extinderea locală a tumorii. CT-ul este necesar pentru a detecta și metastazele pulmonare oculte pe radiografiile simple.
RMN vizualizează extinderea tumorii în părțile moi.
3. Angiografia
Poate fi utilă în stabilirea relației cu vasele majore, dar și o neovascularizație a tumorii.
4. Scintigrafia
Scintigrafia are o mare fidelitate, relevând zone de captare ridicată. Scintigrafia permite și depistarea metastazelor pulmonare, hepatice și cerebrale.
5. Histopatologia
Examenul histopatologic stabilește cu certitudine diagnosticul, stabilind tipul histologic și gradul de malignitate precum și conduita terapeutică. Biopsia se efectuează în zilele imediat următoare depistării radiologice și de preferință prin abord chirurgical.
6. Examenul de laborator
Testele de laborator vor arăta un VSH crescut, anemie, fosfataza alcalină crescută.
Diagnosticul diferențial se va face cu condrosarcomul, sarcomul Ewing, mielomul solitar, osteomielita cronică. Prognosticul este rezervat, cu supraviețuire de 1-2 ani, putând fi prelungită la 4-5 ani după un tratament corect aplicat în timp util. Bolnavii vor fi supravegheați prin examene clinice și radiologice repetate, scintigrafie la 3-4 luni pentru depistarea metastazelor.
STADIILE OSTEOSARCOMULUI
Stadializarea arată cât de mult s-a răspândit cancerul.
După diagnosticul de osteosarcom, medicii vor încerca să-și dea seama dacă s-a răspândit și, dacă da, cât de departe. Acest proces se numește stadializare. Stadiul unui cancer descrie cât de mult este răspândit cancerul în organism. Se bazează pe rezultatele examenelor fizice, testelor imagistice și a oricăror biopsii care au fost făcute. Medicii folosesc adesea un sistem simplu care împarte osteosarcoamele în 2 tipuri: localizate și metastatice.
TRATAMENT
Tratamentul osteosarcomului include chimioterapia (utilizarea medicamentelor pentru a ucide celulele canceroase și a micșora cancerul), urmată de o intervenție chirurgicală (pentru eliminarea celulelor canceroase sau a tumorilor), apoi chimioterapie suplimentară (pentru a ucide orice celule canceroase rămase și pentru a reduce la minimum riscul de recidivă).
De cele mai multe ori, chimioterapia este primul tratament pentru osteosarcom. Scopul chimioterapiei este de a reduce dimensiunea tumorii.
Medicamentele ajung în fluxul sangvin și acționează pentru a distruge cancerul în anumite părți ale corpului unde s-a răspândit boala, cum ar fi plămânii sau alte organe.
Următorul pas de tratament este intervenția chirurgicală. Tipul intervenției chirurgicale depinde de tumoră. Un test RMN se face înainte de operație pentru a ajuta chirurgii să-și planifice tratamentul. Tratamentele chirurgicale pentru osteosarcom includ o amputație sau o intervenție chirurgicală de salvare a membrelor.
Dacă este posibil, un implant personalizat înlocuiește osul în care a fost localizată tumora și este ajustat pe măsură ce osul crește, la copii. O altă posibilă intervenție chirurgicală este amputația piciorului sau brațului afectat. Se poate face o amputație a membrului afectat atunci când nu este posibilă o altă soluție.
În chirurgia de salvare a membrelor, oasele și mușchiul afectate de osteosarcom sunt îndepărtate, lăsând un gol în os care este umplut fie cu o grefă osoasă, fie cu o proteză metalică specială.
Dacă boala s-a răspândit la nervi și vase de sânge care înconjoară tumora originală pe os, amputația este adesea singura opțiune. Când osteosarcomul s-a răspândit în plămâni sau în altă parte, s-ar putea face o intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea tumorilor în aceste regiuni îndepărtate.
Autor: Racu Adelina